Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 334 din 10 aprilie 2012  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (3) din Codul muncii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 334 din 10 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (3) din Codul muncii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 358 din 28 mai 2012

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (4^1) din Codul muncii, excepţie ridicatã de Anamaria Raluca Şerban în Dosarul nr. 10.114/63/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale, şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 961D/2011.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fãcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 383 din 23 martie 2011.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 28 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 10.114/63/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (4^1) din Codul muncii, excepţie ridicatã de Anamaria Raluca Şerban într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii de concediere.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prevederile criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), întrucât acestea instituie o diferenţã nejustificatã de tratament juridic între salariaţii concediaţi în baza unei decizii de concediere şi cei al cãror contract individual de muncã înceteazã în timpul sau la sfârşitul perioadei de probã. Astfel, procedura de concediere în cazul primei categorii este mult mai riguros reglementatã, angajatorul fiind obligat sã arate motivele de fapt şi de drept ale concedierii, motive ce nu pot fi modificate sau completate ulterior datei emiterii deciziei şi care urmeazã a fi riguros verificate de cãtre instanţã în situaţia contestãrii deciziei de cãtre angajatul concediat. În cazul celei de-a doua categorii, concedierea are loc pe baza unei notificãri scrise, care nu trebuie sã conţinã motivele încetãrii contractului individual de muncã, motive ce nu pot fi, prin urmare, verificate de cãtre instanţa învestitã cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de concediere, dând în acest fel angajatorilor posibilitatea operãrii unor concedieri abuzive, aspecte care contravin şi prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3). Totodatã, se susţine încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, legiuitorul renunţând la protecţia legalã a intereselor angajaţilor concediaţi conform textelor criticate şi încãlcând principiul stabilitãţii, care guverneazã raporturile de muncã. Pentru aceleaşi motive, se susţine şi încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) cu privire la statul român.
    Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi arãtã cã textele criticate se aplicã fãrã discriminare tuturor categoriilor de salariaţi şi cã acestea nu îngrãdesc dreptul pãrţilor de a urma procedura contencioasã prin contestarea notificãrii emise de angajator, necontravenind, astfel, dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 21. Se aratã, totodatã, cã dispoziţiile art. 31 alin. (4^1) din Codul muncii nu încalcã nici prevederile art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncã, întrucât posibilitatea angajatorului de a denunţa unilateral contractul de muncã pe durata perioadei de probã constituie o realizare a acestui drept şi nu o încãlcare a lui.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului susţine cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Se aratã, în acest sens, cã posibilitatea acordatã de cãtre legiuitor angajatorului de a decide încetarea în mod unilateral a contractului individual de muncã, printr-o notificare, care nu este necesar a fi motivatã, este consecinţa fireascã a prevederilor art. 31 alin. (1) din Codul muncii - potrivit cãrora pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncã se poate stabili o perioadã de probã de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere - cã dreptul de a denunţa contractul individual de muncã este conferit şi angajatului şi cã textele criticate se aplicã în egalã mãsurã tuturor salariaţilor aflaţi în perioada de probã, fãrã discriminãri, neputând fi invocatã astfel încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie . Se susţine, de asemenea, cã textele criticate nu înlãturã posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de garanţiile procesuale conferite în acest sens şi cã acestea nu îngrãdesc dreptul la muncã prevãzut la art. 41 din Constituţie, ci constituie o realizare a acestuia.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Prevederile alin. (4^1) al art. 31 au fost introduse în Legea nr. 53/2003, în forma invocatã de autoarea excepţiei, prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, şi au fost modificate prin Legea nr. 371/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005, menţinând, de principiu, soluţia juridicã anterioarã acestei modificãri. Ulterior, art. 31 din Legea nr. 53/2003 a fost modificat prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, cu menţinerea soluţiei juridice, alin. (4^1) al art. 31 devenind art. (3) al aceluiaşi articol. Legea nr. 53/2003 - Codul muncii a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. În prezent, textele criticate, asupra cãrora instanţa de contencios constituţional urmeazã sã se pronunţe, au urmãtorul cuprins:
    - Art. 31 alin. (3): "Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probã, contractul individual de muncã poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisã, fãrã preaviz, la iniţiativa oricãreia dintre pãrţi, fãrã a fi necesarã motivarea acesteia".
    Se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (1) şi (3) cu privire la accesul liber la justiţie şi ale art. 41 alin. (1) referitoare la muncã şi protecţia socialã a muncii.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii soluţiei legislative criticate prin Decizia nr. 657 din 30 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 18 iunie 2009, reţinând cã acestea oferã atât angajatorilor, cât şi angajaţilor posibilitatea de a denunţa în mod unilateral contractul individual de muncã în perioada de probã; încetarea contractului individual de muncã în aceste cazuri este o consecinţã fireascã a prevederilor alin. (1) al art. 31 din aceeaşi lege, potrivit cãrora verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului de muncã, poate fi stabilitã în perioada de probã. Dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu sunt încãlcate, deoarece reglementarea legalã se aplicã, fãrã discriminare, tuturor salariaţilor aflaţi în situaţia prevãzutã de textul legal.
    În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei privind încãlcarea dreptului la muncã, Curtea a reţinut cã este neîntemeiatã. Dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie prevãd libertatea persoanei de a-şi alege locul de muncã. Or, posibilitatea angajatului de a denunţa unilateral contractul de muncã pe durata perioadei de probã constituie o realizare a acestui drept, iar nu o încãlcare a lui.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterior menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
    Distinct de cele arãtate în decizia menţionatã, Curtea observã cã regimul juridic aplicabil raporturilor de muncã pe parcursul perioadei de probã a fost expres reglementat de legiuitor ca fiind unul special faţã de cele pentru care nu se stabileşte o atare perioadã. De aceea, pentru a verifica aptitudinile profesionale ale angajatului, legiuitorul a introdus şi o condiţie specialã, aplicabilã raportului de muncã astfel încheiat, şi anume notificarea prevãzutã la art. 31 alin. (3) din Codul muncii, notificare ce nu trebuie motivatã şi care echivaleazã cu faptul cã aptitudinile profesionale ale angajatului nu corespund cerinţelor postului. Este o decizie discreţionarã luatã de angajator, acesta deţinând o poziţie care presupune inclusiv luarea unei atare decizii. De altfel, clauza contractualã criticatã încurajeazã perfecţionarea profesionalã continuã a angajaţilor, fiind convenitã şi agreatã de ambele pãrţi la încheierea contractului.
    Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, Curtea reţine cã textele criticate nu împiedicã angajaţii ale cãror contracte individuale de muncã înceteazã în timpul perioadei de probã, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Codul muncii, sã se adreseze justiţiei pentru a contesta notificarea emisã de angajator şi de a beneficia de toate mijlocele şi garanţiile procesuale prevãzute în acest sens de legea procesual civilã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Codul muncii, excepţie ridicatã de Anamaria Raluca Şerban în Dosarul nr. 10.114/63/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa din 10 aprilie 2012.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                              Cristina Teodora Pop

                                    -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016