Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 33 din 29 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua si art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobata si modificata prin Legea nr. 506/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 115 din 9 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua şi <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Automobile Dacia" - S.A. în Dosarul nr. 1.728/2003 al Tribunalului Argeş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, deoarece, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 13/2001 a fost abrogatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, iar noua reglementare nu a preluat soluţia legislativã anterioarã supusã prezentului control de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.728/2003, Tribunalul Argeş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua şi <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 506/2001 .
Excepţia a fost ridicatã, în dosarul de mai sus, de Societatea Comercialã "Automobile Dacia" - S.A.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât procurorii români sunt de fapt agenţi ai puterii executive şi nu magistraţi, iar susţinerea potrivit cãreia aceştia intervin în proces cu scopul de a veghea la respectarea legii este fãrã eficienţã, deoarece, potrivit art. 125 din Constituţie, doar instanţele de judecatã sunt chemate sã realizeze justiţia. Într-o atare situaţie, autorul considerã cã, dacã procurorul, de pe poziţia de apãrãtor al interesului general, este cel care spune dreptul, atunci judecãtorul va fi înclinat sã-i dea crezare, situaţie ce va genera în mintea justiţiabilului dubii cu privire la echitabilitatea procesului.
Tribunalul Argeş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã întrucât, potrivit art. 130 din Constituţie, "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor". Or, în exercitarea acestor atribuţii şi procurorul este obligat sã respecte formele procedurale şi termenele în care trebuie îndeplinite anumite acte, iar instanţa de judecatã este unicul suveran abilitat sã aprecieze temeinicia pretenţiilor şi apãrãrilor invocate.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul României considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, deoarece autorul excepţiei nu a motivat în scris susţinerile şi nu a indicat vreun temei constituţional în raport cu care considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt în contradicţie cu Legea fundamentalã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece soluţionarea litigiilor la care se referã dispoziţiile legale criticate se face de cãtre instanţele judecãtoreşti, în cadrul unui proces public, contradictoriu şi echitabil, în care procurorul nu are mai multe drepturi decât au pãrţile în proces şi nici nu participã la deliberãri pentru a influenţa în vreun fel hotãrârea judecãtorului. Ca atare, rolul instanţei de a soluţiona procesul cu care este sesizatã, precum şi independenţa judecãtorilor şi supunerea lor numai legii nu sunt afectate de participarea procurorului la procesul civil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1^1) teza a doua şi <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 506/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 10 alin. (11) teza a doua: "[...] Judecata se face în regim de urgenţã, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Soluţia instanţei este definitivã şi irevocabilã.";
- Art. 12 alin. (1) teza a doua: "[...] Judecata se face în regim de urgenţã, cu participarea reprezentantului Ministerului Public."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 125, art. 11, art. 20 şi principiul separaţiei puterilor în stat din Constituţia României, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Dupã aprobarea Legii de revizuire a Constituţiei României, Constituţia a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile constituţionale invocate fiind cuprinse în art. 126, art. 11, art. 20 şi art. 1 alin. (4), cu urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (4) din Constituţie: "Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale.";
- Art. 11 din Constituţie: "(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmeazã sã devinã parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupã revizuirea Constituţiei.";
- Art. 20 din Constituţie: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 126 din Constituţie: "(1) Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
(2) Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale.
(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organicã.
(5) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organicã pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participãrii, dupã caz, a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente sã soluţioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonanţe sau, dupã caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.";
- Art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 a fost în întregime abrogatã prin <>art. 200 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, care, potrivit art. 198, a intrat în vigoare de la data de 1 ianuarie 2004.
Noul act normativ nu a preluat în reglementarea sa soluţia legislativã anterioarã privitoare la participarea obligatorie a procurorului la judecata cauzelor de contencios administrativ. Astfel, potrivit <>art. 182 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , "Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ".
Prin urmare dispoziţia legalã criticatã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu mai este în vigoare. Pe cale de consecinţã, nu mai poate fi supusã controlului de constituţionalitate, deoarece, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe [...] în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4) şi al art. 1 alin. (4), art. 11, 20 şi 126 din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca devenitã inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) teza a doua şi <>art. 12 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Automobile Dacia" - S.A. în Dosarul nr. 1.728/2003 al Tribunalului Argeş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 ianuarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
