Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 33 din 5 februarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. (5) teza a doua ultima liniuta din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (5) ultimul paragraf din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ştefan Lazăr în Dosarul nr. 10.423/99/2011 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.201D/2012. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinerea jurisprudenţei Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 6 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10.423/99/2011, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (5) ultimul paragraf din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ştefan Lazăr cu prilejul soluţionării unei cauze având ca obiect soluţionarea unei cereri privind unele drepturi băneşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece prin intermediul acestora se instituie o dublă impozitare. Autorul excepţiei consideră că impozitul pe venit este reţinut de două ori, potrivit textului de lege criticat, prima oară deoarece ajutoarele cuvenite personalului militar trecut în rezervă sunt stabilite prin raportare la solda lunară netă, ceea ce înseamnă că s-a aplicat deja impozitul la solda lunară brută, solda netă fiind suma de bani rămasă în urma aplicării tuturor impozitelor, taxelor şi contribuţiilor legale. A doua oară, prin impozitarea încă o dată a soldelor lunare nete, reprezentând ajutoarele. În continuare, autorul consideră că textul legal criticat nu se poate interpreta că instituie noţiunea de soldă lunară ca un simplu criteriu de referinţă pentru stabilirea sumelor supuse impozitării, întrucât în acest caz s-ar ajunge tot la o dublă impozitare, câtă vreme criteriul de referinţă corect ar fi trebuit să fie solda funcţiei de bază, astfel cum se prevede la pct. 12 al capitolului I, art. 3 alin. (2) şi (3) şi art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sau solda brută, dar în niciun caz solda netă. Prin urmare, legiuitorul a determinat, prin referire la solda netă, o micşorare abuzivă a acestor drepturi. Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale întrucât acestea se referă doar la modul de calcul al ajutoarelor acordate la trecerea în rezervă, respectiv la cuantificarea lor în raport cu solda lunară netă, şi nu la o dublă impozitare. De asemenea, instanţa mai arată că modul de determinare a cuantumului acestor ajutoare reprezintă opţiunea legiuitorului. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 94 alin. (5) ultimul paragraf din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Curtea, examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 94 alin. (5) teza a doua ultima liniuţă din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2010. Dispoziţiile legale criticate au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010, aprobată prin Legea nr. 279/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. Textul de lege are următorul cuprins: "(5) Veniturile reprezentând: [...] - sumele reprezentând plăţile compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervă sau al cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestuia la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condiţiile de pensie, precum şi ajutoare sau plăţi compensatorii primite de poliţişti aflaţi în situaţii similare, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislaţiei în materie, devin impozabile începând cu drepturile aferente lunii iulie 2010". În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate fac parte din cap. XIV intitulat "Dispoziţii tranzitorii şi finale" din Legea nr. 571/2003 şi se referă la faptul că, începând cu drepturile aferente lunii iulie 2010, devin impozabile veniturile reprezentând plăţile compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervă sau al cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestuia la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condiţiile de pensie, precum şi ajutoare sau plăţi compensatorii primite de poliţişti aflaţi în situaţii similare, al căror cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislaţiei în materie. Astfel, venitul realizat din sumele reprezentând plăţi compensatorii este un drept de natură salarială, iar din punct de vedere fiscal aceste sume sunt supuse impozitului pe salarii. Potrivit art. 55 alin. (1) şi (2) lit. k) coroborate cu art. 94 alin. (5) teza a doua ultima liniuţă din Codul fiscal, sumele reprezentând plăţi compensatorii sunt considerate venituri din salarii (venituri asimilate salariilor). Curtea, pronunţându-se asupra prevederilor criticate, prin raportare la critici şi prevederi constituţionale similare, prin Decizia nr. 921 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 16 ianuarie 2013, a constatat că acest tratament fiscal a fost justificat de faptul că legiuitorul a dispus, din raţiuni economico-financiare, trecerea sumelor reprezentând plăţi compensatorii şi ajutoare cuvenite personalului militar trecut în rezervă din categoria veniturilor scutite de la plata impozitului pe venit în categoria venituri impozabile. Curtea a apreciat că soluţia legislativă contestată nu vizează o impozitare la valoarea soldelor brute şi apoi o altă impozitare la valoarea soldelor nete. În consecinţă, Curtea a statuat că textul legal criticat stabileşte în mod clar faptul că sumele reprezentând plăţi compensatorii şi/sau ajutoare se calculează prin raportare la valoarea soldelor lunare nete acordate personalului militar trecut în rezervă, aceasta reprezentând o modalitate de stabilire a cuantumului ajutoarelor acordate, şi nicidecum un impozit pe venit. Aşadar, este vorba doar despre impozitarea, aplicată o singură dată, a sumelor al căror cuantum se stabileşte conform dispoziţiilor legale criticate. Faptul că legiuitorul stabileşte drept criteriu de referinţă valoarea soldelor lunare nete nu este de natură să conducă la o dublă impozitare, acest criteriu de referinţă fiind la libera sa apreciere. În fine, Curtea reţine că prin modificarea adusă Codului fiscal în sensul arătat mai sus, care a intrat în vigoare la sfârşitul lunii iunie 2010, s-a instituit impozitarea respectivelor venituri începând cu drepturile aferente lunii iulie 2010, ceea ce înseamnă că noile prevederi legale dispun exclusiv pentru viitor. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 alin. (5) teza a doua ultima liniuţă din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Ştefan Lazăr în Dosarul nr. 10.423/99/2011 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa din data de 5 februarie 2013.
