Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 329 din 26 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic din <>Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicatã de Zhu Xiao Hai în Dosarul nr. 4.526/2002 al Judecãtoriei Buftea. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale, din care menţioneazã Decizia nr. 334 din 27 noiembrie 2001.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 31 iulie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 4.526/2002, Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic al <>Legii nr. 323/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicatã de Zhu Xiao Hai într-o cauza având ca obiect plângerea formulatã de acesta impotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiati de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca "articolul unic din <>Legea nr. 323/2001 , prin eliminarea caii de atac a recursului, aduce vãtãmare dreptului de recurs", ceea ce contravine art. 24 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie. Judecãtoria Buftea apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se arata ca, în realitate, excepţia priveşte dispoziţiile <>art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , iar modificãrile aduse textului prin <>Legea nr. 323/2001 nu ingradesc exercitarea dreptului la apãrare, ci oferã garanţii pentru realizarea dreptului şi accelereaza procedura de soluţionare a cererilor formulate de refugiati. Pe de alta parte, se arata ca nici art. 128 din Constituţie şi nici art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate ca fiind incalcate, nu stabilesc câte grade de jurisdicţie sunt necesare pentru soluţionarea diferitelor cauze. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului. Guvernul considera, în esenta, ca dispoziţiile de lege criticate nu incalca prevederile art. 24 din Constituţie care "garanteazã dreptul la apãrare în general şi nu un dublu grad de jurisdicţie pentru toate procedurile existente", iar Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie prevãd existenta dublului grad de jurisdicţie doar pentru proceduri penale, or, în cauza, nu suntem în prezenta unei asemenea proceduri. Avocatul Poporului apreciazã ca textul de lege invocat ca fiind neconstitutional, şi anume, în realitate, <>art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , nu ingradeste exercitarea dreptului la apãrare prevãzut de art. 24 din Constituţie, "chiar dacã hotãrârea este definitiva şi irevocabilã", şi nici nu contravine art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se menţioneazã în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale concretizata prin Decizia nr. 261/2000. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului unic din <>Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, care prevede: "Se aproba <>Ordonanta Guvernului nr. 102 din 31 august 2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, adoptatã în temeiul <>art. 1 lit. G pct. 2 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, cu urmãtoarele modificãri: 1. Alineatul (5) al articolului 20 va avea urmãtorul cuprins: <<(5) Hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã.>> 2. Alineatul (6) al articolului 20 se abroga. 3. Alineatul (6) al articolului 21 va avea urmãtorul cuprins: <<(6) În cazul prevãzut la alin. (5) lit. a) hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã.>>" În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin art. 24 alin. (1) din Constituţie, care prevede ca "Dreptul la apãrare este garantat", precum şi art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie, potrivit cãrora: - Art. 6 pct. 1: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca dispoziţiile de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din documentele internaţionale invocate şi în prezenta cauza. Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 334 din 27 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 ianuarie 2002, respingând excepţiile şi statuand, în esenta, ca prevederile "articolului unic din <>Legea nr. 323/2001 nu au nici o legatura cu dreptul la apãrare şi nu ingradesc în nici un fel exercitarea acestui drept. Faptul ca hotãrârea instanţei de judecata este definitiva şi irevocabilã nu înseamnã ca autorii excepţiilor sunt lipsiţi de dreptul la apãrare. Pe intreaga durata a procedurii accelerate petentii se bucura, potrivit <>art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 , de dreptul de a fi asistaţi sau reprezentaţi de un avocat, de dreptul de a li se asigura în mod gratuit un interpret, de a fi consiliati şi asistaţi de un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale, de a fi informati cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le au". Deoarece în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic din <>Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicatã de Zhu Xiao Hai în Dosarul nr. 4.526/2002 al Judecãtoriei Buftea. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din 26 noiembrie 2002.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
