Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 333 din 18 aprilie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania si ale art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 464 din 29 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România şi ale <>art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.498/2005.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã, pe de o parte, respingerea ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , întrucât acestea nu au legãturã cu soluţionarea cauzei în fond; pe de altã parte, susţine cã prevederile <>art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 nu contravin normelor constituţionale pretins a fi încãlcate şi, prin urmare, solicitã respingerea acestei excepţii ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.498/2005, Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România şi ale <>art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României. Excepţia a fost ridicatã din oficiu de cãtre instanţa de judecatã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul Talal Ali Jarrah în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru strãini. În speţã, reclamantul contestã decizia Autoritãţii pentru strãini prin care, în temeiul <>art. 70 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , i-a fost respinsã cererea de aprobare a stabilirii domiciliului pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal aratã cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21, art. 24 şi ale art. 126 alin. (1) şi (6) din Constituţie, pentru urmãtoarele argumente:
Potrivit <>art. 73 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , decizia Autoritãţii pentru strãini de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România poate fi contestatã de strãin pe calea contenciosului administrativ, în scopul asigurãrii respectãrii principiilor liberului acces la justiţie, al dreptului la apãrare şi al înfãptuirii actului de justiţie. Pentru efectuarea unui control efectiv, instanţa de judecatã trebuie sã analizeze atât actul administrativ contestat, cât şi întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestuia. Or, potrivit <>art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , datele şi informaţiile care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru raţiuni de siguranţã naţionalã nu pot fi, sub nici o formã, direct sau indirect, aduse la cunoştinţa strãinului declarat indezirabil, iar <>art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României nu enumerã şi instanţele de judecatã printre autoritãţile şi organele publice cãrora le pot fi comunicate asemenea informaţii. În consecinţã, instanţa de judecatã este obligatã ca, ab initio şi în lipsa probelor ce ar susţine temeinicia şi legalitatea actului atacat, fie sã-l considere temeinic şi legal, fãrã a realiza, deci, un control real asupra acestuia, fie sã-l anuleze, sancţionând autoritatea emitentã pentru neprezentarea probelor solicitate. Pe de altã parte, nici contestatorul nu are posibilitatea exercitãrii în mod corespunzãtor şi efectiv a dreptului la apãrare, întrucât nu cunoaşte motivele de fapt ce au determinat respingerea cererii sale. Aşadar, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã prin aplicarea textelor de lege criticate se realizeazã o încãlcare a principiilor şi drepturilor constituţionale, respectiv a celor prevãzute de art. 21, art. 24 şi art. 126 alin. (1) şi (6). În acest sens se subliniazã cã "nu poate fi acceptatã înfãptuirea actului de justiţie de cãtre alte autoritãţi decât autoritatea judecãtoreascã şi nici împiedicarea instanţelor judecãtoreşti de a-şi realiza atribuţiile constituţionale".
În sfârşit, instanţa de judecatã considerã cã, deşi Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra omisiunilor legii, în cazul de faţã "este chematã sã îşi asume un rol activ şi sã constate cã dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale în mãsura în care sunt interpretate în sensul cã actele care conţin informaţii din sfera siguranţei naţionale nu pot fi comunicate instanţelor de judecatã, atunci când acestea sunt necesare pentru soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor prin care Autoritatea pentru strãini a respins, în temeiul <>art. 70 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , cererea strãinului de stabilire a domiciliului pe teritoriul României".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Dispoziţiile <>art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 şi cele ale <>art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 nu contravin prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, în condiţiile în care art. 31 alin. (3) şi art. 53 din Legea fundamentalã permit, pentru raţiuni privind securitatea naţionalã, restrângerea, prin lege, a unor drepturi sau libertãţi. Informaţiile care au stat la baza emiterii actului administrativ prin care strãinul a fost declarat indezirabil nu pot fi comunicate decât destinatarilor strict şi limitativ enumeraţi de <>art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 , urmând ca şi instanţa de judecatã sã se supunã acestor prevederi, care sunt în concordanţã şi cu normele cuprinse în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale. În acest sens, este invocatã şi <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 37/2004 .
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Legea fundamentalã, se apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, care au urmãtorul cuprins: "Comunicarea datelor şi informaţiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru raţiuni de siguranţã naţionalã se poate face numai în condiţiile stabilite şi cãtre destinatarii în mod expres prevãzuţi de actele normative care reglementeazã regimul activitãţilor referitoare la siguranţa naţionalã şi protejarea informaţiilor clasificate. Asemenea date şi informaţii nu pot fi, sub nici o formã, direct sau indirect, aduse la cunoştinţa strãinului declarat indezirabil."
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl formeazã şi dispoziţiile <>art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, potrivit cãrora: "Informaţii din domeniul siguranţei naţionale pot fi comunicate:
a) preşedintelui Senatului, preşedintelui Adunãrii Deputaţilor, precum şi comisiilor permanente pentru apãrare şi asigurarea ordinii publice ale celor douã camere ale Parlamentului;
b) miniştrilor şi şefilor departamentelor din ministere, când informaţiile privesc probleme ce au legãturã cu domeniile de activitate pe care le coordoneazã sau de care rãspund;
c) prefecţilor, primarului general al Capitalei, precum şi conducãtorilor consiliilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru problemele ce vizeazã competenţa organelor respective;
d) organelor de urmãrire penalã, când informaţiile privesc sãvârşirea unei infracţiuni."
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care a sesizat din oficiu Curtea Constituţionalã cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, considerã cã textele de lege menţionate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 "Accesul liber la justiţie", art. 24 - "Dreptul la apãrare" şi ale art. 126 alin. (1) şi (6) referitoare la realizarea justiţiei, respectiv la exercitarea controlului judecãtoresc asupra actelor administrative ale autoritãţilor publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
I. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevãzutã de <>art. 29 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 47/1992 , referitoare la legãtura dintre textele de lege supuse controlului de constituţionalitate şi soluţionarea cauzei în fond.
Astfel, obiectul litigiului în cadrul cãruia Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a ridicat din oficiu prezenta excepţie priveşte o contestaţie formulatã, în temeiul <>art. 73 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , împotriva unei decizii prin care Autoritatea pentru strãini a respins cererea reclamantului de stabilire a domiciliului pe teritoriul României, iar art. 84 alin. (2) din ordonanţã, criticat ca fiind neconstituţional, dispune cu privire la comunicarea datelor şi informaţiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare a unui strãin ca indezirabil pentru raţiuni de siguranţã naţionalã. Or, din actele existente la dosarul cauzei nu rezultã cã reclamantul a fost declarat persoanã indezirabilã sau cã s-a declanşat o astfel de procedurã împotriva sa, ci acestuia i-a fost respinsã cererea de stabilire a domiciliului în România pe motivul cã prezintã pericol pentru ordinea publicã şi siguranţa naţionalã, raţiuni pentru care se poate dispune şi declararea unei persoane ca indezirabile. Curtea constatã însã cã procedura declarãrii strãinilor ca indezirabili este reglementatã de art. 83-85 din secţiunea a 2-a a <>cap. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , care diferã de cea specificã stabilirii domiciliului în România a strãinilor, prevãzutã de art. 73 din secţiunea a 2-a a cap. IV din aceeaşi ordonanţã, normele sale neputând fi extinse la aceasta din urmã.
Prin urmare, dispoziţiile <>art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu au legãturã cu soluţionarea litigiului dedus judecãţii în faţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. În consecinţã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
II. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 , care prevede în mod expres şi limitativ destinatarii informaţiilor din domeniul siguranţei naţionale, Curtea Constituţionalã constatã cã printre aceştia nu se regãsesc şi instanţele de judecatã. Aceastã omisiune a legii este consideratã neconstituţionalã de cãtre Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, deşi modificarea sau completarea dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate nu este de competenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", astfel cã, sub acest aspect, excepţia urmeazã a fi respinsã.
Analizând însã criticile de neconstituţionalitate pe fond, Curtea constatã cã acestea nu pot fi reţinute.
În primul rând, este de observat cã însãşi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal aminteşte, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, cã, "în activitatea curentã, instanţele judecãtoreşti au acces la documente conţinând informaţii secrete de stat, existând norme specifice care reglementeazã modul de studiere şi pãstrare a acestor documente".
În al doilea rând, nu se poate susţine cã, prin lipsa enumerãrii în cadrul <>art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 a instanţelor de judecatã ca destinatar al informaţiilor ce ţin de domeniul siguranţei naţionale, acestora li se restricţioneazã accesul la asemenea informaţii, obstrucţionându-se astfel realizarea actului de justiţie conform cu drepturile şi principiile constituţionale prevãzute în art. 21, art. 24 şi art. 126 alin. (1) şi (6). Pe de altã parte, cunoaşterea, corecta interpretare şi aplicare a normelor juridice în vigoare sunt operaţiuni ce revin instanţei de judecatã, constituindu-se totodatã într-o obligaţie legalã a judecãtorului, întrucât, potrivit art. 3 din Codul civil şi <>art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, judecãtorii nu pot refuza sã judece pe motiv cã legea nu prevede, este neclarã sau incompletã, în caz contrar putând fi culpabili de denegare de dreptate.
De altfel, prin <>Decizia nr. 37 din 29 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 3 martie 2004, Curtea Constituţionalã a statuat cã dispoziţiile <>art. 10 şi 11 din Legea nr. 51/1991 nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 52 alin. (1) din Constituţie şi nici celor ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, rãspunzând astfel unor critici de neconstituţionalitate ce vizau aspecte asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.498/2005.
II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României, excepţie ridicatã din oficiu de aceeaşi instanţã în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 aprilie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
