Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 330 din 23 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 19 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rio Bucovina" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.735/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde avocatul autorului excepţiei, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului autoarei excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.735/2/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rio Bucovina" - S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile criticate sunt "lacunare şi dau dreptul organului fiscal sã ia mãsuri abuzive faţã de contribuabilul cãruia îi atrage rãspunderea solidarã", contravenind dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, autoarea excepţiei considerã cã textul de lege criticat "discrimineazã în mod evident pe cel chemat sã rãspundã solidar pentru cã a dobândit de la un debitor active, faţã de terţul care nu plãteşte sumele datorate debitorului. (...) rãspunderea solidarã trebuind stabilitã în limita culpei celui ce dobândeşte bunuri de la cel insolvabil". În continuare, aratã cã textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 44 alin. (2) şi (8) şi art. 45 din Constituţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, alegerea fãcutã de legiuitor cu privire la persoanele care trebuie sã achite obligaţiile restante ale debitorului este justificatã de legãtura strânsã dintre acestea şi debitorul declarat insolvabil, legãturã creatã în urma dobândirii în orice mod, cu rea-credinţã, de active de la debitor în cei 3 ani anteriori datei declarãrii insolvabilitãţii sau a provocãrii, în calitate de administratori, asociaţi şi acţionari, a insolvabilitãţii debitorului prin înstrãinarea sau ascunderea cu rea-credinţã, sub orice formã, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acestuia. Diminuarea patrimoniului persoanelor responsabile de starea de insolvabilitate a societãţii este, aşadar, consecinţa fireascã a sãvârşirii unor fapte culpabile, neputându-se reţine cã prevederile criticate încalcã dispoziţiile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea îl constituie dispoziţiile <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007.
Textul criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 27 alin. (1): "(1) Pentru obligaţiile de platã restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod rãspund solidar cu acesta urmãtoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarãrii insolvabilitãţii, cu rea-credinţã, dobândesc în orice mod active de la debitorii care îşi provoacã astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrãinarea sau ascunderea cu rea-credinţã, sub orice formã, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) şi (8) referitoare la dreptul de proprietate privatã şi ale art. 45 referitoare la libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 589 din 14 aprilie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, a statuat cã dispoziţiile <>art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 sunt constituţionale. În esenţã, instanţa de contencios constituţional a reţinut cã alegerea fãcutã de legiuitor cu privire la persoanele care trebuie sã achite obligaţiile restante ale debitorului este justificatã de legãtura strânsã între acestea şi debitorul declarat insolvabil. Aceasta deoarece au dobândit în orice mod, cu rea-credinţã, active de la debitor în cei 3 ani anteriori datei declarãrii insolvabilitãţii sau au provocat în calitate de administratori, asociaţi şi acţionari insolvabilitatea debitorului prin înstrãinarea sau ascunderea cu rea-credinţã, sub orice formã, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acestuia ori dacã controleazã, este controlatã sau se aflã sub control comun cu debitorul, în accepţiunea legii, caz în care patrimoniile acestora din urmã sunt atât de strâns legate cu cel al debitorului, încât de multe ori acestea chiar se identificã între ele.
Curtea a reţinut cã aceste texte de lege îşi gãsesc aplicarea numai dupã data declarãrii insolvabilitãţii debitorului potrivit art. 176 din cod, datã pânã la care debitorul, respectiv celelalte persoane interesate, precum administratorul, asociaţii sau acţionarii, pot face apãrãrile pe care le considerã necesare pentru a evita situaţia ca societatea sã fie declaratã insolvabilã.
De asemenea, Curtea a reţinut cã textele criticate nu încalcã art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie, din moment ce diminuarea patrimoniului persoanelor responsabile de starea de insolvabilitate a societãţii este consecinţa fireascã a sãvârşirii unor fapte culpabile care au generat insolvabilitatea societãţii.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor <>art. 45 din Constituţie, prin Decizia nr. 1.099 din 8 septembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 2 octombrie 2009, Curtea a statuat cã, prin dispoziţia legalã criticatã, statul nu descurajeazã iniţiativa privatã, din contrã, creeazã pârghii pentru deblocarea plãţii unor debite datorate în circuitul economic. Statul încurajeazã concurenţa loialã şi respectarea dispoziţiilor legale în mecanismul complex al economiei de piaţã, astfel cã, acesta îndestulându-se în condiţiile art. 27 din Codul de procedurã fiscalã, creşte posibilitatea creditorilor persoanei juridice aflate în ipoteza <>Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei de a se îndestula cu sume de bani cât mai apropiate de valoarea celor pe care le datoreazã debitorul.
Soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã, precum şi considerentele pe care aceasta s-a întemeiat îşi menţin valabilitatea şi în aceastã cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rio Bucovina" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.735/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
