Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 331 din 10 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 95 alin. (1), art. 96, art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 si ale art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, precum si a dispozitiilor art. 25 alin. (1) si art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 19 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1), art. 96, art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 şi ale art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Vasile Preda în Dosarul nr. 798/290/2008 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asirom Viena Insurance Group" - S.A. în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 798/290/2008, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1), art. 96, art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 şi ale art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Vasile Preda, precum şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asirom Viena Insurance Group" - S.A. în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 se susţine cã, în cauzã, agentul constatator a încãlcat prezumţia de nevinovãţie, toate sancţiunile contravenţionale, principale şi complementare, fiind lãsate pe seama interpretãrii subiective a acestuia. Or, acest agent, subordonat unui minister al administraţiei şi internelor, nu prezintã garanţii de independenţã şi imparţialitate pentru a "folosi" o asemenea putere. Autorul mai susţine cã instituirea unui regim sancţionator contravenţional, cu consecinţa aplicãrii, în mod cumulativ, de sancţiuni constând în puncte de amendã, suspendarea permisului de conducere, puncte de penalizare şi mãsuri administrative, determinã o restrângere excesivã a unor drepturi, în contradicţie cu prevederile din Constituţie cuprinse în art. 15 - Universalitatea şi în art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. În opinia autorului excepţiei, reţinerea permisului şi suspendarea dreptului de a conduce autovehicule creeazã restricţii de natura unei sancţiuni penale, în afara unui dosar penal şi în lipsa unei sancţiuni aplicate de instanţa de judecatã. O asemenea interdicţie trebuie sã fie supusã controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea. Ea nu este adecvatã în cauzã şi nu se justificã în raport cu natura faptelor pentru care s-a angajat rãspunderea contravenţionalã. Doar o condamnare penalã ar fi putut fi consideratã ca o mãsurã necesarã într-o societate democraticã şi, chiar şi atunci, doar dacã sancţiunea penalã şi interdicţiile aplicate nu ar fi fost evident disproporţionate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, autorul susţine cã acestea limiteazã posibilitatea asigurãtorului de a formula plângere contravenţionalã împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, încãlcând astfel prevederile art. 16, 21 şi 53 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 este neîntemeiatã. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, apreciazã cã este întemeiatã, deoarece acestea nu îi conferã societãţii de asigurare calitate procesualã activã, întrucât împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei pot formula plângere doar contravenientul, persoana vãtãmatã - numai în ceea ce priveşte despãgubirea - şi persoana cãreia îi aparţin bunurile confiscate - numai în ceea ce priveşte mãsura confiscãrii. În condiţiile în care societatea de asigurare nu are calitatea de a contesta direct procesul-verbal de contravenţie, care îi este opozabil şi în virtutea cãruia este obligatã la plata de despãgubiri, şi, totodatã, nu poate formula cãi de atac împotriva hotãrârii pronunţate de cãtre instanţã, îi este îngrãdit accesul la justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 95 alin. (1), art. 96, art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 şi ale art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 au urmãtorul cuprins:
- art. 95 alin. (1): "Încãlcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţã, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu avertisment ori cu amendã ca sancţiune principalã şi, dupã caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevãzute la art. 96 alin. (2).";
- Art. 96 şi 97 reglementeazã sancţiunile contravenţionale complementare, respectiv mãsurile tehnico-administrative;
- Art. 100 alin. (3): "Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda prevãzutã în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 30 de zile sãvârşirea de cãtre conducãtorul de autovehicul sau tramvai a urmãtoarelor fapte:
a) depãşirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roşie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea feratã;
b) neacordarea prioritãţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentarã a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;
c) neacordarea prioritãţii de trecere vehiculelor care au acest drept;
d) nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului;
e) nerespectarea regulilor privind depãşirea;
f) nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
g) neprezentarea la unitatea de poliţie competentã pe raza cãreia s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 79 alin. (2).";
- Art. 109: "(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de cãtre poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de cãtre poliţiştii de frontierã.
(2) Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesulverbal de constatare a contravenţiei.
(3) În cazurile prevãzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, dupã stabilirea identitãţii conducãtorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul-verbal, fãrã a fi necesarã confirmarea faptelor de cãtre martori.
(4) Forma şi conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei se stabilesc prin regulament.
(5) Contravenientul, cu excepţia persoanei juridice, poate achita, în termen de cel mult douã zile lucrãtoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, jumãtate din minimul amenzii prevãzute de lege.
(6) Pentru amenzile contravenţionale în cuantum de pânã la 20 puncte-amendã, contravenientul poate achita pe loc agentului constatator jumãtate din minimul amenzii prevãzute de lege.
(7) În cazul prevãzut la alin. (6), agentul constatator elibereazã contravenientului chitanţa reprezentând contravaloarea amenzii, în care se menţioneazã data, numele şi prenumele contravenientului, fapta sãvârşitã, actul normativ care stabileşte şi sancţioneazã contravenţia, numele, prenumele şi semnãtura agentului constatator, nemaifiind necesarã încheierea procesului-verbal de constatare a contravenţiei dacã nu se dispune şi o sancţiune contravenţionalã complementarã.
(8) Amenzile privind circulaţia pe drumurile publice se achitã în condiţiile legii şi se fac venit integral la bugetele locale.
(9) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã referitoare la contravenţii se completeazã cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã prin prezenta ordonanţã de urgenţã nu se dispune altfel.";
- Art. 111 alin. (1) lit. c): "(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în urmãtoarele cazuri: [...]
c) la sãvârşirea uneia dintre contravenţiile prevãzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevãzutã la art. 115 alin. (1);".
Dispoziţiile din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 25 alin. (1): "Procesul-verbal se va înmâna sau, dupã caz, se va comunica, în copie, contravenientului şi, dacã este cazul, pãrţii vãtãmate şi proprietarului bunurilor confiscate.";
- Art. 31: "(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acestuia.
(2) Partea vãtãmatã poate face plângere numai în ceea ce priveşte despãgubirea, iar cel cãruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte mãsura confiscãrii."
Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie, art. 25 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la liberã circulaţie în ţarã şi în strãinãtate, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Dispoziţiile art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 au fost constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 661 din 4 iulie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007. Astfel fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale", excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.
II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 95 alin. (1), art. 96 alin. (1)-(5), alin. (6) lit. a)-c) şi alin. (7)-(8), ale art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 şi ale art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, în raport de critici similare, de exemplu, prin Decizia nr. 1.305 din 2 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 25 februarie 2009, Decizia nr. 667 din 12 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, şi Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, Decizia nr. 494 din 2 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009. Cu acele prilejuri, respingând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 53 din Constituţie, invocate ca temei al criticilor de neconstituţionalitate, se referã exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi prevãzute de Constituţie, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevãd sancţionarea unor fapte de încãlcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altã parte, alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, cã exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor.
Referitor la susţinerea prin care autorul excepţiei contestã reglementarea cumulativã a mai multor sancţiuni pentru aceeaşi faptã, Curtea a reţinut cã, în cazul sãvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutierã, reglementarea prin lege, pe lângã sancţiunea principalã - amenda şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare, nu este de naturã a încãlca dispoziţiile constituţionale, aceste sancţiuni având drept scop înlãturarea stãrii de pericol şi preîntâmpinarea sãvârşirii altor fapte interzise de lege.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care o fundamenteazã îşi menţin valabilitatea.
III. În ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea constatã cã, în realitate, ceea ce solicitã autorul excepţiei este completarea acestora, în sensul reglementãrii posibilitãţii asigurãtorului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie. O astfel de criticã excedeazã însã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Vasile Preda în Dosarul nr. 798/290/2008 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Asirom Viena Insurance Group" - S.A. în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1), art. 96 alin. (1)-(5), alin. (6) lit. a)-c) şi alin. (7)-(8), art. 97, art. 100 alin. (3), art. 109 şi ale art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Vasile Preda în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
