Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 336 din 16 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 si 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 769 din 3 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 şi 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţie ridicatã de Dorin Andronic în Dosarul nr. 5.601/2002 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Se arata ca procedura în fata Curţii Constituţionale are caracter tehnic şi se are în vedere specificul acestei activitãţi de a asigura suprematia Constituţiei şi nu de soluţionare a cauzelor litigioase. În ceea ce priveşte procedura jurisdicţionalã în fata Curţii, aceasta este reglementatã prin <>Legea nr. 47/1992 iar, referitor la competenta, art. 21 trebuie coroborat cu art. 3 din lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.601/2002, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 şi 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţie ridicatã de Andronic Dorin.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenta, ca textele de lege criticate incalca dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 21, 24, 49, 58, 114, art. 125 alin. (3) şi art. 144 din Constituţie.
În argumentarea susţinerilor sale, se arata ca dispoziţiile <>art. 8 şi 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã "genereazã o noua modalitate neconstitutionala, de delegare legislativã în competenta unei instituţii de jurisdicţie, caz unic în practica constituţionalã a ţãrilor din comunitatea europeanã şi în sfidarea normelor constituţionale invocate, statuand Curtea Constituţionalã ca putere legiuitoare în stat". Astfel a fost posibil ca "instanta constituţionalã sa pronunţe o hotãrâre lovitã de nulitate absolutã, respectiv <>Hotãrârea nr. 19 din 17 octombrie 2000 pentru modificarea unui act administrativ intern - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, prin care <<de facto şi de jure>> a modificat articolele 27, 242, 243, 244, 246, 247 din Codul de procedura civilã, în sensul ca aceste norme de procedura nu sunt valabile şi pentru instanta constituţionalã".
În continuare, susţine autorul exceptiei, "este adevãrat ca în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, regulile procedurii civile completeazã <>Legea nr. 47/1992 în mãsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fata Curţii şi ca aceasta compatibilitate se hotãrãşte de la caz la caz în mod exclusiv de cãtre Curte şi numai prin decizia sau hotãrârea pronunţatã în temeiul legii, în cazurile prevãzute de art. 144 din Constituţia României şi <>art. 13 din Legea nr. 47/1992 cu ocazia derulãrii procedurii jurisdicţionale în fiecare caz în parte". Se arata ca "nici o norma constituţionalã şi nici un text din <>Legea nr. 47/1992 nu permite Curţii Constituţionale de a pronunţa în numele legii vreo decizie sau vreo hotãrâre de sine stãtãtoare aplicabilã tuturor situaţiilor în care are loc procedura jurisdicţionalã".
Autorul exceptiei considera ca "în condiţiile în care compatibilitatea normelor de procedura s-ar stabili pentru toate cazurile deduse jurisdicţiei constituţionale printr-un act administrativ intern (Regulament) sau chiar printr-o decizie sau hotãrâre proprie a Curţii Constituţionale <<adoptatã>> şi nu pronunţatã în numele legii, intreaga procedura de jurisdicţie a Curţii Constituţionale contravine de esenta Constituţiei României, Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, creând un sistem propriu de distribuţie a justiţiei constituţionale, statuand Curtea Constituţionalã mai presus de lege".
Conform susţinerilor autorului exceptiei, recuzarea judecãtorilor, suspendarea şi încetarea oricãrui proces sunt atribute fundamentale ale dreptului la apãrare al cetãţeanului, ele izvorand şi din dreptul de disponibilitate a partii, drepturi ce nu pot fi îngrãdite în condiţiile în care orice instanta de jurisdicţie, conform art. 6 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului, indiferent de gradul sau de jurisdicţie sau de natura autoritãţii jurisdicţiei, trebuie sa asigure o judecata echitabila şi impartiala. În opinia autorului exceptiei, "interzicerea accesului la folosirea acestor mijloace procedurale intrinseci dreptului la apãrare <<ab initio>>, printr-o decizie sau printr-o hotãrâre adoptatã de Curte, anterior şi extrinseca exceptiei de neconstituţionalitate dedusã judecaţii, constituie o restrangere neconstitutionala a dreptului fundamental la apãrare, o ingradire a liberului acces la justiţie, lezand drepturile şi libertãţile cetãţenilor şi creeazã prin aceasta o procedura jurisdicţionalã neconforma legilor statului roman şi lezeaza autoritatea instituţiilor de justiţie".
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ nu a formulat opinia sa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera excepţia neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se apreciazã ca "activitatea Curţii Constituţionale, ca de altfel a oricãrei autoritãţi publice, se desfãşoarã pe baza legii, în speta a <>Legii nr. 47/1992 , astfel ca dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie referitoare la statul de drept nu sunt incalcate, la fel cum nu sunt incalcate nici cele ale art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora <<Nimeni nu este mai presus de lege>>". Totodatã arata Guvernul "faptul ca dispoziţiile legale criticate prevãd ca activitatea Curţii Constituţionale se desfãşoarã şi pe baza Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii, adoptat în condiţiile legii, precum şi faptul ca compatibilitatea regulilor procedurii civile cu justiţia constituţionalã este hotãrâtã de Curte, constituie vointa legiuitorului care a apreciat ca unele reguli de procedura în fata Curţii pot fi stabilite prin Regulament, fãrã ca prin aceasta sa fie infrante dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi art. 16 alin. (2)". Conform punctului de vedere al Guvernului, "atributul Curţii Constituţionale de a hotãrî compatibilitatea regulilor procedurii civile cu jurisdicţia constituţionalã are în vedere specificul acestei activitãţi care, în termeni generali, ar putea fi definitã ca fiind activitatea prin care se asigura suprematia Constituţiei şi nu ca una de soluţionare a cauzelor litigioase deduse judecaţii".
În acelaşi timp, Guvernul arata ca "dispoziţiile art. 21 din Constituţie care instituie accesul liber la justiţie trebuie analizate în coroborare cu cele ale art. 125 alin. (3) care prevãd ca <<competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege>>, iar <>Legea nr. 47/1992 stabileşte ca regulile procedurii civile se aplica numai în mãsura în care acestea sunt compatibile cu jurisdicţia constituţionalã, care este o activitate specifica, asa cum am menţionat mai sus, fãrã ca prin aceasta sa fie incalcate dispoziţiile constituţionale menţionate mai sus". Se considera ca referirea autorului exceptiei la art. 24 din Constituţie "nu are legatura cu textele a cãror neconstituţionalitate se invoca", precizând ca "în jurisdicţia constituţionalã pãrţile pot fi asistate sau reprezentate de cãtre apãrãtorul ales, ca şi în procesele civile". Totodatã se considera ca nici dispoziţiile art. 49 din Constituţie nu sunt incidente în cauza, întrucât "articolele 8 şi 16 din <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu restrang exerciţiul unor drepturi, ci se referã la procedura dupã care se desfãşoarã jurisdicţia constituţionalã". La fel "nici art. 58 care reglementeazã rolul şi structura Parlamentului nu este incident în cauza". Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 114 din Constituţie, Guvernul subliniaza ca "exista şi alte cazuri în care legiuitorul acorda unei autoritãţi dreptul de a emite reglementãri într-un anumit domeniu, dar în aceasta ipoteza nu suntem în prezenta unei delegari legislative ca şi cea reglementatã de art. 114 din Constiitutie, iar normele sunt emise în temeiul unei dispoziţii legale şi trebuie sa fie conforme cu legea".
În concluzie, Guvernul considera ca "susţinerile autorului exceptiei potrivit cãrora delegarea legislativã poate opera numai în condiţiile art. 114 din Constituţie nu pot fi reţinute, deoarece ne aflam într-o alta ipoteza".
Conform punctului de vedere al Guvernului, "art. 144 din Constituţie, considerat, de asemenea, a fi fost încãlcat, reglementeazã, în ansamblu, atribuţiile Curţii Constituţionale, detalierea acestora fiind facuta în legea de organizare şi funcţionare a Curţii, respectiv în <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, care la art. 13 alin. (1) prevede ca, potrivit competentei stabilite în art. 144 din Constituţie, Curtea pronunţa decizii, hotãrâri şi emite avize".
Avocatul Poporului considera ca textele legale criticate sunt constituţionale. În susţinerea acestui punct de vedere, se arata, în esenta, ca, potrivit Constituţiei, "Curtea Constituţionalã nu face parte din sistemul autoritãţii judecãtoreşti, ci este reglementatã într-un titlu distinct, Titlul V - Curtea Constituţionalã", iar "organizarea şi funcţionarea sa sunt reglementate prin lege organicã, în condiţiile prevãzute de art. 140 alin. (4) din Constituţie".
În punctul de vedere al Avocatului Poporului se face referire şi la prevederile Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii, precum şi la jurisprudenta Curţii în legatura cu inaplicabilitatea regulilor procedurii civile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului, în procedura sa jurisdicţionalã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale, criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12, şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 8 şi 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 8: "(1) Curtea Constituţionalã îşi desfãşoarã activitatea în plen, în condiţiile prezentei legi şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, iar actele Curţii se adopta cu votul majoritãţii judecãtorilor, dacã prin prezenta lege nu se prevede altfel.
(2) Cvorumul pentru Plenul Curţii Constituţionale este de doua treimi din numãrul judecãtorilor Curţii."
- Art. 16: "Procedura jurisdicţionalã prevãzutã de prezenta lege se completeazã cu regulile procedurii civile, în mãsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fata Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotãrãşte exclusiv de Curte."
Critica de neconstituţionalitate se bazeazã, în esenta, pe susţinerea autorului exceptiei ca, pe de o parte, textele legale în cauza permit Curţii sa "adopte" şi alte acte decât cele pe care le pronunţa în numele legii, iar, pe de alta parte, se permite Curţii sa creeze "un sistem propriu de distribuţie a justiţiei constituţionale", situand "Curtea Constituţionalã mai presus de lege".
Autorul exceptiei susţine ca astfel sunt incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 49 privind restrangerea unor drepturi, art. 58 privind rolul şi structura Parlamentului, art. 114 privind delegarea legislativã, art. 125 alin. (3) privind instanţele judecãtoreşti şi ale art. 144 privind atribuţiile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, având în vedere urmãtoarele considerente:
Potrivit Constituţiei (titlul V) şi <>art. 1 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã în România, independenta fata de orice alta autoritate publica, supunându-se numai Constituţiei şi legii sale de organizare şi funcţionare, scopul sau fiind garantarea supremaţiei Constituţiei. Ca urmare, asa cum a statuat Curtea în numeroase decizii, procedura în fata Curţii este o procedura de drept public, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
Conform dispoziţiilor art. 144 din Constituţie, precum şi celor ale <>art. 1, 2, 3 şi 12 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, adoptate în aplicarea prevederilor constituţionale, Curtea exercita controlul asupra constituţionalitãţii legilor şi ordonanţelor Guvernului (alãturi de alte atribuţii), fãrã a soluţiona litigii în care sa fie puse în discuţie drepturi subiective ale persoanelor fizice şi juridice, litigii care sunt de competenta instanţelor judecãtoreşti.
Din aceasta calitate de unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã, independenta de orice alta autoritate publica, decurge, pe cale de consecinta, specificul activitãţii Curţii, inclusiv acela al procedurii ce se desfãşoarã în fata Curţii, conform legii sale de organizare şi funcţionare şi a regulamentului propriu. Este de observat ca posibilitatea Curţii de a funcţiona în baza legii sale organice este prevãzutã la art. 140 alin. (4) din Constituţie (primul articol al titlului consacrat Curţii Constituţionale). În acelaşi timp, <>Legea nr. 47/1992 prevede posibilitatea Curţii Constituţionale de a avea un regulament de organizare şi funcţionare. (De menţionat ca mutatis mutandis şi <>Legea nr. 56/1993 , republicatã, prevede pentru Curtea Suprema de Justiţie existenta unui regulament de organizare şi funcţionare). Asa cum este bine ştiut, Constituţia, prin natura sa de Lege fundamentalã, cadru şi mãsura a întregului sistem normativ al statului, conţine numai dispoziţii de baza, de principiu, investite cu forta juridicã suprema, dispoziţii şi principii detaliate în legi şi celelalte acte normative, care, în raport cu Constituţia, se afla într-o corespondenta între un grad inferior şi unul superior în ordinea juridicã.
În legatura cu prevederile art. 25 ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii, care consacra faptul ca în cadrul procedurii în fata Curţii nu sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului şi nici cele privind recuzarea judecãtorilor, la care autorul exceptiei se referã în mod explicit, atunci când susţine ca ar trebui ca numai de la caz la caz Curtea sa stabileascã compatibilitatea procedurii civile, Curtea Constituţionalã constata ca aceste dispoziţii regulamentare au fost introduse numai dupã cristalizarea în activitatea sa jurisdicţionalã a unei jurisprudente constante în aceasta materie, ceea ce a condus la stabilirea valorii de principiu a normelor cuprinse în regulament. Însãşi Constituţia, la art. 145 alin. (2), prevede ca "deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii".
De altfel, de exemplu, prin Decizia nr. 77/1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 26 iulie 1996, Curtea a stabilit ca "din prevederile <>art. 16 al Legii nr. 47/1992 , republicatã, rezulta ca normele comune de procedura civilã au, în materie de contencios constituţional, un caracter subsidiar, ele aplicându-se numai dacã printr-un text de lege expres nu se prevede altfel sau, chiar în lipsa unui text expres derogatoriu, dacã ele sunt compatibile cu natura procedurii în fata Curţii Constituţionale".
Astfel, dispoziţia cuprinsã în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii, la care se referã autorul exceptiei în critica privind <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, îşi are legitimitatea în acest text al legii organice a Curţii Constituţionale.
În consecinta, prevederile criticate sunt conforme dispoziţiilor art. 144 din Constituţie. Acestea nu incalca nici dispoziţiile constituţionale referitoare la statul de drept, la egalitatea în drepturi, la accesul liber la justiţie ori la dreptul la apãrare, precum nici pe cele ale art. 49 privind restrangerea unor drepturi.
În legatura cu critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 şi 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, prin raportare la art. 125 alin. (3) din Constituţie, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiatã deoarece dispoziţiile constituţionale se referã la competenta şi procedura de judecata ale instanţelor judecãtoreşti. Or, astfel cum s-a arãtat, Curtea Constituţionalã este o autoritate distinctã şi independenta care se afla în afarã sistemului judiciar.
Nu este intemeiata nici critica autorului exceptiei prin invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 58 privind rolul şi structura Parlamentului,întrucât textele criticate au fost legiferate de însãşi autoritatea legislativã, cu respectarea Constituţiei.
Curtea nu poate retine nici încãlcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, în condiţiile în care autorului exceptiei nu i s-au restrâns, prin prevederile criticate, exerciţiul vreunuia dintre drepturile ori libertãţile constituţionale.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 şi 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţie ridicatã de Dorin Andronic în Dosarul nr. 5.601/2002 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
