Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 332 din 16 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.034 din 9 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Gheorghe Holoştencu în Dosarul nr. 4.075/2003 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, fãcând referire la jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4.075/2003, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Gheorghe Holoştencu în dosarul menţionat, având ca obiect cererea de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului privind debitoarea Societatea Comercialã "Viamar" - S.R.L. din Tulcea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi ale art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece restrâng implicit şi discriminatoriu dreptul de a cere executarea silitã, împiedicându-i accesul la justiţie. Totodatã, considerã cã îi este încãlcat dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Tribunalul Tulcea opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul atacat instituie un criteriu valoric în funcţie de care se apreciazã insolvenţa debitorului, iar existenţa sa nu exclude posibilitatea valorificãrii creanţei prin modalitãţile dreptului comun în materie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Prevederile legale criticate stabilesc condiţiile în care creditorii pot solicita deschiderea procedurii falimentului faţã de debitorul lor, ele trebuind coroborate cu prevederile introductive ale <>Legii nr. 64/1995 , şi anume cu dispoziţiile art. 1 care consfinţesc condiţiile necesare, privitoare la debitor, pentru a putea fi deschisã procedura prevãzutã de lege. Dreptul creditorilor de a formula cereri introductive pentru declanşarea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului a fost condiţionat de caracterul creanţelor şi de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri pentru orice creanţã şi în orice valoare nesemnificativã, creditorii având acces şi la alte mijloace de constrângere a debitorului pentru realizarea creanţelor lor.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, nu sunt încãlcate, deoarece procedura specialã de executare silitã a întregului patrimoniu al unui comerciant, prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 , este aplicabilã tuturor comercianţilor, persoane fizice ori persoane juridice. În cazul persoanelor juridice critica nu poate fi reţinutã, deoarece, aşa cum a statuat Curtea prin <>Decizia nr. 201/2000 , textul constituţional invocat ca fiind încãlcat se referã la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, iar nu la egalitatea în drepturi a persoanelor juridice.
Textul de lege criticat nu îngrãdeşte dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor lor legitime, întrucât orice creditor care are o creanţã certã, lichidã şi exigibilã poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plãţile, atât creditorul, cât şi debitorul putând formula pretenţii şi apãrãri. Liberul acces la justiţie este însã compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, iar conceptul de proces echitabil nu implicã imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor cãi de atac ale hotãrârilor judecãtoreşti, nici, pe cale de consecinţã, posibilitatea exercitãrii acestor cãi de atac de cãtre toate pãrţile din proces, în acest sens Curtea Constituţionalã pronunţându-se prin Deciziile nr. 60/2003 şi nr. 369/2003.
Textul criticat nu aduce atingere art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã, deoarece, procedura prevãzutã de <>Legea nr. 64/1995 a fost instituitã de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de platã de bunãvoie, iar dreptul de proprietate şi prerogativele sale, în special dreptul de dispoziţie, trebuie exercitate în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1) şi (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificatã şi completatã prin <>art. I pct. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobatã prin <>Legea nr. 82/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.
Textul criticat avea urmãtorul conţinut:
- Art. 29 alin. (1): "Orice creditor care are o creanţã certã, lichidã şi exigibilã poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile a încetat plãţile, în urmãtoarele condiţii:
a) dacã creanţa izvorãşte din raporturi de muncã sau raporturi obligaţionale civile, creanţa trebuie sã aibã un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive;
b) în celelalte cazuri creanţa trebuie sã aibã un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie sã fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, a fost modificat prin <>art. I pct. 43 din Legea nr. 149 din 11 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, dispoziţiile criticate fiind preluate, în esenţã, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 29 alin. (1): "Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţã din cauza încetãrii plãţilor faţã de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în urmãtoarele condiţii:
a) dacã creanţele izvorãsc din raporturi de muncã sau raporturi obligaţionale civile, acestea trebuie sã aibã un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive;
b) în celelalte cazuri, creanţele trebuie sã aibã un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie sã fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive."
Autorul excepţiei considerã cã aceste dispoziţii legale încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privatã, ale art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea observã cã legiuitorul a urmãrit, prin normele cuprinse în <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pe de o parte, protecţia şi garantarea drepturilor de creanţã ale creditorilor, iar pe de altã parte, limitarea situaţiilor care sã conducã la dizolvarea debitorilor aflaţi în insolvenţã. În acest scop legea oferã debitorilor menţionaţi posibilitatea de a prezenta un plan de reorganizare, în care sã indice perspectivele de redresare, intrarea în faliment dispunându-se numai în cazurile reglementate de art. 77 din lege. Concepţia legiuitorului se întemeiazã pe faptul cã persoanele cãrora li se aplicã legea sunt actori ai vieţii economice, iar, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, republicatã, "Statul trebuie sã asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".
Legiuitorul stabileşte aşadar condiţia pe care trebuie sã o îndeplineascã cererea unui creditor în vederea deschiderii procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului privind debitorul prezumat în insolvenţã, din cauza încetãrii plãţilor faţã de creditorul respectiv, timp de cel puţin 30 de zile, şi anume un cuantum minim obligatoriu al creanţei certe, lichide şi exigibile, diferenţiat în funcţie de raporturile obligaţionale din care izvorãşte. Aceastã condiţie nu este de naturã sã aducã atingere prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, deoarece situaţiile diferite în care se aflã creditorii impun soluţii diferite.
Curtea reţine cã textul criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, deoarece cererea de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului nu constituie modalitatea specificã de valorificare a drepturilor de creanţã.
Creditorul are deschisã calea dreptului comun, respectiv formularea unei acţiuni în pretenţii împotriva debitorului, ori, în mãsura în care sunt îndeplinite condiţiile pentru introducerea unei somaţii de platã, poate beneficia de aceastã procedurã acceleratã în vederea valorificãrii drepturilor sale.
Pentru considerentele expuse nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, republicatã, privind garantarea dreptului de proprietate privatã, ale art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 6 paragraful 1, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate prin mai multe decizii, dintre care menţionãm: <>Decizia nr. 341 din 5 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 13 ianuarie 2003, <>Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003, şi <>Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Gheorghe Holoştencu în Dosarul nr. 4.075/2003 al Tribunalului Tulcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
