Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 330 din 28 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, precum si a celor ale art. 144 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 732 din 11 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi a celor ale <>art. 144 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Institutul Academic de Consultanţã, Instruire, Editurã şi Servicii "Tehnoeconomia Europeanã" din Bucureşti în Dosarul nr. 11.858/2004 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti şi de Societatea Comercialã "Cibinul" - S.A. din Sibiu în Dosarul nr. 11.363/2004 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã, pentru Institutul Academic de Consultanţã, Instruire, Editurã şi Servicii "Tehnoeconomia Europeanã" din Bucureşti, domnul Ionel Popescu, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Împuternicitul autorului excepţiei depune la dosarul cauzei o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu acordarea unui nou termen de judecatã.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, având în vedere dispoziţiile <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de amânare.
Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 58D/2005 şi nr. 271D/2005, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 271D/2005 la Dosarul nr. 58D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a pronunţat în numeroase rânduri, statuând cã acestea nu contravin Constituţiei.
Referitor la dispoziţiile <>art. 144 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , aratã cã acestea se aplicã în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã aceste dispoziţii legale nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi nici dreptului la apãrare, nu afecteazã dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã şi nici nu restrânge exerciţiul drepturilor sau libertãţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 11.858/2004 de Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti, şi Încheierea din 8 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 11.363/2004 de Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi a celor ale <>art. 144 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Excepţia a fost ridicatã de Institutul Academic de Consultanţã, Instruire, Editurã şi Servicii "Tehnoeconomia Europeanã" din Bucureşti şi Societatea Comercialã "Cibinul" - S.A. din Sibiu în cauze civile având ca obiect contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã textele de lege criticate aduc atingere dreptului la apãrare, consacrat de art. 24 din Constituţie, întrucât blocarea tuturor conturilor face imposibilã atât achitarea cauţiunii impuse de cãtre instanţã, cât şi a onorariului unui avocat ales. De asemenea, aratã cã, fiind persoane juridice, din punct de vedere legal nici nu este posibilã achitarea în numerar a cauţiunii impuse de instanţã, singura variantã fiind plata din cont. Dispoziţiile legale criticate încalcã astfel atât accesul liber la justiţie, cât şi dreptul la apãrare. Totodatã, aceste reglementãri constituie un veritabil atac la integritatea psihicã a asociaţilor societãţilor comerciale, contravenind astfel art. 22 din Constituţie.
Autorii excepţiei considerã, de asemenea, cã prin instituirea acestei cauţiuni, în condiţiile în care conturile sunt blocate printr-o adresã de poprire, are loc o restrângere nejustificatã a exerciţiului unor drepturi şi libertãţi, fiind încãlcate şi prevederile art. 53 din Constituţie. Totodatã, dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã împiedicã accesul liber la justiţie, deoarece lasã la latitudinea exclusivã a instanţei de judecatã stabilirea cuantumului cauţiunii şi posibilitatea de a acorda sau nu suspendarea executãrii silite, chiar în situaţia depunerii cauţiunii.
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã au fost edictate în vederea asigurãrii reparãrii prejudiciilor ce ar putea fi suferite de creditor în eventualitatea suspendãrii executãrii. Pe de altã parte, <>art. 144 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , republicatã, stabileşte criteriul în funcţie de care bãncile, ce au calitatea de terţi popriţi, transformã în monedã naţionalã sumele existente în valutã în conturile debitorilor, poprite în vederea realizãrii creanţelor bugetare. În acest context, instanţa considerã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 16 din Constituţie, întrucât acestea se aplicã fãrã discriminare oricãrei persoane care se gãseşte în situaţia avutã în vedere de legiuitor. Cât priveşte încãlcarea dreptului la integritate psihicã al asociaţiilor societãţii comerciale obligate sã se conformeze dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi celor ale <>art. 144 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , instanţa aratã cã nu poate fi primitã aceastã criticã, întrucât asupra acestor persoane nu sunt exercitate constrângeri psihice. De asemenea, apreciazã cã nu este încãlcat nici principiul liberului acces la justiţie, deoarece legiuitorul are competenţa de a stabili anumite condiţii în ceea ce priveşte exercitarea dreptului la apãrare, a libertãţilor şi intereselor legitime ale persoanei.
Totodatã, aratã cã în mãsura în care, în patrimoniul persoanei aflate în ipoteza normelor legale criticate, nu se gãsesc alte elemente de activ în afarã de cele indisponibilizate, aceasta are dreptul constituţional de a solicita numirea unui avocat din oficiu.
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã cerinţa depunerii unei cauţiuni, prevãzutã de art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie, potrivit cãruia orice persoanã poate sesiza instanţele judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate, dar în limitele şi cu respectarea exigenţelor legale. De altfel, modalitatea de reglementare prevãzutã de textul de lege criticat reprezintã o opţiune legislativã, în deplinã conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti. Totodatã, instanţa reţine împrejurarea cã judecãtorul nu are libertatea de a stabili cauţiuni exorbitante, şi aceasta chiar dacã legea nu fixeazã anumite limite, un eventual abuz al instanţei, în acest sens, putând fi sancţionat prin exercitarea de cãtre debitor a cãilor de atac prevãzute de lege, fiind respectat astfel principiul liberului acces la justiţie. De asemenea, obligarea la plata unei cauţiuni nu aduce atingere dreptului persoanei la judecatã în termen rezonabil, întrucât prin aceasta nu se prelungeşte în mod nejustificat termenul de soluţionare a cauzei. În plus, instanţa apreciazã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu instituie nici o diferenţã de tratament juridic, stabilirea unor reguli speciale de procedurã neexcluzând egalitatea pãrţilor, întrucât aceste reguli speciale se aplicã oricãrei persoane care este parte într-un litigiu supus acestor reguli, în speţã tuturor persoanelor care înţeleg sã introducã o contestaţie la executare şi sã solicite în cadrul acesteia suspendarea executãrii silite.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, referitor la dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie, prin care s-a statuat, în numeroase rânduri, cã textul de lege criticat este constituţional. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 144 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , se aratã cã acestea nu aduc atingere art. 16 din Constituţie, care consacrã egalitatea în drepturi, întrucât se aplicã fãrã discriminare sau privilegii tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de norma legalã. De asemenea, apreciazã cã acest text de lege nu contravine nici art. 22 din Constituţie, deoarece nu cuprinde dispoziţii de naturã a leza integritatea fizicã şi psihicã sau a impune tratamente inumane ori degradante la care sã fie supuşi asociaţii societãţii comerciale obligate sã respecte <>art. 144 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 . Cât priveşte critica privind înfrângerea dreptului la apãrare, aratã cã acest drept constituţional poate fi asigurat de un avocat din oficiu, la solicitarea persoanei al cãrei patrimoniu este alcãtuit numai din elementele indisponibilizate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens apreciazã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege. Astfel, dispoziţiile art. 144 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã reprezintã o reglementare proceduralã, potrivit cãreia, în cazul urmãririi prin poprire, dacã sumele urmãribile existente în contul bãncii terţului poprit sunt în valutã, aceastã bancã este autorizatã sã efectueze convertirea sumelor în lei, ceea ce asigurã realizarea creanţei în monedã naţionalã. Ca atare, în opinia Guvernului dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, ci, dimpotrivã, asigurã îndeplinirea cerinţelor acestora. Referitor la art. 403 alin. (1) din Codul de procedurã civilã, aratã cã prin numeroase decizii, precum <>Decizia nr. 346/2003 şi <>Decizia nr. 67/2004 , Curtea a statuat, în mod constant, cã aceste dispoziţii legale sunt constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi cele ale art. 144 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã sunt constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a acestor texte de lege raportatã la art. 16 din Constituţie, aratã cã aceste dispoziţii legale nu conţin mãsuri discriminatorii care sã contravinã principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, aceştia beneficiind de un tratament juridic egal. De asemenea, Avocatul Poporului apreciazã cã nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã faţã de art. 21 alin. (2) din Constituţie, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile legale criticate constituie norme de procedurã, conforme cu art. 126 alin. (2) din Constituţie. Cu privire la contrarietatea dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã cu prevederile art. 24 din Constituţie, este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie, respectiv <>Decizia nr. 67/2004 şi <>Decizia nr. 289/2004 . Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã în raport cu art. 22 din Constituţie şi cea a art. 144 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã cu referire la art. 21, 22 şi 24 din Constituţie, Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile constituţionale invocate nu au relevanţã în cauza de faţã.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi cele ale <>art. 144 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, ordonanţã republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã:
"Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel.";
- Art. 144 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã:
"În cazul sumelor urmãribile reprezentând venituri şi disponibilitãţi în valutã, bãncile sunt autorizate sã efectueze convertirea în lei a sumelor în valutã, fãrã consimţãmântul titularului de cont, la cursul de schimb afişat de acestea pentru ziua respectivã."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16, 21, 22, 24, 53 şi 56 din Constituţie, care au urmãtoarea redactare:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi.
(4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viaţã, precum şi dreptul la integritate fizicã şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsã sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 56: "(1) Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la unele dintre prevederile constituţionale invocate în cauza de faţã.
Astfel, în ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor <>art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin Decizia nr. 67 din 24 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 9 martie 2004, Curtea a constatat cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã. De asemenea, referitor la înfrângerea art. 24 din Constituţie, care consacrã dreptul la apãrare, cu acelaşi prilej Curtea a reţinut cã, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, asupra cererilor de suspendare a executãrii silite instanţa se pronunţã prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat, astfel încât, cu prilejul exercitãrii acestei cãi de atac, partea interesatã poate formula toate apãrãrile pe care le considerã necesare. Aşa fiind, art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã este în concordanţã cu prevederile constituţionale privind dreptul la apãrare, precum şi cu reglementãrile internaţionale cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.
Cu privire la susţinerea autorilor excepţiei potrivit cãreia dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã contravin principiului constituţional al liberului acces la justiţie, prin <>Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, Curtea a reţinut cã aceste dispoziţii legale reglementeazã posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silitã pânã la soluţionarea contestaţiei la executare, dacã se depune o cauţiune al cãrei cuantum este fixat de instanţã. Instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii ca o condiţie a suspendãrii executãrii are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
Prin aceeaşi decizie Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu încalcã nici prevederile constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor. Procedura contestaţiei la executare asigurã însã garanţii suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, prin însuşi faptul cã le oferã pãrţilor posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţãrii titlului executoriu sau al însãşi executãrii silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii şi la restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Curtea observã cã invocarea ca texte de referinţã în cauza de faţã a art. 16 alin. (3) şi (4), art. 21 alin. (4), art. 22 şi art. 56 din Constituţie nu are relevanţã, domeniul de incidenţã al acestora fiind cu totul altul decât cel al dispoziţiilor legale deduse controlului, ceea ce înlãturã de plano posibilitatea oricãrei coliziuni între ele.
Cu privire la dispoziţiile <>art. 144 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , Curtea constatã cã posibilitatea recunoscutã bãncilor, având calitatea de terţ poprit, de a proceda la convertirea în lei a sumelor în valutã supuse urmãririi, fãrã consimţãmântul titularului de cont, nu relevã, prin ea însãşi, nici o contradicţie cu textele constituţionale de referinţã, fiind impusã de exigenţa legalã potrivit cãreia plãţile, deci inclusiv realizarea creanţelor bugetare, se efectueazã numai în moneda naţionalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, precum şi a celor ale <>art. 144 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Institutul Academic de Consultanţã, Instruire, Editurã şi Servicii "Tehnoeconomia Europeanã" din Bucureşti în Dosarul nr. 11.858/2004 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti şi de Societatea Comercialã "Cibinul" - S.A. din Sibiu în Dosarul nr. 11.363/2004 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
