Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 333 din 27 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, cu modificarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "R.P. Marco San Prodexim" - S.R.L. din Resita, judeţul Caras-Severin, în Dosarul nr. 1.619/2001 al Judecãtoriei Resita. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 alin. 1 şi 2 ca neîntemeiatã. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. 3 al pct. 7 al aceluiaşi articol se considera ca aceasta este inadmisibila, deoarece dispoziţiile legale criticate fac referire la <>Legea nr. 76/1992 , care a fost abrogatã expres potrivit dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 mai 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 1.619/2001, Judecãtoria Resita a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "R.P. Marco San Prodexim" - S.R.L. din Resita, judeţul Caras-Severin. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (1), (2), (7) şi (8), art. 134 alin. (2) lit. a) şi b), precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, deoarece "creeazã posibilitatea statului de a interveni, fãrã drept, în raporturi juridice în care nu este parte, care nu au fost perfectate în interesul sau, nici în contra acestor interese, nici cu permisiunea sau garanţia sa". Judecãtoria Resita, exprimandu-şi opinia, ca urmare a intervenţiei Curţii Constituţionale, apreciazã ca textele criticate, "instituind în plus o rãspundere contravenţionalã pentru faptele sãvârşite fãrã culpa", contravin prevederilor constituţionale invocate. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece "obligaţia de repatriere a valutei, precum şi sancţiunea aplicabilã în caz de nerespectare a acestei obligaţii, au fost instituite în scopul asigurãrii unui interes de ordine publica, care îşi gãseşte justificarea în stadiul actual de dezvoltare a economiei româneşti". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995). Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt urmãtoarele: art. 1 alin. (3) relativ la statul de drept, art. 41 alin. (1), (2), (7) şi (8) privind protecţia proprietãţii private, art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) referitor la economia de piata, precum şi art. 135 alin. (1) şi (6) privind proprietatea. I. Cu privire la constituţionalitatea pct. 7 alin. 1 şi 2 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 (care prevede sancţiunile în cazul nerespectãrii termenelor de repatriere a valutei rezultate din actele de comerţ) Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, constatând ca aceste dispoziţii legale sunt constituţionale, în esenta, pentru urmãtoarele motive: - dispoziţiile <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 şi modificatã prin <>Legea nr. 105/1997 , nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (7), deoarece nu se instituie "o confiscare mascatã", astfel cum se susţine de autorul exceptiei, ci se prevãd mãsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfãşoarã activitãţi de import-export, prevãzându-se obligaţia acestora de repatriere a valutei, precum şi sancţiuni pentru nerespectarea acestei obligaţii, nerespectare care constituie contravenţie; - conform alin. (1) al art. 41 din Constituţie "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar în temeiul alin. (8) al art. 41 din Constituţie "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii"; - se constata ca aceste prevederi constituţionale au fost respectate, deoarece limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (<>Legea nr. 12/1995 prin care a fost aprobatã cu modificãri <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ), iar amenzile contravenţionale prevãzute de pct. 7 al art. IV al ordonanţei criticate sunt, de asemenea, prevãzute în condiţiile legii; - se considera ca protecţia proprietãţii private şi, respectiv, a averii dobândite în mod licit, care nu poate fi confiscatã, nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privatã, indiferent de natura lor, pentru încãlcarea unui interes naţional, asa cum este cel al asigurãrii disponibilitãţilor valutare necesare asigurãrii obligaţiilor externe de plata ale economiei (în acelaşi sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998); - dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, ci, dimpotriva, acestea sunt respectate, deoarece, tocmai în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b), "Statul trebuie sa asigure: [...] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã". Aceasta obligaţie fundamentalã a fost respectata de Guvern şi Parlament, ordonanta criticata având ca scop însãşi protejarea intereselor naţionale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilitãţilor valutare necesare îndeplinirii obligaţiilor externe de plata ale economiei. Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însãşi funcţionarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii. În acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin numeroase decizii, ca de exemplu Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998, şi Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii, soluţia şi motivarea din deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza. II. În legatura cu dispoziţiile alineatului final al pct. 7 al art. IV din ordonanta supusã controlului de constitutionalitate, Curtea constata ca acesta face referire la <>Legea nr. 76/1992 , lege abrogatã expres prin <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997), aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 151/1997 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997). Ca urmare, în cazul depãşirii termenului prevãzut de alineatul final al pct. 7 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate prin <>Legea nr. 76/1992 , la care se adauga o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care, între timp, a ieşit din vigoare nu mai produce efecte juridice. În consecinta, prevederile alineatului final al pct. 7 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 nu pot constitui obiectul controlului de neconstituţionalitate, având în vedere ca, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã are competenta de a decide numai asupra normelor juridice în vigoare. Prin urmare, în temeiul alin. (6) al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia de neconstituţionalitate a alineatului final al pct. 7 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 urmeazã sa fie respinsã ca fiind inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "R.P. Marco San Prodexim" - S.R.L. din Resita, judeţul Caras-Severin, în Dosarul nr. 1.619/2001 al Judecãtoriei Resita. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 noiembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Doina Suliman
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
