Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 333 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, precum si ale Legii nr. 92/1992 in integralitatea sa
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 766 din 23 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, ale <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, precum şi ale <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã în integralitatea sa, excepţie ridicatã de Frunzã Marin în Dosarul nr. 1.201/C/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele Curţii dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 338D/2005, nr. 339D/2005 şi nr. 340D/2005, în care excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de acelaşi autor, Marin Frunzã, în dosarele nr. 83/CM/2005, nr. 112/CM/2005 şi nr. 241/CM/2005 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal în aceste dosare se constatã, de asemenea, lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor patru dosare.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
În temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 338D/2005, nr. 339D/2005 şi nr. 340D/2005 la Dosarul nr. 99D/2005, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi 2, art. 3 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. II alin. (2) şi (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 , deoarece acestea nu au legãturã cu cauzele deduse judecãţii, precum şi ale <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, care au fost abrogate în 2004. Cu privire la art. 2 alin. 3, art. 3 alin. 3, art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi <>art. II alin. (1) şi (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004 , considerã cã aceste texte sunt constituţionale şi urmãresc o mai bunã administrare a justiţiei, o deplinã realizare a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, fãrã a încãlca principiile Legii fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.201/C/2004, Tribunalul Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi <>art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, a Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã şi a <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Marin Frunzã cu prilejul soluţionãrii unui recurs civil.
Prin încheierile din 28 martie 2005, pronunţate în dosarele nr. 83/CM/2005, nr. 112/CM/2005 şi nr. 241/CM/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi <>art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã şi ale <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Marin Frunzã cu prilejul soluţionãrii unor recursuri civile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia considerã cã dispoziţiile art. 2, art. 3 şi <>art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, ale Legii nr. 195/2004 , precum şi ale <>Legii nr. 92/1992 "sunt discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitoriale", deoarece încalcã dreptul la un recurs efectiv la o instanţã naţionalã, "dreptul privind interzicerea discriminãrii, dreptul la un proces echitabil, principiul universalitãţii, principiul statului de drept şi dreptul la apãrare". De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile <>Legii nr. 195/2004 , care scot recursurile de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi le trimit pe cale administrativã unei instanţe inferioare în grad sau le trimit prin încheiere irevocabilã de declinare a competenţei, datã în sala de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, încalcã, de asemenea, toate drepturile menţionate mai sus, întrucât justiţiabilul este supus unei discriminãri, fiindu-i totodatã nesocotit dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul Galaţi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate privitoare la art. 2, <>art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi la Legea nr. 195/2004 nu este întemeiatã, iar cu privire la <>Legea nr. 92/1992 , aratã cã aceasta a fost abrogatã. Referitor la art. 2 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, apreciazã cã acestea nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât "se aplicã tuturor justiţiabililor, fapt ce exclude ideea discriminãrii şi asigurã egalitatea în faţa legii, cu posibilitatea certã a exercitãrii dreptului la apãrare în faţa instanţei de recurs", indicatã de cele douã texte de lege. Cu privire la <>Legea nr. 195/2004 , considerã cã raţiunea legiuitorului a fost una impusã de celeritate în judecarea proceselor, care nu încalcã drepturile fundamentale ale cetãţenilor.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate privitoare la art. 3, <>art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi la Legea nr. 195/2004 nu este întemeiatã, iar cu privire la <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 , aratã cã acesta a fost abrogat. Referitor la art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, apreciazã cã acestea nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât prin acestea "s-a urmãrit sã se realizeze o mai bunã administraţie a justiţiei".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate şi nu aduc atingere principiului statului de drept, accesului liber la justiţie, dreptului la apãrare, dreptului la soluţionarea echitabilã a cauzei într-un termen rezonabil ori dreptului la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, ci, dimpotrivã, reprezintã o expresie a aplicãrii acestora. Art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentalã lasã în sarcina legiuitorului reglementarea competenţei instanţelor de judecatã, a procedurii în faţa acestora, precum şi a exercitãrii cãilor de atac. De asemenea, aratã cã judecarea tuturor recursurilor de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi fost de naturã sã îngreuneze în mod evident activitatea de soluţionare a proceselor şi sã aducã atingere dreptului la un proces echitabil, în ceea ce priveşte respectarea termenului rezonabil.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile art. 2, 3 şi ale <>art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, a Legii nr. 195/2004 , precum şi a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 şi 2, art. 66, 131, 131^1, art. 133 alin. 2 şi <>art. 135 din Legea nr. 92/1992 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi din <>Legea nr. 92/1992 este inadmisibilã, deoarece acestea au fost abrogate expres prin dispoziţiile <>Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã şi ale <>Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Stabilirea prin lege a instanţelor competente sã judece recursul declarat împotriva hotãrârilor supuse acestei cãi de atac "nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie, dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, acestea beneficiind de toate garanţiile dreptului la apãrare". Prin dispoziţiile <>Legii nr. 195/2004 , care stabilesc reguli de competenţã în privinţa soluţionãrii recursului, se asigurã accesul liber la justiţie al pãrţilor fãrã a li se încãlca drepturile procedurale, respectiv dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2, art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţiile <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 92/1992 în întregul sãu, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997.
Art. 2, 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã au urmãtorul cuprins:
- Art. 2: "Tribunalele judecã:
1. în primã instanţã:
a) procesele şi cererile în materie comercialã al cãror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în aceastã materie al cãror obiect este neevaluabil în bani;
b) procesele şi cererile în materie civilã al cãror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, cu excepţia cererilor de împãrţealã judiciarã;
b^1) conflictele de muncã, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;
c) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afarã de cele date în competenţa Curţilor de Apel;
d) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectualã şi de proprietate industrialã;
e) procesele şi cererile în materie de expropriere;
f) cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei; [...]
i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare sãvârşite în procesele penale;
j) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executãrii silite a hotãrârilor date în ţãri strãine;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii în primã instanţã:
a) în cererile de divorţ;
b) în cererile de împãrţealã judiciarã, cu excepţia celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;
c) în cererile privind raporturile personale dintre pãrinţi şi copiii minori;
d) în cererile privind filiaţia;
e) în orice alte cazuri expres prevãzute de lege.
3. ca instanţe de recurs, recursurile în cazurile expres prevãzute de lege.";
- Art. 3: "Curţile de apel judecã:
1. în primã instanţã, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele de competenţa autoritãţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autoritãţilor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în primã instanţã;
3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevãzute de lege;
4. în alte materii date prin lege în competenţa lor.";
- Art. 299 alin. 3: "În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotãrâri pronunţate de instanţele judecãtoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cãi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotãrârea în cauzã sau, dupã caz, de competenţa instanţei expres prevãzute de lege.";
- <>Art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã are urmãtorul cuprins:
"(1) Recursurile împotriva hotãrârilor date fãrã drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţãrii lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecatã instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotãrârea în primã instanţã.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au ca obiect hotãrâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecatã curţilor de apel.
(3) Recursurile prevãzute la alin. (1) şi (2), a cãror admisibilitate în principiu nu a fost examinatã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinatã, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilã, datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor."
Dispoziţiile <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, cu excepţia art. 17 alin. 1 şi 2, art. 66, art. 131, art. 131^1, art. 133 alin. 2 şi <>art. 135, au fost abrogate expres prin Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, şi prin <>Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 2 iulie 2004.
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 31, 53, 124 şi 126 din Constituţie, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernãmânt a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(4) Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 11: "(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmeazã sã devinã parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupã revizuirea Constituţiei.";
- Art. 15: "(1) Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi.
(4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 31: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrãdit.
(2) Autoritãţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate sã asigure informarea corectã a cetãţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie sã prejudicieze mãsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţionalã.
(4) Mijloacele de informare în masã, publice şi private, sunt obligate sã asigure informarea corectã a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sã garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenã. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activitãţii lor se reglementeazã prin lege organicã.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 124: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
(3) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 126: "(1) Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
(2) Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale.
(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organicã.
(5) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organicã pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participãrii, dupã caz, a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente sã soluţioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau, dupã caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale."
De asemenea, autorul excepţiei considerã cã se încalcã şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminãrii şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale precum şi art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţã şi trebuie sã se comporte unele faţã de celelalte în spiritul fraternitãţii.";
- Art. 2: "Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertãţile proclamate în prezenta Declaraţie, fãrã nici o deosebire, în special de rasã, de culoare, de sex, de limbã, de religie, de opinie politicã sau de orice altã opinie, de origine naţionalã sau socialã, de avere, de naştere sau decurgând din orice altã situaţie.
2. Pe lângã aceasta, nu se va face nici o deosebire bazatã pe statutul politic, juridic sau internaţional al ţãrii sau al teritoriului de care aparţine o persoanã, fie cã aceastã ţarã sau teritoriu sunt independente, sub tutelã, neautonome sau supuse unei limitãri oarecare a suveranitãţii.";
- Art. 6: "Fiecare om are dreptul sã-i fie recunoscutã calitatea de subiect de drept, oriunde s-ar afla.";
- Art. 7: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fãrã deosebire la o protecţie egalã a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egalã împotriva oricãrei discriminãri care ar încãlca prezenta Declaraţie şi împotriva oricãrei provocãri la o astfel de discriminare.";
- Art. 8: "Orice persoanã are dreptul sã se adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare competente împotriva actelor care violeazã drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituţie sau prin lege.";
- Art. 10: "Orice persoanã are dreptul, în deplinã egalitate, de a fi audiatã în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, care va hotãrî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa.";
- Art. 11: "Orice persoanã acuzatã de un delict este prezumatã nevinovatã pânã când vinovãţia sa va fi doveditã în mod legal în cursul unui proces public în cadrul cãruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apãrãrii sale. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul în care au fost comise, nu constituiau un act delictuos conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsã mai asprã decât aceea care era aplicabilã în momentul în care a fost comis actul delictuos.";
- Art. 30: "Nici o prevedere a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretatã ca implicând pentru un stat, un grup sau persoanã dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a sãvârşi vreun act care sã conducã la desfiinţarea drepturilor şi libertãţilor enunţate în prezenta Declaraţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Obiectul cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate îl constituie recursuri împotriva unei hotãrâri a Judecãtoriei Galaţi, respectiv împotriva unor sentinţe ale Tribunalului Galaţi, recursuri a cãror soluţionare, la momentul declarãrii lor, era de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit <>art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. În urma aprobãrii cu modificãri şi completãri a acestui act normativ, prin <>Legea nr. 195/2004 , recursurile au fost trimise pe cale administrativã instanţei devenite competente sã le soluţioneze, Tribunalul Galaţi şi, respectiv, Curtea de Apel Galaţi, în conformitate cu dispoziţiile <>art. II alin. (1) şi (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004 .
Potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 : "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."
Aşa fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi 2 şi art. 3 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II alin. (2) şi (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 nu au legãturã cu soluţionarea cauzelor deduse judecãţii, respectiv cu soluţionarea recursurilor împotriva hotãrârii Judecãtoriei Galaţi şi sentinţelor Tribunalului Galaţi. Or, potrivit dispoziţiilor alin. (6) al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate contrarã prevederilor alin. (1) al aceluiaşi articol este inadmisibilã, urmând a fi respinsã ca atare.
II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 92/1992 , se constatã cã dispoziţiile sale, cu excepţia art. 17 alin. 1 şi 2, art. 66, art. 131, art. 131^1, art. 133 alin. 2 şi <>art. 135, au fost abrogate expres prin dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã şi ale <>Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Aşadar, cu privire la aceste dispoziţii, excepţia apare ca fiind inadmisibilã. În ceea ce priveşte celelalte prevederi ale <>Legii nr. 92/1992 , rãmase în vigoare, care se referã la compunerea completelor de judecatã în primã instanţã şi în apel (art. 17 alin. 1 şi 2), la vechimea în magistraturã necesarã pentru promovarea în funcţia de judecãtor sau procuror (art. 66), la comunicarea actului care determinã încetarea calitãţii de magistrat (art. 131), la sancţiunile disciplinare aplicabile personalului de specialitate juridicã din Ministerul Justiţiei şi din Institutul Naţional al Magistraturii (art. 131^1), respectiv la funcţionarea compartimentelor economico-administrative din cadrul tribunalelor şi parchetelor (art. 133 alin. 2 şi art. 135), acestea nu au legãturã cu cauzele deduse judecãţii, iar excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste dispoziţii este, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , inadmisibilã.
III. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 3 şi 4, art. 3 alin. 3 şi 4, art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi <>art. II alin. (1) şi (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004 , Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, în considerarea celor ce urmeazã:
Modificarea reglementãrii în aceastã materie a fost realizatã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, fiind impusã de o serie de raţiuni majore, care erau afectate de reglementarea anterioarã, ce instituia competenţa exclusivã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie de soluţionare a recursurilor. S-a urmãrit astfel o mai bunã administrare a justiţiei, o deplinã realizare a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Dupã cum a decis Curtea Constituţionalã în <>Decizia nr. 523 din 25 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, "dispoziţia legalã criticatã a fost adoptatã pentru a se debloca activitatea de soluţionare a recursurilor de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, în aplicarea prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , avea competenţã generalã în materia recursului civil, iar din aceastã cauzã, dat fiind numãrul mare al cauzelor pe rol, se afla în imposibilitate de a asigura soluţionarea acestora în termenul rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din Constituţie".
Noua soluţie legislativã nu instituie nici o discriminare şi, ca atare, nu contravine principiului egalitãţii de tratament între subiectele de drept. Consacrarea posibilitãţii de a exercita o cale de atac împotriva soluţiei de trimitere a dosarului, pe cale administrativã sau prin încheiere de declinare de competenţã, la instanţa devenitã competentã potrivit noii reglementãri, ar fi fost nu doar neproductivã, ducând la tergiversarea soluţionãrii cauzei, ci, totodatã, inutilã faţã de caracterul imperativ al normelor în materie de competenţã.
Aşa fiind, nu se poate reţine încãlcarea nici unuia dintre textele constituţionale de referinţã invocate, mai ales cã pretinsa atingere adusã majoritãţii acestora ar putea fi reţinutã numai mediat, ca o consecinţã a încãlcãrii principiilor constituţionale menţionate anterior.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi 2, art. 3 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. II alin. (2) şi (3) teza a doua din Legea nr. 195/2004 şi ale <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 1.201/C/2004 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã şi în dosarele nr. 83/CM/2005, nr. 112/CM/2005 şi nr. 241/CM/2005 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 3 şi 4, art. 3 alin. 3 şi 4, art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi <>art. II alin. (1) şi (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în aceleaşi dosare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢiII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
