Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 335 din 16 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, aprobata cu modificari prin Legea nr. 82/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 784 din 6 noiembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 82/2003 , excepţie ridicatã de Banca Internationala a Religiilor în Dosarul nr. 351/2003 al Curţii de Apel Ploiesti.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca nefondata. Se arata ca dispoziţiile <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 155 din 17 aprilie 2003, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, iar în cauza nu sunt elemente noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 351/2003, Curtea de Apel Ploiesti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Banca Internationala a Religiilor.
În motivarea exceptiei, autorul acesteia susţine, atât în memoriul depus în instanta, cat şi oral, în fata instanţei, ca dispoziţiile criticate se aplica şi procedurilor nedeschise pana la data intrãrii în vigoare a ordonanţei, incalcandu-se astfel "principiul neretroactivitatii legii civile prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie".
Curtea de Apel Ploiesti considera ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât textul respectiv "ridica probleme de interpretare şi nu de neconstituţionalitate".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, sustinand ca dispoziţiile criticate sunt "tranzitorii, de aplicare a legii procesuale în timp şi vizeazã proceduri deja deschise sub imperiul reglementãrilor legale anterioare. Asadar, sub nici o forma nu se poate vorbi despre o retroactivitate în cazul dispoziţiilor <>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 ".
Totodatã se apreciazã ca, "deoarece <>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu acoperã şi procedurile pornite anterior intrãrii în vigoare a acestuia, [...] soluţionarea acestui conflict de aplicare a legilor în timp urmeazã a se realiza în conformitate cu principiile de drept comun consacrate de Codul de procedura civilã care, potrivit <>art. 128 din Legea nr. 64/1995 , completeazã dispoziţiile acestui ultim act normativ citat".
Guvernul precizeazã, în punctul sau de vedere, ca, "întrucât cerinta unui cuantum minim al creanţei reprezintã o condiţie a exercitãrii acţiunii reglementate de <>Legea nr. 64/1995 , respectiv o condiţie ce trebuie sa fie îndeplinitã de dreptul subiectiv civil afirmat pentru ca acesta sa poatã fi exercitat, aceasta nu se poate aprecia decât prin raportarea la momentul sesizãrii instanţei, deci al pornirii procedurii insolventei. Deoarece la momentul sesizãrii instanţei legea nu prevedea cerinta unui cuantum minim al creanţei drept condiţie necesarã pentru exercitarea acţiunii, rezulta ca impunerea acesteia în cazul de fata ar constitui, într-adevãr, o aplicare retroactivã a dispoziţiilor pct. 30 din <>Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 ". În concluzie, Guvernul considera ca în cauza se pune problema aplicãrii de cãtre instanta a legii în timp, iar nu cea a constituţionalitãţii textului.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 82 din 13 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003, text care are urmãtorul cuprins: "Procedurile deschise pana la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe vor continua sa fie administrate şi lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificãrilor şi completãrilor aduse <>Legii nr. 64/1995 prin prezenta ordonanta".
Critica de neconstituţionalitate adusã acestui text se bazeazã pe susţinerea ca dispoziţiile respective retroactiveaza în ceea ce priveşte procedurile pornite, dar nedeschise pana la data intrãrii în vigoare a ordonanţei, incalcandu-se astfel prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, invocate în susţinerea exceptiei, prevãd ca "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, invocandu-se tot încãlcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 155 din 17 aprilie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , ca fiind inadmisibila. În esenta, Curtea a reţinut în considerentele deciziei ca textul criticat "conţine dispoziţii tranzitorii de aplicare a procedurilor pornite în temeiul <>Legii nr. 64/1995 şi vizeazã, potrivit opţiunii legiuitorului, pe cele deschise sub imperiul reglementãrilor anterioare. <>Art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat şi completat prin <>art. I pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , a introdus condiţia unui plafon minim valoric al creanţei, pentru creditorii mentionati la alin. (1)".
Prin decizia menţionatã Curtea a mai reţinut urmãtoarele: "Admisibilitatea cererilor introductive de deschidere a procedurii prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, formulate anterior intrãrii în vigoare a dispoziţiilor criticate ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 38/2002 , în cazul în care judecãtorul-sindic nu a pronunţat încã încheierea de deschidere a procedurii (devenitã sentinta prin <>art. I pct. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 care a modificat <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 ), în funcţie de condiţia plafonului valoric cu privire la cuantumul creanţei, introdusã prin art. I pct. 30 din ordonanta care a modificat dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , pusã în discuţie de cãtre instanţe, este, în mod evident, asa cum subliniaza şi Guvernul în punctul sau de vedere, o problema de interpretare şi aplicare în timp a legii, asupra cãreia, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza ultima din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa, fiind de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti.
Sub acest aspect, jurisprudenta Curţii Constituţionale a statuat în mod constant ca nu intra în competenta Curţii controlul aplicãrii dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, şi Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999.
Pe de alta parte, Curtea observa ca şi în situaţia în care s-ar pune problema unei eventuale omisiuni a legiuitorului de a statua asupra situaţiei procedurilor pornite, care nu fuseserã încã deschise la data intrãrii în vigoare a ordonanţei criticate, excepţia este inadmisibila, întrucât conform <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea nu poate completa sau modifica prevederea legalã supusã controlului de constitutionalitate".
De altfel, în punctul de vedere transmis Curţii în acest dosar, Guvernul apreciazã ca "deoarece la momentul sesizãrii instanţei legea nu prevedea cerinta unui cuantum minim al creanţei drept condiţie necesarã pentru exercitarea acţiunii, rezulta ca impunerea acesteia în cazul de fata ar constitui, într-adevãr, o aplicare retroactivã a dispoziţiilor pct. 30 din <>Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 ". Acest lucru reprezintã însã o chestiune de interpretare şi aplicare a legii şi nu una de constitutionalitate.
Astfel fiind, soluţia Curţii în decizia sus-menţionatã şi considerentele care au stat la baza ei îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 82/2003 , excepţie ridicatã de Banca Internationala a Religiilor în Dosarul nr. 351/2003 al Curţii de Apel Ploiesti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
