Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 33 din 6 februarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1 si 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) si a prevederilor art. 1, art. 5 si art. 8 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despagubirilor in cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica si privata si economiei vanatului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 215 din 26 aprilie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 97 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) şi a prevederilor art. 1, art. 5 şi <>art. 8 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despãgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica şi privatã şi economiei vânatului, excepţie ridicatã de Valer-Vasile Tanalt în Dosarul nr. 386/2000 al Curţii de Apel Targu Mures Secţia penalã.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la prevederile legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 iulie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 386/2000, Curtea de Apel Targu Mures - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) şi a prevederilor art. 1, art. 5 şi <>art. 8 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despãgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica şi privatã şi economiei vânatului, excepţie ridicatã de Valer-Vasile Tanalt într-o cauza penalã.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele legale criticate incalca dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, prin aceea ca incriminarea faptelor cuprinse în art. 97 alin. 1 şi 3 din Codul silvic nu se face prin lege organicã, asa cum prevãd aceste dispoziţii constituţionale, ci prin acte normative administrative, astfel cum stabilesc art. 107 alin. 1 din Codul silvic şi, respectiv, art. 1, art. 5 şi <>art. 8 din Legea nr. 81/1993 . În consecinta, se considera ca şi aceste din urma texte legale "implicit sunt neconstituţionale". Se mai susţine ca expresia "fãrã drept" "este în vãditã contradictie cu prevederile art. 41, mai ales ale art. 41 alin. (2) din Constituţie", care consacra ocrotirea în mod egal a proprietãţii, ceea ce presupune ca orice titular al dreptului de proprietate privatã sa îşi exercite atributele acestui drept conform Constituţiei. Se arata, de asemenea, ca art. 135 din Constituţie statueazã ca proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii, "şi atâta timp cat nu este demonstrat un interes public, printr-o limitare legislativã, menţinerea sintagmei <<fãrã drept>> în contextul infractional nu rãspunde pretenţiilor de garanţie oferite proprietãţii private". O alta critica de neconstituţionalitate vizeazã încãlcarea "art. 49 din Constituţie şi, în general, a art. 41 din Constituţie", în care sens sustinandu-se ca "art. 97 alin. 1 şi 3 din Codul silvic, prin limitarea (înlãturarea) unui atribut al dreptului de proprietate, restrânge liberul exerciţiu al acestui drept"; or, "restrangerea unor drepturi se poate face numai în condiţiile arãtate de art. 49 din Constituţie". În sfârşit, se mai susţine ca textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, motivandu-se ca "Regia autonomã a pãdurilor nu poate stabili cuantumul unor prejudicii în contul proprietãţii private, deoarece art. 41 alin. (5) din Constituţie spune ca despãgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul, care în acest dosar numai statul nu este [...]".
Curtea de Apel Targu Mures - Secţia penalã, exprimandu-şi opinia, considera excepţia ridicatã ca fiind, "evident, nefondata", întrucât "Codul silvic este, indiscutabil, o lege organicã, adoptatã în condiţiile art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, lucru precizat la finele acelui cod". Totodatã, instanta de judecata apreciazã ca "<>Legea nr. 81/1993 nu poate fi consideratã ca neconstitutionala, în privinta ei, într-o serie de aspecte, pronunţându-se deja chiar Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 1996, decizie definitiva prin nerecurare şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 30 aprilie 1996". În opinia instanţei, referirile autorului exceptiei la discriminarea, prin art. 97 alin. 1 din Codul silvic, a proprietãţii private sunt inexacte "în raport cu prevederile art. 41 şi 49 din Constituţie şi <>art. 1, 4, 8, 64 şi urmãtoarele din Legea nr. 26/1996 ". De asemenea, instanta considera ca "sub aspectele invocate nu trebuie omise nici reglementãrile recente ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 , aprobatã prin <>Legea nr. 141/1999 şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 24 ianuarie 2000". În concluzie, instanta de judecata considera ca "legiuitorul putea stabili un alt mod de calculare a valorii pagubei şi nu cel din art. 97 Cod silvic, asa cum a fãcut-o prin ordonanta menţionatã mai sus (volumul de masa lemnoasã extras prin tãiere sau scoatere din rãdãcini de arbori şi lastari...), dar un atare procedeu nu este cenzurabil în condiţiile <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, se considera ca "Dispoziţiile art. 97 alin. 1 şi 3 din Codul silvic prevãd elementele constitutive ale infracţiunilor pe care le reglementeazã" şi, în plus, "art. 109 din Codul silvic menţioneazã ca <<Prevederile prezentului titlu se completeazã cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedura penalã>>". Ca atare, se considera ca, în raport cu aceste prevederi legale, textul de lege criticat prevede "toate condiţiile cerute pentru ca faptele respective sa constituie infracţiuni". Se mai arata ca, într-adevãr, preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior este stabilit, potrivit legii, de cãtre autoritatea publica centrala care rãspunde de silvicultura, dar aceasta determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organicã, iar evaluarea pagubelor are la baza criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la <>Legea nr. 81/1993 ). În legatura cu acest aspect, se face referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale, care prin deciziile nr. 27 din 23 februarie 1999 şi nr. 102 din 29 iunie 1999 a statuat ca prevederile art. 97 alin. 1 şi 3 din Codul silvic sunt constituţionale. În ceea ce priveşte invocarea neconstitutionalitatii art. 1, art. 5 şi <>art. 8 din Legea nr. 81/1993 , se arata ca nu sunt indicate dispoziţiile constituţionale incalcate, precum şi ca prin Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 1996, rãmasã definitiva prin nerecurare, Curtea Constituţionalã a constatat ca prevederile <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 sunt constituţionale numai în mãsura în care prin preţ mediu stabilit de Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului se înţelege preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, la data constatãrii faptei, calculat pe baza preţurilor negociate, în condiţiile legii, precizate în actul de stabilire a preţului mediu.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 97 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic), dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: "Taierea sau scoaterea din rãdãcini, fãrã drept, de arbori, puieţi sau lastari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestierã prevãzute la art. 6, dacã valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior sau dacã valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost sãvârşitã de cel puţin doua ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda. [...]
Când fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."
În motivarea acestei excepţii de neconstituţionalitate se invoca încãlcarea dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. f), art. 41 alin. (2) şi (5), art. 49 şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 72 alin. (3) lit. f): "Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
f) infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora;";
- Art. 41 alin. (2) şi (5): "(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.[...]
(5) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţi.";
- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Examinând susţinerile autorului exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca acestea sunt neintemeiate şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinse.
I. Printr-o prima critica de neconstituţionalitate se arata, în esenta, ca "incriminarea sau dezincriminarea faptelor cuprinse în art. 97 alin. 1 şi 3 din Codul silvic se face prin acte administrative, fie ele normative, contrar dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţia României", dispoziţii potrivit cãrora "Prin lege organicã se reglementeazã: [...] f) infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora;".
Curtea Constituţionalã retine ca aceasta critica nu este intemeiata, întrucât, în realitate, dispoziţiile alin. 1 al art. 97 din Codul silvic sunt cele care prevãd elementele constitutive ale infracţiunii şi pedeapsa, iar cele ale alin. 3 din acelaşi articol al Codului silvic reglementeazã forma agravantã a infracţiunii în funcţie de cuantumul diferit al prejudiciului, astfel ca sunt compatibile cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie.
Faptul ca evaluarea prejudiciului se face, conform <>art. 107 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic), prin trimitere la <>Legea nr. 81/1993 privind determinarea despãgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica şi privatã şi economiei vânatului, nu este de natura sa ducã la concluzia, susţinutã de autorul exceptiei, ca incriminarea se face "prin acte administrative". Aceasta, chiar dacã <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 prevede ca limita valoricã a pagubei, în funcţie de care faptele constituie infracţiuni, rezulta din majorarea de 5 ori a preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior la data constatãrii, iar preţul se stabileşte de Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului. Curtea retine ca, în temeiul legii, autoritatea administrativã stabileşte doar un preţ care, în condiţiile economiei de piata şi ale unei marcate inflatii, este necesar sa fie modificat periodic cu o anumitã frecventa, modificãri pe care însã legea nu le poate asigura. În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 27 din 23 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 7 iunie 1999, precum şi prin Decizia nr. 102 din 29 iunie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, decizii prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 97 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic), prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi în cauza de fata, stabilindu-se ca textele de lege criticate sunt constituţionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata şi, în consecinta, sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 97 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) urmeazã sa fie respinsã.
II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate consta în susţinerea potrivit cãreia expresia "fãrã drept" din cuprinsul art. 97 alin. 1 şi 3 din Codul silvic incalca prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, care consacra ocrotirea în mod egal a proprietãţii, precum şi dispoziţiile constituţionale ale art. 135 alin. (6) referitoare la inviolabilitatea proprietãţii private. Autorul exceptiei are în vedere împrejurarea ca în cauza arborii ar fi fost taiati pe baza unei înţelegeri cu o persoana care avea calitatea de proprietar al fondului forestier.
Examinând aceasta sustinere, Curtea retine ca potrivit art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar conform alin. (6) al aceluiaşi text constituţional, "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". În aplicarea acestor dispoziţii constituţionale Codul silvic prevede în titlul III, intitulat "Fondul forestier proprietate privatã", reguli stricte cu privire la obligaţiile proprietarului de pãduri şi de alte terenuri din fondul forestier proprietate privatã (care fac parte din fondul forestier naţional) cu privire la obligaţia de gospodãrire în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia mediului, la respectarea prevederilor amenajamentelor silvice şi a permanentei pãdurii, la obligaţia de a recolta numai arbori marcati de personalul silvic, precum şi alte obligaţii. În consecinta, utilizarea expresiei "fãrã drept" din cuprinsul textelor criticate pentru neconstituţionalitate nu este de natura sa conducã la concluzia ca textele legale respective ar contraveni dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, ci, dimpotriva, aceasta formulare da expresie legislativã ideii de limitare a dreptului de proprietate în cazul proprietãţii private a persoanelor particulare asupra fondului forestier. În acest sens, sunt edificatoare şi dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 141/1999 şi republicatã, în temeiul art. IV din aceasta lege, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 24 ianuarie 2000. Prevederile ordonanţei impun şi alte limitãri ale drepturilor proprietarilor persoane fizice, deţinãtori de pãduri, inclusiv prin stabilirea unor infracţiuni ai cãror autori pot fi aceştia.
Asa fiind, Curtea retine ca dispoziţiile <>art. 97 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic), prin utilizarea sintagmei "fãrã drept", nu incalca prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) şi nici pe cele ale art. 135 alin. (1).
În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încãlcarea prevederilor alin. (5) al art. 41 din Constituţie, conform cãrora "Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie", Curtea constituţionalã constata ca aceste dispoziţii constituţionale, referindu-se la despãgubirile în cazul exproprierilor sau al folosirii subsolului unei proprietãţi imobiliare pentru lucrãri de interes general, nu sunt incidente în cauza, astfel ca nici aceasta critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinutã.
III. Un alt motiv de neconstituţionalitate invocat de autorul exceptiei consta în susţinerea potrivit cãreia textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, referitor la "Restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi".
Curtea Constituţionalã constata ca aceasta sustinere nu poate fi primitã, întrucât în cazul de fata nu exista o restrangere a exerciţiului dreptului de proprietate, în sensul prevãzut de art. 49 din Constituţie, invocat ca fiind încãlcat, ci este vorba de o limitare realizatã în cadrul constituţional prevãzut de art. 41 alin. (1) teza a doua şi alin. (6) din Constituţie, limitare privind însuşi conţinutul dreptului de proprietate privatã asupra unor terenuri fãcând parte din fondul naţional forestier.
IV. În sfârşit, examinând susţinerea potrivit cãreia "implicit sunt neconstituţionale şi prevederile <>art. 1, 5 şi 8 din Legea nr. 81/1993 ", în legatura cu dispoziţiile art. 97 alin. 1 şi 3 din Codul silvic, Curtea constata ca, pentru aceleaşi considerente expuse la pct. I, nu pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 8 din Legea nr. 81/1993 . Aceasta deoarece textele <>art. 1 şi 8 din Legea nr. 81/1993 nu au ca obiect reglementarea unor infracţiuni. Astfel, art. 1 din lege prevede ca "Pagubele cauzate prin taierea, scoaterea din rãdãcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puietilor sau lastarilor, produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica şi privatã, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care constituie contravenţii sau infracţiuni, se evalueaza în condiţiile prevãzute în anexa nr. 1 la prezenta lege", iar art. 8 stabileşte ca "Guvernul va actualiza, în raport cu evoluţia preţurilor, valoarea despãgubirilor prevãzute în anexele la prezenta lege". Rezulta deci ca aceste texte de lege nu contravin dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie şi, în consecinta, şi acest motiv de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respins.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 , Curtea retine ca acest text de lege a mai fost supus controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 30 aprilie 1996, a fost admisã, în parte, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 , privind determinarea despãgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica şi privatã şi economiei vânatului. Cu acel prilej Curtea a statuat ca "prevederile <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 sunt constituţionale numai în mãsura în care prin <<preţ stabilit de Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului>> se înţelege preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasã pe picior, la data constatãrii faptei, calculat pe baza preţurilor negociate, în condiţiile legii, precizate în actul de stabilire a preţului mediu". În considerentele deciziei s-a reţinut ca preţul mediu nu este "un element constitutiv al infracţiunii, ci numai un criteriu pentru determinarea pagubei, în funcţie de care depinde incriminarea". Totodatã, prin Decizia nr. 235 din 20 decembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 17 aprilie 2000, Curtea Constituţionalã a reţinut ca, deşi Decizia nr. 2/1996 a fost pronunţatã anterior apariţiei <>Legii nr. 26/1996 (Codul silvic), prin care a fost modificat implicit textul <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 (prin art. 107 al noii legi), "aceasta îşi menţine actualitatea, deoarece dispoziţiile textului de lege criticat au, în continuare, aplicabilitate în ceea ce priveşte determinarea competentei autoritãţii publice centrale care rãspunde de silvicultura de a stabili criterii şi cuantumuri pentru evaluarea pagubelor cauzate fondului forestier prin infracţiuni (şi contravenţii)".
De asemenea, prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut ca "sunt aplicabile dispoziţiile <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care prevãd ca <<Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a cãror constitutionalitate a fost stabilitã potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale>>, precum şi dispoziţiile <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care stabilesc ca este inadmisibila excepţia contrarã prevederilor alin. (3) din acelaşi articol".
Asa fiind, şi în prezenta cauza excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 urmeazã sa fie respinsã ca inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 97 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic), precum şi a prevederilor art. 1 şi <>art. 8 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despãgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afarã fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica şi privatã şi economiei vânatului, excepţie ridicatã de Valer-Vasile Tanalt în Dosarul nr. 386/2000 al Curţii de Apel Targu Mures - Secţia penalã.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 81/1993 , excepţie ridicatã în acelaşi dosar de cãtre acelaşi autor.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 februarie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
