Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 334 din 18 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 327 alin. 3, art. 86^1 si art. 86^2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 288 din 14 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3, art. 86^1 şi art. 86^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Shyti Blenis în Dosarul nr. 45/118/2005 (R1.794/PM/2005) al Tribunalului Constanţa Secţia penalã şi de Florin Lãzãrescu în Dosarul nr. 3.735/333/2006 (3.475/2006) al Judecãtoriei Vaslui.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Se prezintã, pentru autorul excepţiei Shyti Blenis, doamna Ledia Muşat, traducãtor autorizat de limba albanezã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 87D/2008 şi nr. 16.003D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 87D/2008 la Dosarul nr. 1.603D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 31 octombrie 2007 şi 15 ianuarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 45/118/2005 (R1.794/PM/2005) şi nr. 3.735/333/2006 (3.475/2006), Tribunalul Constanţa Secţia penalã şi Judecãtoria Vaslui au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 327 alin. 3, art. 86^1 şi art. 86^2 din Codul de procedurã penalã şi, respectiv, art. 327 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã în dosarele de mai sus de Shyti Blenis şi Florin Lãzãrescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, ale art. 52 referitoare la Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 126 referitoare la Instanţele judecãtoreşti, precum şi ale art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la drepturile pe care le are orice acuzat, şi ale art. 14 pct. 3 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, referitoare la garanţiile pe care le are orice persoanã acuzatã de comiterea unei infracţiuni. Astfel, dispoziţiile legale criticate aduc atingere dreptului la apãrare, deoarece, pe de o parte, acestea nu permit instanţei de judecatã sã procedeze la verificarea probelor administrate în cursul urmãririi penale, în condiţii de publicitate, nemijlocire şi contradictorialitate, iar pe de altã parte, existã riscul ca, în cazul martorilor cu identitate protejatã, aceeaşi persoanã sã fie audiatã sub o dublã calitate, aceea de martor şi inculpat, fãrã ca acest aspect sã fie cunoscut de cãtre instanţã şi pãrţi.
De asemenea, atât timp cât martorul a fost audiat de cãtre organele de urmãrire penalã în absenţa inculpatului sau apãrãtorului acestuia, declaraţia datã are un caracter subiectiv şi în acelaşi timp se încalcã dreptul la apãrare, întrucât nu existã posibilitatea formulãrii de întrebãri astfel încât cauza sã fie lãmuritã sub toate aspectele.
Nu în ultimul rând, se încalcã şi principiul egalitãţii în faţa legii, întrucât numai organul de urmãrire penalã are posibilitatea de a verifica sinceritatea martorului sau de a dispune cercetarea acestuia pentru mãrturie mincinoasã, în timp ce liberul acces la justiţie al inculpatului este blocat, deoarece nu cunoaşte identitatea martorului şi nu poate formula plângere penalã.
În sfârşit, prevederile legale criticate încalcã şi dispoziţiile art. 53 şi ale art. 126 alin. (1), deoarece aduc atingere dreptului la un proces echitabil, fãrã a se constitui în restrângeri necesare şi proporţionale într-o societate democraticã.
Tribunalul Constanţa - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, opinie în susţinerea cãreia face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Judecãtoria Vaslui opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin dreptului constituţional la apãrare, ele aplicându-se în situaţii obiective excepţionale în care martorul audiat în faza de urmãrire penalã nu se mai poate prezenta pentru a fi audiat în faţa instanţei de judecatã. De altfel, în cursul urmãririi penale apãrãtorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sã asiste la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã, iar dacã martorul nu a fost audiat în prezenţa sa, avocatul are dreptul sã solicite reaudierea acestuia, inclusiv cu ocazia prezentãrii materialului de urmãrire penalã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece instituirea unor reguli specifice privind ascultarea martorilor în procesul penal nu aduce atingere egalitãţii în drepturi, principiul invocat nefiind sinonim cu uniformitatea, astfel încât, dacã la situaţii juridice egale se impune tratament juridic egal, la situaţii diferite tratamentul aplicabil nu poate fi decât diferit.
De asemenea, scopul protecţiei datelor de identificare a martorului este acela de a-i asigura acestuia, precum şi altor cetãţeni care ar fi expuşi prin declararea identitãţii reale a acestora, dreptul la viaţã, la integritate fizicã şi libertate individualã. Restrângerea exerciţiului dreptului este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi are loc numai dacã sunt probe sau indicii temeinice cã fãrã ea ar fi periclitate drepturile şi libertãţile menţionate.
Nu este afectat nici dreptul la apãrare, deoarece inculpatul poate cunoaşte declaraţia datã de martor în cursul urmãririi penale fie prin apãrãtorul sãu, fie cu prilejul prezentãrii materialului de urmãrire penalã, având posibilitatea de a cere confruntarea cu acesta.
Mai mult, declaraţiile martorilor cãrora li s-a atribuit o altã identitate pot servi la aflarea adevãrului numai în mãsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurãri ce rezultã din ansamblul probelor existente în cauzã, ceea ce nu face decât sã garanteze dreptul la apãrare al inculpatului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 327 alin. 3 cu denumirea marginalã Ascultarea martorului, expertului sau interpretului, art. 86^1 cu denumirea marginalã Protecţia datelor de identificare a martorului şi art. 86^2 cu denumirea marginalã Modalitãţi speciale de ascultare a martorului, toate din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 327 alin. 3: "Dacã ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilã, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmãririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei.";
- Art. 86^1: "Dacã existã probe sau indicii temeinice cã prin declararea identitãţii reale a martorului sau a localitãţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţã ar fi periclitatã viaţa, integritatea corporalã sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinţa sã nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altã identitate sub care urmeazã sã aparã în faţa organului judiciar.
Aceastã mãsurã poate fi dispusã de cãtre procuror în cursul urmãririi penale, iar în cursul judecãţii de instanţã, la cererea motivatã a procurorului, a martorului sau a oricãrei alte persoane îndreptãţite.
Datele despre identitatea realã a martorului se consemneazã într-un proces-verbal, care va fi pãstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmãririi penale ori, dupã caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximã siguranţã. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cel care a dispus mãsura.
Documentele privind identitatea realã a martorului vor fi prezentate procurorului sau, dupã caz, completului de judecatã, în condiţii de strictã confidenţialitate.
În toate cazurile, documentele privind identitatea realã a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai dupã ce procurorul, prin ordonanţã sau, dupã caz, instanţa, prin încheiere, a constatat cã a dispãrut pericolul care a determinat luarea mãsurilor de protecţie a martorului.
Declaraţiile martorilor cãrora li s-a atribuit o altã identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaraţia martorului, consemnatã în cursul judecãţii şi semnatã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecatã, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevãrului numai în mãsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurãri ce rezultã din ansamblul probelor existente în cauzã.
Pot fi audiaţi ca martori cãrora li s-a atribuit o altã identitate şi investigatorii sub acoperire.
Dispoziţiile prevãzute în alin. 1-6 se aplicã şi experţilor.";
- Art. 86^2: "În situaţiile prevãzute în art. 86^1, procurorul sau, dupã caz, instanţa de judecatã poate încuviinţa ca martorul sã fie ascultat fãrã a fi prezent fizic la locul unde se aflã organul de urmãrire penalã ori în sala în care se desfãşoarã şedinţa de judecatã, prin intermediul mijloacelor tehnice prevãzute în alineatele urmãtoare.
La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în condiţiile alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor, care are obligaţia de a pãstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoştinţã în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia sã aducã la cunoştinţa martorului dreptul de a solicita audierea în prezenţa unui consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor.
Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât sã nu poatã fi recunoscut.
În cazul judecãţii, pãrţile şi apãrãtorii acestora pot adresa întrebãri, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condiţiile alin. 1-3. Întrebãrile se pun în ordinea prevãzutã în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge întrebãrile care nu sunt utile şi concludente judecãrii cauzei sau pot conduce la identificarea martorului.
Declaraţia martorului ascultat, în condiţiile arãtate în alin. 1-31, se înregistreazã prin mijloace tehnice video şi audio şi se redã integral în formã scrisã.
În cursul urmãririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se redã cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se semneazã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmãrire penalã şi se depune la dosarul cauzei. Declaraţia martorului, transcrisã, va fi semnatã şi de acesta şi va fi pãstratã în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximã siguranţã.
În cursul judecãţii, declaraţia martorului va fi semnatã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecatã. Declaraţia martorului, transcrisã, va fi semnatã şi de martor, fiind pãstratã în dosarul depus la instanţã, în condiţiile prevãzute în alin. 5.
Suportul pe care a fost înregistratã declaraţia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, dupã caz, al instanţei de judecatã în faţa cãreia s-a fãcut declaraţia, se pãstreazã în condiţiile prevãzute în alin. 5. Suportul care conţine înregistrãrile efectuate în cursul urmãririi penale va fi înaintat la terminarea urmãririi penale instanţei competente, împreunã cu dosarul cauzei, şi va fi pãstrat în aceleaşi condiţii.
Dispoziţiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplicã în mod corespunzãtor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauzã. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 596 din 21 septembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006, şi <>Deciziei nr. 193 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 327 alin. 3, art. 86^1 şi art. 86^2 din Codul de procedurã penalã.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3, art. 86^1 şi art. 86^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Shyti Blenis în Dosarul nr. 45/118/2005 (R1.794/PM/2005) al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã şi de Florin Lãzãrescu în Dosarul nr. 3.735/333/2006 (3.475/2006) al Judecãtoriei Vaslui.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
