Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 330 din 30 aprilie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu referire la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu referire la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Carmen Carolina Beatrix Virag în Dosarul nr. 1.415/83/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.307D/2014. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent face referatul cauzei şi arată că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 179 din 19 martie 2015. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.415/83/2014, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, raportat la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Carmen Carolina Beatrix Virag în cadrul soluţionării unui litigiu de muncă având ca obiect cererea de solicitare a restituirii sumelor încasate de angajator cu titlu de reţineri ale contribuţiei de asigurări sociale de sănătate aferente plăţilor compensatorii acordate la momentul disponibilizărilor colective. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 16 şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, deoarece, prin abrogarea dispoziţiilor art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, care prevedeau că nu se plăteşte contribuţia de asigurări sociale pentru sumele acordate în momentul disponibilizării, ca venit lunar de completare sau ca plăţi compensatorii, se creează discriminări faţă de colegii din aceeaşi instituţie care, anterior abrogării art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, au beneficiat de aceste prevederi favorabile. Prin urmare, se instituie un tratament juridic diferit între angajaţii aceluiaşi angajator, care au fost disponibilizaţi înainte de intrarea în vigoare a textului de lege criticat şi cei disponibilizaţi ulterior, tratament diferit care nu este justificat în mod obiectiv şi rezonabil. 7. Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, legiuitorul având posibilitatea ca, pentru aceeaşi categorie de salariaţi, pentru perioade diferite, să reglementeze diferit problematica contribuţiei la asigurările sociale de sănătate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 25/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014, dispoziţii raportate la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Din examinarea motivării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea excepţiei critică abrogarea dispoziţiilor art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, astfel încât obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie numai dispoziţiile art. 48 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013, cu referire la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, dispoziţii care au următoarea redactare: "Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: [...] 2. La articolul 257, alineatele (3)-(7) se abrogă." 12. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei critică dispoziţiile art. 48 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 - care abrogă, începând cu 1 ianuarie 2014, dispoziţiile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora "Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăţilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum şi asupra indemnizaţiilor reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare." Se susţine că astfel se creează discriminări între angajaţii disponibilizaţi ai aceluiaşi angajator înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 şi cei disponibilizaţi după ce acest act normativ a intrat în vigoare, sub aspectul scutirii de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării. 14. Faţă de critica referitoare la încălcarea art. 16 privind principiul egalităţii în faţa legii, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale constante, de exemplu, Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. 15. De altfel, Curtea observă că prin art. 48 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 a fost modificat art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, în sensul că veniturile asupra cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile art. 296^4 şi art. 296^16 din Legea nr. 571/2003 - codul fiscal reglementează veniturile pentru care se exceptează plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, printre care şi "veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar de completare sau plăţile compensatorii, suportate din bugetul asigurărilor de şomaj, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii.". 16. Aşadar, critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate - referitoare la discriminarea între cei disponibilizaţi înainte şi cei disponibilizaţi după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013, sub aspectul scutirii de la plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării doar pentru cei din prima categorie - este neîntemeiată, deoarece soluţia legislativă referitoare la exceptarea anumitor venituri de la plata contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate este reglementată în Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal. Aceasta deoarece, potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ, codul fiscal stabileşte "cadrul legal pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, precizează contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite, taxe şi contribuţii sociale." 17. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 56 alin. (2) din Constituţie, privind principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 438 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective. Aşa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite şi taxe, în măsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile. 18. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 179 din 19 martie 2015, nepublicată*) la data pronunţării prezentei decizii, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege criticate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie. ────────── *) Decizia nr. 179 din 19 martie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 27 mai 2015. ──────────
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Carmen Carolina Beatrix Virag în Dosarul nr. 1.415/83/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 48 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu referire la prevederile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 aprilie 2015.
PREŞEDINTE, DANIEL MARIUS MORAR
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
