Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 330 din 27 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, aprobata cu modificari prin Legea nr. 149/1999
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 149/1999 , excepţie ridicatã de Petru Clopotariu şi Ioana Clopotariu în Dosarul nr. 798/2001 al Tribunalului Tulcea. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca dispoziţiile <>art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind incalcate. În acest sens este menţionatã jurisprudenta Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 26 aprilie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 798/2001, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 149/1999 , excepţie ridicatã de Petru Clopotariu şi Ioana Clopotariu într-un dosar având ca obiect judecarea cererii acestora de anulare a notificãrii prin care Serviciul de impozite şi taxe al Primãriei Tulcea i-a somat sa plãteascã suma de 751.050 lei, cu titlu de impozit pentru locuinta cumpãratã în baza <>Decretului-lege nr. 61/1990 . În motivarea cererii reclamanţii au arãtat ca sunt proprietarii unui apartament dobândit în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 , apartament pentru care nu datoreazã impozit, fiind scutiţi pe o perioada de 10 ani, în conformitate cu art. 16 alin. 3 din decretul-lege. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2) şi (7), precum şi art. 53 alin. (2) din Constituţie. Se arata ca prin adoptarea <>Decretului-lege nr. 61/1990 statul a acţionat într-o dubla calitate, şi anume de proprietar al locuinţelor supuse vânzãrii şi de autoritate publica. Prin acest act normativ s-a stabilit, între altele, ca locuintele cumpãrate sunt scutite de impozitul pe clãdiri pe timp de 10 ani de la data dobândirii. Abrogarea acestei prevederi prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 constituie o încãlcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. Autorul exceptiei mai susţine ca scutirea de impozitul pe clãdiri, pe timp de 10 ani de la data dobândirii, a locuinţelor cumpãrate în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 , constituia, la data adoptãrii acestui act normativ, unul dintre elementele ofertei de vânzare cãtre populaţie a locuinţelor construite din fondurile statului. Abrogarea <>Decretului-lege nr. 61/1990 prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 produce, între alte efecte, încetarea scutirii de impozitul pe clãdiri a locuinţelor cumpãrate în aplicarea decretului-lege. În felul acesta ordonanta de urgenta desfiinţeazã retroactiv oferta de vânzare, ceea ce constituie o încãlcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Totodatã, prin aplicarea retroactivã a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 , în ceea ce priveşte încetarea scutirii de impozit pentru locuintele cumpãrate de la stat pe baza <>Decretului-lege nr. 61/1990 , se incalca şi prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, pentru ca încetarea, în condiţiile arãtate, a scutirii de impozit contravine exigenţei de aşezare justa a sarcinilor fiscale, prevãzutã de acest text constituţional. În sfârşit, se arata ca impunerea, în aceste condiţii, a locuinţelor cumpãrate de la stat mai înainte de împlinirea termenului de scutire de impozit de 10 ani constituie şi o încãlcare a prevederilor art. 41 alin. (2) şi (7) din Constituţie, ţinând seama de faptul ca prin definitie impozitul este o prelevare nerambursabila şi fãrã contraprestatie din averea unei persoane. Tribunalul Tulcea, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece în speta nu opereazã nici o confiscare, statul putând interveni din ratiuni de politica fiscalã, în sensul acordãrii sau anulãrii unor obligaţii financiare ale cetãţenilor. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Textul de lege criticat nu numai ca nu contravine dispoziţiilor art. 53 alin. (2) din Constituţie, ci are în vedere tocmai îndeplinirea de cãtre stat a indatoririi de a asigura aşezarea justa a sarcinilor fiscale în exercitarea contribuţiilor financiare de cãtre cetãţeni. În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi (7) din Constituţie, potrivit punctului de vedere al Guvernului, aceasta critica nu poate fi primitã, întrucât aceste texte se referã la ocrotirea proprietãţii private în mod egal, indiferent de titular, şi, respectiv, la faptul ca averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Or, încetarea aplicabilitatii scutirii de impozit pe clãdiri nu poate fi consideratã ca o atingere adusã proprietãţii private sau ca o confiscare a averii. Nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece încetarea aplicabilitatii scutirii de impozit pe clãdiri a avut loc începând cu data intrãrii în vigoare a ordonanţei de urgenta criticate, şi nu retroactiv, cum susţin autorii exceptiei. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 30 decembrie 1998, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 149/1999 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999), dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta îşi înceteazã aplicabilitatea scutirile de impozite şi de taxe acordate în temeiul prevederilor: a) <>art. 16 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, cu modificãrile ulterioare;". Prin <>art. 16 alineatul ultim din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, s-a stabilit ca: "Sunt scutite de impozitul pe clãdiri, pe timp de 10 ani de la data dobândirii, locuintele cumpãrate în condiţiile prezentului decretlege. Scutirea de impozit se aplica, în continuare, şi locuinţelor care au fost transmise altor persoane, pana la împlinirea termenului de 10 ani." Autorul exceptiei susţine ca textul de lege criticat incalca urmãtoarele dispoziţii constituţionale: - art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."; - art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale."; - art. 41 alin. (2) fraza întâi: "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de proprietar."; - art. 41 alin. (7): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."; - art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate." Examinând dispoziţiile legale criticate prin raportare la prevederile constituţionale invocate în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata. I. În legatura cu prima critica de neconstituţionalitate, şi anume cea referitoare la retroactivitatea prevederilor legale criticate, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 73 din 6 martie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 149/1999 . Cu acel prilej s-a constatat ca prevederile legale criticate sunt în concordanta cu dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), conform cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", precum şi cu cele ale art. 78, potrivit cãrora "Legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei". În acelaşi sens Curtea constata ca o lege nu este retroactivã atunci când modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior şi nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi şi sa reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare. În cauza, prevederile <>art. 16 din Decretul-lege nr. 61/1990 şi-au încetat aplicabilitatea începând cu data de 30 decembrie 1998 (data publicãrii <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 în Monitorul Oficial al României), fiind deci neintemeiate susţinerile autorului exceptiei referitoare la retroactivitatea prevederilor legale criticate, întrucât acestea produc efecte numai pentru viitor, chiar dacã legea noua se aplica şi efectelor produse de situaţiile juridice anterioare dupã intrarea ei în vigoare. II. Curtea Constituţionalã constata ca este neîntemeiatã şi critica potrivit cãreia abrogarea <>Decretului-lege nr. 61/1990 prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 , în partea privind scutirea de impozit pe timp de 10 ani, contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. Prin adoptarea ordonanţei de urgenta Guvernul nu a acţionat, asa cum susţin, fãrã temei, autorii exceptiei, în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra locuinţelor vândute în baza <>Decretului-lege nr. 61/1990 , ci în virtutea calitãţii sale de autoritate publica abilitata, prin dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, sa adopte ordonanţe de urgenta. Ulterior Parlamentul a aprobat ordonanta prin <>Legea nr. 149/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999. În consecinta, <>Ordonanta de urgenta nr. 62/1998 a fost adoptatã în limitele prerogativelor Guvernului, stabilite prin Legea fundamentalã, fiind respectate principiile statului de drept. III. Este, de asemenea, nefondata susţinerea ca prin ordonanta de urgenta menţionatã, nesocotindu-se dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi (7) din Constituţie, se incalca dreptul de proprietate al persoanelor care au cumpãrat locuinţe de la stat în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 . Contribuţia cetãţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentalã prevãzutã la art. 53 din Constituţie, neputându-se retine, în consecinta, ca prin stabilirea pe cale legalã a unui impozit sau prin încetarea, pe aceeaşi cale, a unei scutiri de plata a impozitului s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane. IV. Este, în sfârşit, nefondata susţinerea ca prin încetarea scutirii de impozit pentru locuintele cumpãrate de la stat în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 se incalca prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie. Obligaţia de a contribui la cheltuielile publice având, în virtutea prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea fundamentalã, un caracter general, scutirea de plata impozitelor a unor categorii de persoane constituie o mãsura cu caracter de excepţie, pe care legiuitorul o poate adopta în funcţie de condiţiile concrete ale perioadei în care este chemat sa stabileascã aşezarea sarcinilor fiscale. În cauza de fata nu se evidenţiazã nici un element din care sa rezulte ca încetarea cu începere de la 1 ianuarie 1999 a neimpunerii locuinţelor dobândite în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 ar constitui o aşezare nejusta a sarcinilor fiscale ale proprietarilor acestor locuinţe.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 149/1999 , excepţie ridicatã de Petru Clopotariu şi Ioana Clopotariu în Dosarul nr. 798/2001 al Tribunalului Tulcea. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 noiembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta -------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
