Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 330 din 10 aprilie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala si ale art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 450 din 5 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor cu referire la art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lavinia Herţia în Dosarul nr. 1.843/191/2010 al Tribunalului Alba - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 595D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 596D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Radu Fãzãcaş în Dosarul nr. 9.947/84/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 604D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Petru Bucur Volk în Dosarul nr. 57.148/299/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei solicitã amânarea soluţionãrii cauzei pânã la exprimarea de cãtre Camera Deputaţilor şi Senat a punctelor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând cã, în lipsa acestora, nu se pot judeca dosarele.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este obligatorie doar solicitarea punctelor de vedere ale autoritãţilor publice, iar nu şi primirea lor.
Curtea, deliberând, respinge cererea, întrucât prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu impun autoritãţilor publice obligaţia de a-şi exprima opinia asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, ci instituie doar o vocaţie a acestora de a formula un punct de vedere în cauzã. În plus, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã este independentã faţã de orice altã autoritate publicã [...]", astfel încât nu este ţinutã, în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, de opiniile exprimate de respectivele autoritãţi publice. Prin urmare, lipsa acestor puncte de vedere nu împiedicã exercitarea controlului de constituţionalitate.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 616D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 şi art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Eva Aldea în Dosarul nr. 1.589/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, asistat de apãrãtorul ales Ion Verdeni, cu împuternicire avocaţialã la dosar, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 617D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Elisabeta Varga în Dosarul nr. 3.667/218/2010al Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 801D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Radu-Bogdan Curticiu în Dosarul nr. 39.511/211/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 982D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gabriela Geanina Nicolescu în Dosarul nr. 3.961/287/2010 al Tribunalului Buzãu - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 995D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor şi ale art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Florin Negoiţã în Dosarul nr. 23/105/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã autorul excepţiei a transmis Curţii concluzii scrise în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.148D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Oprişan în Dosarul nr. 12.424/94/2010 (numãr în format vechi 2.511/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.350D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Jidvei, judeţul Alba, în Dosarul nr. 654/191/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.362D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Aldea în Dosarul nr. 751/293/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 595D/2011, nr. 596D/2011, nr. 604D/2011, nr. 616D/2011, nr. 617D/2011, nr. 801D/2011, nr. 982D/2011, nr. 995D/2011, nr. 1.148D/2011, nr. 1.350D/2011 şi nr. 1.362D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorii excepţiei aratã cã nu se opun conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 596D/2011, nr. 604D/2011, nr. 616D/2011, nr. 617D/2011, nr. 801D/2011, nr. 982D/2011, nr. 995D/2011, nr. 1.148D/2011, nr. 1.350D/2011 şi nr. 1.362D/2011 la Dosarul nr. 595D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei Petru Bucur Volk, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, formulând critici noi faţã de cele invocate în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã. Astfel, aratã cã, pe lângã prevederile constituţionale ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac şi ale art. 20 privind preeminenţa tratatelor internaţionale referitoare la drepturile omului asupra legilor interne, raportate la art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, textul de lege criticat aduce atingere şi prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind garantarea drepturilor şi libertãţilor cetãţeneşti, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, precum şi prevederilor art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care consacrã dreptul persoanei declarate vinovate de o infracţiune de a obţine examinarea de cãtre o jurisdicţie superioarã a condamnãrii sale. Susţine cã, de vreme ce inculpatul are dreptul la recurs, şi partea vãtãmatã trebuie sã aibã acest drept procesual, sens în care depune şi note scrise.
Apãrãtorul ales Ion Verdeni solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 şi art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, reiterând argumentele invocate în faţa Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã. Totodatã, aratã cã doreşte extinderea criticii de neconstituţionalitate, invocând, astfel, şi încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, precum şi a prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale Protocolului nr. 12 la Convenţie, prevederi care consacrã interzicerea discriminãrii, deoarece justiţiabilii care au formulat plângeri în baza art. 278^1 din Codul de procedurã penalã sub imperiul legii vechi, acestea fiind însã soluţionate dupã intrarea în vigoare a dispoziţiilor de lege criticate, nu au mai beneficiat de calea de atac a recursului, fãrã ca tratamentul juridic diferenţiat sã fie justificat de situaţia diferitã în care s-ar fi aflat soluţionarea cauzelor lor, ci de celeritatea soluţionãrii acestora. Invocã şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 573/2011 şi nr. 1.483/2011, cu referire la faptul cã legiuitorul nu a stabilit norme tranzitorii de aplicare a Legii nr. 202/2010, şi depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, întrucât, potrivit art. 129 din Legea fundamentalã, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea cãilor de atac împotriva hotãrârii prin care judecãtorul soluţioneazã plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã. Mai aratã cã, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile de lege atacate, în care nu se judecã infracţiunea care a format obiectul cercetãrii sau urmãririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecatã emisã de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu sunt aplicabile. Referitor la extinderea criticii de neconstituţionalitate, precizeazã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii, aceasta este inadmisibilã. Totodatã, considerã cã dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 nu încalcã art. 15 alin. (2) din Constituţie privind principiul neretroactivitãţii legii, fiind vorba, în realitate, de o problemã de aplicare a legii, iar nu de o veritabilã criticã de neconstituţionalitate. În plus, aratã cã, în dosarele nr. 616D/2011 şi nr. 617D/2011, Tribunalul Satu Mare - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã prin deciziile penale nr. 49/R şi nr. 79/R din 9 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 1.589/218/2010 şi nr. 3.667/218/2010, decizii care conţin în considerente sintagma "va sesiza Curtea Constituţionalã", fãrã ca în dispozitiv sã existe vreo referire la sesizare, ceea ce este de naturã a atrage nelegalitatea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.843/191/2010, Tribunalul Alba - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor cu referire la art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Lavinia Herţia cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin încheierile din 28 aprilie şi 9 iunie 2011, pronunţate în dosarele nr. 9.947/84/2010 şi nr. 39.511/211/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Radu Fãzãcaş şi Radu - Bogdan Curticiu cu ocazia soluţionãrii recursurilor împotriva unor sentinţe penale pronunţate în cauze având ca obiect plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Decizia penalã nr. 435/R din 7 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 57.148/299/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Petru Bucur Volk cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Decizia penalã nr. 49/R din 9 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.589/218/2010, Tribunalul Satu Mare - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 şi art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor.
Excepţia a fost ridicatã de Eva Aldea cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Decizia penalã nr. 79/R din 9 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.667/218/2010, Tribunalul Satu Mare - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor.
Excepţia a fost ridicatã de Elisabeta Varga cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Decizia nr. 172 din 10 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.961/287/2010, Tribunalul Buzãu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Gabriela Geanina Nicolescu cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Decizia penalã nr. 1.033 din 21 iulie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 23/105/2011, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor şi ale art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.%0D
Excepţia a fost ridicatã de Florin Negoiţã cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Decizia penalã nr. 1.790/R din 19 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 12.424/94/2010 (numãr în format vechi 2.511/2011), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Oprişan cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Încheierea din 13 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 654/191/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Consiliul Local al Comunei Jidvei, judeţul Alba, cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Decizia penalã nr. 488/R din 13 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 751/293/2011, Tribunalul Braşov - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Aldea cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, protecţia copiilor şi a tinerilor, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, folosirea cãilor de atac, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, întrucât soluţiile care pot fi pronunţate de judecãtor în procedura reglementatã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu sunt supuse niciunei cãi de atac. Totodatã, în Dosarul nr. 1.148D/2011, autorul excepţiei Gheorghe Oprişan aratã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã sunt contrare şi prevederilor art. 28^1 alin. 3 din acelaşi Cod, care instituie competenţa curţilor de apel de a judeca recursurile împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã, fãrã a stabili vreo excepţie în ceea ce priveşte recursurile împotriva soluţiilor date de judecãtor în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Acelaşi autor considerã semnificativ faptul cã, în cazul contravenţiilor, care, prin definiţie, au un grad de pericol social mai redus decât infracţiunile, persoana interesatã are dreptul la recurs, ceea ce nu se întâmplã însã în procedura reglementatã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, deşi aceasta din urmã priveşte sãvârşirea unei infracţiuni.
De asemenea, în Dosarul nr. 616D/2011, autorul excepţiei Eva Aldea susţine cã dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 încalcã atât prevederile constituţionale privind neretroactivitatea legii, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, folosirea cãilor de atac şi prioritatea reglementãrilor comunitare cu caracter obligatoriu, cât şi dreptul la un recurs efectiv şi dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, în mãsura în care restrâng posibilitatea promovãrii şi soluţionãrii pe fond a recursului în cadrul procedurii prevãzute de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã sau, cel puţin, pentru plângerile contra actelor procurorului promovate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. În acest sens, considerã cã o cale de atac existentã la momentul promovãrii plângerii nu poate fi închisã printr-o lege de procedurã apãrutã ulterior, calea de atac fiind un drept câştigat, garantat de lege.
Tribunalul Alba - Secţia penalã, Curtea de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã, Tribunalul Satu Mare - Secţia penalã, Tribunalul Buzãu - Secţia penalã, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã şi Tribunalul Braşov - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentalã invocate de autorii excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 125/2011, nr. 242/2011, nr. 753/2011, nr. 1.131/2011 şi nr. 1.456/2011.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit actelor de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, respectiv ale art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Totodatã, potrivit actului de sesizare din Dosarul nr. 616D/2011, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã şi dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010. Având în vedere, însã, cã prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 a fost, de fapt, modificat alineatul 10 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, Curtea se va pronunţa doar asupra dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã şi ale art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã : "Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 este definitivã.";
- Art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 : "Hotãrârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rãmân supuse cãilor de atac, motivelor şi termenelor prevãzute de legea sub care a început procesul."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul retroactivitãţii legii penale mai favorabile, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturisau al unor libertãţi, ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac şi ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminãrii, ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept şi ale art. 18 privind limitarea folosirii restrângerilor drepturilor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 2 referitoare la dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7 la Convenţie şi ale art. 8 privind dreptul la un recurs efectiv din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Referitor la dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, privind procedura de urmat în cazul hotãrârilor pronunţate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, care rãmân supuse cãilor de atac, motivelor şi termenelor prevãzute de legea sub care a început procesul, autorul excepţiei nu formuleazã veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a acestui text de lege. Or, asemenea aspecte nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului.
II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora hotãrârea pronunţatã de judecãtor în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã este definitivã, Curtea constatã cã între dispoziţiile de lege criticate şi prevederile din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu poate fi reţinutã nicio contradicţie. Stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului, deci şi reglementarea cãilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, cã acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementeazã exercitarea cãilor de atac ("Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii"), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai de lege" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004).
Dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu aduc atingere dreptului la apãrare prevãzut de art. 24 din Legea fundamentalã şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu înlãturã posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere din Legea fundamentalã şi din actele normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu reglementeazã dreptul la exercitarea cãilor de atac în orice cauzã. Astfel, aşa cum s-a arãtat mai sus, art. 129 din Constituţie stipuleazã cã pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac numai în condiţiile legii. Totodatã, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, în care nu se judecã infracţiunea care a format obiectul cercetãrii sau urmãririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecatã emisã de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile. De asemenea, nici prevederile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului nu au aplicabilitate în cauza de faţã, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu se confundã cu dreptul la exercitarea unei cãi de atac împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti.
Referitor la presupusa încãlcare a prevederilor art. 16 din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, instituirea unor reguli speciale de procedurã, inclusiv cu privire la cãile de atac, nu creeazã discriminare, atât timp cât aceste reguli se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare.
În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, şi Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, prin care Curtea a statuat cã eliminarea cãilor de atac în aceastã materie este justificatã de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, legiuitorul urmãrind sã asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotãrâri definitive prin care sã fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele arãtate, dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu aduc atingere nici prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2).
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare, prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei, a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentalã, aceasta nu poate fi reţinutã, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care nu s-a constatat. Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi primitã nici critica de neconstituţionalitate formulatã faţã de art. 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la limitarea folosirii restrângerii drepturilor.
Referitor la invocarea, ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate, a prevederilor art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã, întrucât ipoteza lor normativã nu are aplicabilitate cu privire la art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. De asemenea, nu sunt aplicabile în cauza de faţã nici prevederile constituţionale ale art. 49 referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor şi ale art. 148, care vizeazã competenţa instanţelor de judecatã de a se pronunţa asupra conformitãţii legislaţiei naţionale cu cea europeanã, şi nici prevederile art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În fine, nu poate fi reţinutã nici contradicţia dintre dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã şi cele ale art. 28^1 alin. 3 din acelaşi Cod, întrucât examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea dispoziţiilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Eva Aldea în Dosarul nr. 1.589/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã.
II. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Lavinia Herţia în Dosarul nr. 1.843/191/2010 al Tribunalului Alba - Secţia penalã, de Radu Fãzãcaş în Dosarul nr. 9.947/84/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori, de Petru Bucur Volk în Dosarul nr. 57.148/299/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã, de Eva Aldea în Dosarul nr. 1.589/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã, de Elisabeta Varga în Dosarul nr. 3.667/218/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penalã, de Radu-Bogdan Curticiu în Dosarul nr. 39.511/211/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penalã şi de minori, de Gabriela Geanina Nicolescu în Dosarul nr. 3.961/287/2010 al Tribunalului Buzãu - Secţia penalã, de Florin Negoiţã în Dosarul nr. 23/105/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Gheorghe Oprişan în Dosarul nr. 12.424/94/2010 (numãr în format vechi 2.511/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã, de Consiliul Local al Comunei Jidvei, Judeţul Alba, în Dosarul nr. 654/191/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penalã şi de Gheorghe Aldea în Dosarul nr. 751/293/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 aprilie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
