Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 332 din 10 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedura civila si ale art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 120/2011 privind prorogarea unor termene
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 393 din 13 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã şi ale art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, astfel cum a fost modificatã prin art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010, excepţie ridicatã de George Nicanor Ene în Dosarul nr. 22.967/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 829D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 22.967/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã şi ale art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, astfel cum a fost modificatã prin art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010.
Excepţia a fost ridicatã de George Nicanor Ene cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva încheierii pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã, prin care s-a respins cererea care avea ca obiect comunicarea unei copii a stenogramei şedinţei de judecatã şi aplicarea prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, care reglementeazã înregistrarea şedinţelor de judecatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã este neconstituţional, întrucât împiedicarea mandatarului de a pune concluzii în faţa instanţei încalcã libertatea de exprimare, dreptul la apãrare, principiile privind înfãptuirea justiţiei şi publicitatea şedinţei de judecatã. Mai aratã cã avocaţii sunt "simpli auxiliari ai justiţiei" cu interese ce nu coincid cu cele ale pãrţilor, astfel încât mandatarul nu poate fi obligat sã punã concluzii prin avocat.
În ceea ce priveşte prevederile art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, se susţine cã acestea sunt neconstituţionale, deoarece prorogarea termenului de înregistrare a şedinţelor de judecatã este cauzatã de imposibilitatea premeditatã de achiziţionare a echipamentelor, creându-se posibilitatea unor abuzuri judiciare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã şi ale art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, astfel cum a fost modificatã prin art. V din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2010.
În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, din analiza considerentelor cuprinse în încheierea de sesizare, precum şi a motivãrii formulate de autorul excepţiei, Curtea constatã cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizeazã soluţia legislativã a prorogãrii termenului prevãzut de lege pentru înregistrarea şedinţelor de judecatã. Curtea observã cã termenul prevãzut de art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 a fost succesiv prorogat prin diverse ordonanţe de urgenţã ale Guvernului, iar, în prezent, acesta este prorogat prin art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 120/2011 privind prorogarea unor termene, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 28 decembrie 2011.
Curtea constatã cã prevederile legale menţionate, deşi se referã la termenul prevãzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005, având, din aceastã perspectivã, caracterul unei norme de trimitere, au totuşi un conţinut normativ de sine stãtãtor. Astfel, Curtea reţine cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe lângã dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, şi cele ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 120/2011 privind prorogarea unor termene, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã: "Dacã mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintã partea.";
- Art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 120/2011 : "Termenul prevãzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de la care se aplicã dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitoare la înregistrarea şedinţelor de judecatã, se prorogã pânã la data de 1 iulie 2012."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 5 privind cetãţenia, art. 6 privind dreptul la identitate, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, art. 125 privind statutul judecãtorilor, art. 126 privind instanţele judecãtoreşti, art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor şi art. 131 privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
1. Asupra prevederilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a mai pronunţat, în raport cu critici similare, respingând ca neîntemeiate criticile, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 191*) din 6 martie 2012, nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii, Decizia nr. 1.445 din 5 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 16 decembrie 2009, Decizia nr. 412 din 26 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, Decizia nr. 749 din 13 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007, sau Decizia nr. 726 din 24 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006.
-------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 191 din 6 martie 2012 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012.
Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã posibilitatea reprezentãrii pãrţii prin mandatar este prevãzutã doar de art. 67 şi art. 68 din Codul de procedurã civilã, care stabilesc condiţiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiţii, precum şi limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţã în numele pãrţii, reprezintã opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecatã.
Curtea a reţinut cã restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanţã nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, întrucât partea însãşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecatã, iar mandatarul are posibilitatea sã formuleze cereri, sã propunã probe în tot cursul procesului, precum şi sã depunã concluzii scrise.
De asemenea, Curtea a statuat cã reprezentarea pãrţilor într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat ori altã persoanã cu sau fãrã pregãtire juridicã, este una dintre modalitãţile prin care se asigurã accesul liber la justiţie, precum şi exercitarea dreptului la apãrare al pãrţilor, drepturi fundamentale prevãzute de Constituţie, întrucât partea însãşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
2. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Curtea constatã cã soluţia legislativã a prorogãrii termenului prevãzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 a mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauzã, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 835 din 8 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, Decizia nr. 1.385 din 29 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009, Decizia nr. 492 din 20 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, Decizia nr. 1.179 din 15 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 112 din 9 februarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012, sau Decizia nr. 131*) din 16 februarie 2012, nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii.
--------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 16 februarie 2012 a fost publicatã în Monitorul Oficial Al României, Partea I, nr. 295 din 4 mai 2012.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţã, cã prorogarea termenului pentru înregistrarea prin mijloace audio-video a şedinţelor de judecatã s-a realizat în vederea unei bune administrãri a justiţiei ca serviciu public, ţinând seama de gravele consecinţe de ordin procedural care ar putea apãrea în activitatea de judecatã din cauza inexistenţei suportului tehnic necesar şi care ar putea fi invocate în cadrul proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecatã.
De asemenea, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 147 din Codul de procedurã civilã, "Dezbaterile urmate în şedinţã se vor trece în încheierea de şedinţã, care va fi semnatã de judecãtori şi grefier". Astfel, consemnarea activitãţii desfãşurate la fiecare termen de judecatã se face în încheierea de şedinţã, act procedural care oferã instanţei de control judiciar posibilitatea de a aprecia asupra desfãşurãrii în condiţii legale a procesului civil şi de a verifica legalitatea mãsurilor dispuse, asigurându-se, în acest mod, dreptul la un proces echitabil.
Curtea a constatat, totodatã, cã dispoziţiile criticate se aplicã tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fãrã a se institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare.
Având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 120/2011 privind prorogarea unor termene, excepţie ridicatã de George Nicanor Ene în Dosarul nr. 22.967/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 aprilie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
