Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 33 din 13 ianuarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (5), art. 87 alin. (1) lit. b) si art. 106 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 96 din 18 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 alin. (5) coroborat cu art. 86 alin. (1) lit. b) şi <>art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Cataltepe Cengiz în Dosarul nr. 2.547/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã textele de lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.547/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 80 alin. (5) coroborat cu art. 86 alin. (1) lit. b) şi <>art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Cataltepe Cengiz într-o cauzã având ca obiect anularea deciziei prin care Oficiul Român pentru Imigrãri a dispus îndepãrtarea sub escortã a acestuia de pe teritoriul României.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "art. 80 alin. (5) coroborat cu art. 86 alin. (1) lit. b) şi <>art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România", republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 56/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Conţinutul acestor texte de lege avute în vedere de autorul excepţiei este urmãtorul:
- Art. 80 alin. (5): "(5) Strãinilor care au trecut ilegal frontiera de stat, precum şi celor cu şedere ilegalã a cãror identitate nu a putut fi stabilitã li se emite decizie de returnare sub escortã, care va fi însoţitã de luarea în custodie publicã, în condiţiile prevãzute la art. 93.";
- Art. 86 alin. (1) lit. b): "(1) Îndepãrtarea sub escortã se realizeazã, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, de cãtre personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrãri, pentru urmãtoarele categorii de strãini: (...)
b) care au trecut ilegal frontiera de stat.";
- Art. 102 alin. (4): "(4) Împotriva strãinilor care au trecut ilegal ori au încercat sã treacã fraudulos frontiera de stat, durata interdicţiei va fi de 5 ani."
În motivarea excepţiei se susţine cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât "pretinsa încãlcare a legii nu a fost doveditã dincolo de orice dubiu". Mai aratã cã textele de lege ce formeazã obiect al excepţiei "nu îndeplinesc criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul de a fi «suficient de accesibile şi precise încât sã înlãture orice risc de arbitrariu, astfel încât cetãţeanul sã poatã avea o indicare precisã asupra normelor aplicabile într-o anumitã situaţie» (Cauza Silver contra Regatului Unit, 1983)".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 20 care se referã la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor, precum şi la prioritatea reglementãrilor internaţionale în domeniul drepturilor fundamentale ale omului în raport cu legile interne şi art. 22 alin. (2) potrivit cãruia nimeni nu poate fi supus torturii şi niciunui fel de pedeapsã sau de tratament inuman ori degradant. Se invocã, de asemenea, şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminãrii, precum şi art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, potrivit cãruia exercitarea oricãrui drept prevãzut de lege trebuie sã fie asiguratã fãrã nicio discriminare bazatã, în special, pe sex, pe rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã sau socialã, apartenenţã la o minoritate naţionalã, avere, naştere sau orice altã situaţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã susţinerile reclamantului nu vizeazã în esenţã neconstituţionalitatea textelor de lege criticate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile criticate din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã, mai întâi, în ceea ce priveşte obiectul acesteia, cã, în temeiul <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar dupã renumerotare textele criticate se regãsesc la art. 82 alin. (5), art. 87 alin. (1) lit. b) şi art. 106 alin. (4), conţinutul acestora fiind identic cu al textelor în numerotarea anterioarã. Aşadar, Curtea urmeazã sã ia în considerare aceste din urmã prevederi ca obiect al excepţiei.
În continuare, Curtea constatã cã textele de lege criticate reprezintã norme procedurale care nu contravin niciuneia dintre dispoziţiile constituţionale ori convenţionale invocate de autorul excepţiei şi care sunt redactate într-o manierã deosebit de clarã şi precisã, astfel încât orice persoanã îşi poate adapta conduita în funcţie de dispoziţiile acestora.
Curtea observã cã în argumentarea excepţiei autorul acesteia dezvoltã o serie de aspecte legate de situaţia de fapt, detaliind împrejurãrile concrete ale cazului sãu. Cu privire la aceste susţineri, Curtea reţine cã problemele legate de aplicarea legii şi de interpretarea prevederilor legale la speţe individualizate nu sunt de competenţa instanţei de contencios constituţional, ci a instanţelor de judecatã învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cãrora se ridicã excepţiile de neconstituţionalitate.
În plus, Curtea Constituţionalã nu se poate substitui instanţei de judecatã pentru a stabili dacã acţiunile unei persoane determinate - în cazul de faţã trecerea, în anumite împrejurãri, a frontierei României de cãtre autorul prezentei excepţii - au constituit sau nu o încãlcare a prevederilor imperative ale legii care "nu a fost doveditã dincolo de orice dubiu". În caz contrar, Curtea ar nesocoti principiul independenţei judecãtorilor, statuat în art. 124 alin. (3) din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (5), art. 87 alin. (1) lit. b) şi <>art. 106 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Cataltepe Cengiz în Dosarul nr. 2.547/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
