Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 333 din 16 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. V si VI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 765 din 31 octombrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V şi VI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea <>Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitãţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea functionarii comercianţilor, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 , excepţie ridicatã de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura a Judeţului Dambovita în Dosarul nr. 143/2003 al Judecãtoriei Targoviste.
La apelul nominal rãspund consilier juridic Nicoleta Negut pentru Ministerul Finanţelor Publice, consilier juridic Alexandru Stanciu pentru Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi consilier juridic Olga Suba pentru Ministerul Justiţiei, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V şi VI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 . Se arata ca, în acest sens, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 212/2003, iar argumentele avute în vedere în considerentele deciziei sunt valabile şi în cauza de fata.
Reprezentantul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului solicita respingerea exceptiei, conform notelor scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Justiţiei considera ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 sunt constituţionale. Se arata ca prin Decizia nr. 212/2003 Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V şi VI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 , constatând ca acestea nu incalca prevederile art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondata, a exceptiei de neconstituţionalitate. În acest sens este invocatã jurisprudenta Curţii Constituţionale, considerând ca în cauza nu sunt elemente noi pentru a o modifica.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 ianuarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 143/2003, Judecãtoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V şi VI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 , excepţie ridicatã de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura a Judeţului Dambovita.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arata ca prevederile legale criticate "realizeazã o veritabila nationalizare a patrimoniului privat al Camerelor de Comerţ şi Industrie", deşi "aceasta instituţie juridicã nu-şi gãseşte consacrarea în actuala Constituţie, fiind consideratã incompatibilã cu noul stat de drept". Totodatã, considera ca divizarea camerelor de comerţ şi industrie, ca persoane juridice, nu poate fi decisa prin ordonanta de urgenta.
În susţinerea exceptiei este invocatã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6).
Judecãtoria Targoviste considera ca excepţia este intemeiata, sustinand ca "prin soluţionarea acestei excepţii se poate evita cauzarea unor grave prejudicii în activitatea camerelor de comerţ şi industrie, periclitand funcţionarea şi chiar existenta acestora".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine, în esenta, ca, potrivit evidentelor Ministerului Finanţelor Publice, "din încasãrile realizate, potrivit legii, de oficiile registrului comerţului, s-au acoperit cheltuielile de organizare şi funcţionare a acestora şi s-au înregistrat importante excedente. Întrucât o parte semnificativã din bunurile cu care au fost dotate oficiile registrului comerţului provine din veniturile pe care acestea le-au realizat, este legal şi echitabil ca la desprinderea respectivelor oficii de camerele de comerţ şi industrie sa se determine şi cota de contribuţie la achiziţionarea bunurilor cu care au fost dotate". De altfel, menţioneazã Guvernul, "prin <>art. VI al Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 , asa cum a fost modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 , se stipuleazã, în mod expres, ca «bunurile din dotarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice, în limita aportului acestora la dobândirea respectivelor bunuri constituie patrimoniul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului». În raport cu modul de constituire al acestui patrimoniu, nu se poate pune problema unei confiscari şi, cu atât mai puţin, a unei nationalizari".
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În acest sens, se arata ca "prin vointa legiuitorului, suportul logistic şi documentele privind activitatea registrului comerţului nu sunt proprietatea privatã a camerelor de comerţ, ci constituie un patrimoniu afectat realizãrii funcţiilor specifice registrului comerţului care, prin atribuţiile şi importanta activitãţii, reprezintã o instituţie de interes public", astfel ca nu poate fi reţinutã încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, întrucât, "conform art. 41 alin. (1) teza a 2-a din Legea fundamentalã, limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege".
În legatura cu pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. VI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 , modificatã şi completatã, Avocatul Poporului considera ca "nici aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât, potrivit textelor legale criticate, constituie patrimoniu al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului bunurile aflate în dotarea acestuia, dar numai în limita aportului sau la dobândirea bunurilor respective". În consecinta, considera Avocatul Poporului, "nefiind preluate decât acele bunuri dobândite prin aportul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, nu poate fi susţinutã încãlcarea principiului inviolabilitatii proprietãţii private".
În plus, se apreciazã în continuare, "conform <>art. VI alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 , modificatã şi completatã, bunurile aflate în dotarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi birourilor unice vor fi numai folosite de cãtre Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, nefiind trecute în proprietatea sa. De asemenea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, predarea-preluarea acestor bunuri se realizeazã prin protocol, ceea ce nu impiedica pãrţile sa stabileascã contravaloarea folosinţei lor".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispozitilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. V şi VI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129 din 4 octombrie 2002 pentru modificarea <>Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitãţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea functionarii comercianţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 11 octombrie 2002, dispoziţii modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156 din 7 noiembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 25 noiembrie 2002.
Dispoziţiile criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. V: "(1) În termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta bazele de date, aplicatiile de întreţinere şi utilizare a acestora, necesare în vederea ţinerii şi administrãrii registrelor comerţului de cãtre Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, respectiv oficiile registrului comerţului de pe lângã camerele de comerţ şi industrie teritoriale, şi functionarii birourilor unice din cadrul camerelor de comerţ şi industrie teritoriale, precum şi documentele care privesc activitatea acestora se preiau de cãtre Ministerul Justiţiei - Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi de cãtre oficiile registrului comerţului de pe lângã tribunale, pe baza de protocol de predare-preluare încheiat între reprezentanţii Ministerului Justiţiei şi cei ai camerelor de comerţ şi industrie teritoriale.
(2) Modul de utilizare de cãtre Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi de cãtre camerele de comerţ şi industrie teritoriale a informaţiilor cuprinse în bazele de date se stabileşte pe baza contractualã sau prin protocol.";
- Art. VI: "(1) Bunurile aflate în dotarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice constituie, în limita aportului acestora la dobândirea bunurilor respective, patrimoniul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi vor fi folosite potrivit destinaţiei stabilite.
(2) Determinarea aportului prevãzut la alin. (1) se va realiza pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice.
(3) Predarea-preluarea bunurilor prevãzute la alin. (1) se efectueazã prin protocol încheiat între reprezentanţii Ministerului Justiţiei şi cei ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi, respectiv, ai camerelor de comerţ şi industrie teritoriale."
Critica de neconstituţionalitate a textelor menţionate se bazeazã pe susţinerea ca sunt incalcate dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...]
(6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã.
Dispoziţiile legale care formeazã obiectul exceptiei de neconstituţionalitate ridicate în acest dosar au mai fost supuse controlului de constitutionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 212 din 15 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 1 iulie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. V, VI şi VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 , constatând ca acestea nu incalca dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi nici pe cele ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, texte invocate şi în acea cauza în susţinerea exceptiei.
În esenta, Curtea a reţinut ca organizarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în subordinea Ministerului Justiţiei, iar nu pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, reprezintã o opţiune a legiuitorului ce nu constituie, asa cum susţine autorul exceptiei, divizarea acestei din urma persoane juridice. În considerentele deciziei se arata ca "Oficiul Naţional al Registrului Comerţului nu a fost nici potrivit redactarii anterioare a textului parte constitutivã a Camerei de Comerţ şi Industrie a României, ci un serviciu public organizat pe lângã aceasta, ca o structura de sine stãtãtoare. Reglementarea serviciului public al registrului comerţului nu este supusã regulilor dreptului civil, ci normelor de drept administrativ, potrivit cãrora între serviciul public şi baza sa materialã exista o legatura substantiala. Asa fiind, în cauza nu sunt incidente dispoziţiile constituţionale privind dreptul de proprietate nici cu privire la constituirea patrimoniului Oficiului Naţional al Registrului Comerţului din bunurile aflate în dotarea oficiului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice, în limita aportului lor la dobândirea bunurilor şi pentru a fi folosite potrivit destinaţiei stabilite. Existenta acestor bunuri în proprietatea Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti ar constitui o depasire a obiectului de activitate al acesteia. De altfel, orice alta soluţie ar duce la imbogatirea fãrã justa cauza a camerelor de comerţ şi industrie, care şi-ar însuşi pe aceasta cale, în mod ilegal, bunuri provenite din venituri bugetare. Mai mult, potrivit pct. I.29 din anexa la <>Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, terenurile şi clãdirile în care îşi desfãşoarã activitatea instituţiile publice aparţin domeniului public, ele neputând intra pe nici o cale în proprietatea unei persoane juridice de drept privat.
Pe de alta parte, în ceea ce priveşte veniturile rezultate din activitatea desfasurata de serviciul public, de regula, acestea sunt venituri bugetare, în mãsura în care ele nu sunt utilizate pentru funcţionarea serviciului public. Asa fiind, regula este aplicabilã şi în cauza, iar prin aceasta nu se incalca prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti neavând un drept de proprietate asupra bunurilor aflate în dotarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a oficiilor registrului comerţului şi a birourilor unice".
Considerentele avute în vedere de Curtea Constituţionalã pentru pronunţarea deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte <>art. VI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 şi cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V şi VI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea <>Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitãţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea functionarii comercianţilor, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 , excepţie ridicatã de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura a Judeţului Dambovita în Dosarul nr. 143/2003 al Judecãtoriei Targoviste.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
