Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 331 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) si art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii si art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 353 din 24 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) şi <>art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Floarea Grosu în Dosarul nr. 5.053/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã consilier juridic cu delegaţie la dosar pentru partea Consiliul Superior al Magistraturii, lipsesc autorul excepţiei şi cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea cã la dosar autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicitã amânarea judecãrii cauzei în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii nu se opune cererii de amânare.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii, apreciind cã nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Curtea respinge cererea de amânare.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii solicitã respingerea ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) şi <>art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 , considerând cã aceasta nu este motivatã conform prevederilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . Aratã, de asemenea, cã excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte texte de lege criticate este neîntemeiatã. În acest sens, depune note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.053/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) şi <>art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor.
Excepţia a fost ridicatã de Floarea Grosu într-o cauzã având ca obiect recursul împotriva unei hotãrâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a constatat încetarea mandatului sãu în funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Târgu Mureş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 124 alin. (2) şi alin. (3), precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã cã, potrivit <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , promovarea judecãtorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de cãtre Consiliul Superior al Magistraturii pe baza unei simple proceduri de selecţie. Aşa fiind, soluţionarea de cãtre Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat împotriva hotãrârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit <>art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 , aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi cerinţei de imparţialitate, respectiv art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie. Autorul excepţiei mai aratã cã dispoziţiile art. 35 raportate la dispoziţiile <>art. 27 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 aduc atingere principiului independenţei judecãtorilor, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie, deoarece ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt membri de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii şi participã la lucrãrile plenului având drept de vot în domeniul carierei judecãtorilor. Prin prisma acestui argument subzistã şi neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind promovarea în funcţia de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care promovarea se dispune de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la care participã cu drept de vot ministrul justiţiei (membru al Guvernului) şi procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (numit la propunerea ministrului justiţiei). Totodatã, se mai susţine cã prevederile <>art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 , potrivit cãrora Plenul Consiliului Superior al Magistraturii îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament, contravin dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, împrejurarea cã promovarea judecãtorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de cãtre Consiliul Superior al Magistraturii prin procedura de selecţie prevãzutã de <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi nu prin concurs nu aduce atingere imparţialitãţii judecãtorilor de la instanţa supremã. Totodatã, dispoziţiile art. 35 raportate la dispoziţiile <>art. 27 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 nu aduc atingere art. 124 alin. (3) din Constituţie, întrucât între Consiliul Superior al Magistraturii sau o parte din membrii acestui organism, fie ei chiar de drept, cum este cazul ministrului justiţiei sau procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege, pe de altã parte, nu existã raporturi de subordonare. Dispoziţiile <>art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 nu contravin prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, deoarece norma legalã atacatã este o normã de trimitere, care permite ca în condiţiile stabilite prin legi speciale, aprobate de Parlament, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sã îndeplineascã alte atribuţii decât cele expres prevãzute la <>art. 35 lit. a)-e) din Legea nr. 317/2004 în legãturã cu cariera judecãtorilor şi procurorilor.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, <>art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 nu aduce atingere dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi nu încalcã principiul constituţional al unicitãţii şi imparţialitãţii justiţiei. Faptul cã hotãrârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pot fi atacate cu recurs reprezintã o garanţie a respectãrii dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (3) şi <>art. 35 din Legea nr. 317/2004 şi ale <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 faţã de art. 124 alin. (3) din Constituţie, se constatã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã sub niciun aspect independenţa judecãtorului. Mai mult, independenţa justiţiei este garantatã de dispoziţiile art. 125 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la inamovibilitatea judecãtorului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului Consiliului Superior al Magistraturii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) şi <>art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, şi <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 27 alin. (3): "Hotãrârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi hotãrârile secţiilor se iau cu votul majoritãţii membrilor prezenţi.";
- Art. 29 alin. (7): "Hotãrârile prevãzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoanã interesatã, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.";
- Art. 35: Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are urmãtoarele atribuţii referitoare la cariera judecãtorilor şi procurorilor:
a) propune Preşedintelui României numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a judecãtorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari;
b) numeşte judecãtorii stagiari şi procurorii stagiari, pe baza rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii;
c) dispune promovarea judecãtorilor şi a procurorilor;
d) elibereazã din funcţie judecãtorii stagiari şi procurorii stagiari;
e) propune Preşedintelui României conferirea de distincţii pentru judecãtori şi procurori, în condiţiile legii;
f) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament.";
- <>Art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 : "Promovarea în funcţia de judecãtor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de cãtre Consiliul Superior al Magistraturii, dintre persoanele care au îndeplinit funcţia de judecãtor în ultimii 2 ani la tribunale sau curţi de apel, au obţinut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar, s-au remarcat în activitatea profesionalã şi au o vechime în funcţia de judecãtor sau procuror de cel puţin 12 ani."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca aducând atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 61 alin. (1), potrivit cãrora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii, art. 124 alin. (2) privitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi alin. (3) referitor la independenţa judecãtorilor, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
Potrivit art. 133 alin. (1) din Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. Aşa fiind, împrejurarea cã promovarea judecãtorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de Consiliul Superior al Magistraturii prin procedura de selecţie prevãzutã de <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi nu prin concurs nu este de naturã sã aducã atingere imparţialitãţii judecãtorilor de la instanţa supremã.
Astfel, prin <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu sunt încãlcate prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Legea fundamentalã şi nici cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, autorul excepţiei beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil desfãşurat în faţa unei instanţe imparţiale.
Totodatã, dispoziţiile <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu aduc atingere nici art. 124 alin. (3) din Legea fundamentalã, acestea fiind adoptate în acord cu prevederile constituţionale ale art. 133 referitoare la structura Consiliului Superior al Magistraturii.
Curtea mai reţine cã dispoziţiile art. 35 raportate la dispoziţiile <>art. 27 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 dau expresie atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, aşa cum au fost acestea reglementate prin art. 134 din Legea fundamentalã. Nu se poate reţine aşadar cã prin acestea s-ar încãlca prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie.
De altfel, modul în care legiuitorul constituant a înţeles sã reglementeze compunerea Consiliului Superior al Magistraturii nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.
În sfârşit, dispoziţiile <>art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 sunt în concordanţã cu prevederile art. 134 alin. (4) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organicã, în realizarea rolului sãu de garant al independenţei justiţiei. Nu se aduce astfel atingere prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii, deoarece reglementarea prin lege organicã intrã în competenţa sa exclusivã, iar regulamentul la care face referire textul de lege criticat este adoptat în aplicarea legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) şi <>art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi <>art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Floarea Grosu în Dosarul nr. 5.053/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
