Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 329 din 23 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 20 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Cristian Victor Popescu Piedone în Dosarul nr. 2.355/109/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã, de Daniel Mihãilã în Dosarul nr. 1.469/109/2009 şi de Radu Ionuţ Dorian în Dosarul nr. 2.416/109/2009 ale Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde avocatul autorului excepţiei, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 8.116D/2009, nr. 8.185D/2009 şi nr. 8.186D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Avocatul autorului excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 8.186D/2009 şi nr. 8.185D/2009 la Dosarul nr. 8.116D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului prezent. Acesta solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã prin introducerea alin. (8) al <>art. 103 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 autoritatea emitentã poate sã opreascã efectele juridice ale unui act, ceea ce echivaleazã cu o imixtiune în activitatea puterii judecãtoreşti. De asemenea, aratã cã suspendarea permisului de conducere în acest caz se bazeazã pe o prezumţie de vinovãţie, fãrã ca emitentul actului sã trebuiascã sã demonstreze cã acesta a fost obţinut cu încãlcarea legii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
În acest sens, aratã cã textul criticat reglementeazã o suspendare legalã obligatorie ce intervine atunci când autoritatea emitentã sesizeazã instanţa de judecatã, mãsura administrativã a suspendãrii având, de altfel, caracter temporar.
În continuare, aratã cã instanţa sesizatã analizeazã temeinicia ordinului autoritãţii emitente, respectându-se astfel dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.355/109/2009, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Cristian Victor Popescu Piedone.
Prin încheierile din 18 noiembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.469/109/2009 şi nr. 2.416/109/2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Daniel Mihãilã şi Dorian Ionuţ Radu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textul criticat contravine dispoziţiilor art. 1, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 25, art. 26, art. 52 şi art. 53 din Constituţie. Se susţine de cãtre aceştia cã restrângerea dreptului la liberã circulaţie nu poate fi fãcutã decât prin lege, dupã cum impun dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã, iar nu prin ordonanţã de urgenţã. De asemenea, se aratã cã textul criticat "produce grave şi iremediabile limitãri ale vieţii publice şi private, în condiţiile în care nu s-a produs nicio dovadã din care sã reiasã sãvârşirea unei fapte sancţionate de legea penalã."
Tribunalul Argeş - Secţia civilã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, împotriva ordinului privind suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule putându-se formula contestaţie în cadrul cãreia este respectat dreptul la apãrare.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios constituţional şi fiscal aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Având de ales între protejarea interesului privat al posesorului unui permis de conducere asupra cãruia planeazã suspiciunea obţinerii lui nelegale şi interesul public al cetãţenilor de a fi expuşi riscului pe care îl presupune exercitarea dreptului de a conduce de cãtre o persoanã ce ar putea sã nu stãpâneascã abilitãţile şi cunoştinţele necesare unei astfel de activitãţi, legiuitorul a ales sã-i protejeze pe cei din urmã, fãcând tocmai aplicarea textului constituţional invocat de autorul excepţiei.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte liberul acces la justiţie şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie, se aratã cã aceastã criticã nu poate fi reţinutã, principiul egalitãţii în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justificã, chiar din punct de vedere constituţional, un tratament juridic diferit.
De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentalã, se aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, dispoziţia constituţionalã referindu-se exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi prevãzute de Legea fundamentalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Alin.(8) al <>art. 103 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 9/2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 2 martie 2009. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: "În situaţia în care autoritatea emitentã a permisului de conducere a sesizat instanţa de judecatã potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentã a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce opereazã pânã la rãmânerea definitivã şi irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti. În acest caz, titularul este obligat sã se prezinte la unitatea de poliţie pe raza cãreia domiciliazã, are reşedinţa sau, dupã caz, rezidenţa normalã, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 referitoare la universalitatea legii, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 25 referitoare la libera circulaţie, art. 26 referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei şi art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea observã cã domeniul de aplicare al acestui text constituţional este circumscris restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi prevãzute de Legea fundamentalã, iar nu restrângerii exerciţiului oricãrui drept subiectiv, chiar dacã el izvorãşte dintr-un act normativ. Textul de lege criticat nu restrânge drepturi sau libertãţi constituţionale, ci stabileşte posibilitatea autoritãţii emitente a permisului de conducere de a dispune, prin ordin, suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule, atunci când aceastã autoritate a sesizat instanţa de judecatã în vederea anulãrii permisului de conducere obţinut cu nerespectarea prevederilor legale.
Pe de altã parte, este de observat cã alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, cã exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apãrarea ordinii publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor.
Astfel, între exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de cãtre unele persoane pentru care existã indicii privind dobândirea permisului de conducere fãrã a fi absolvit un curs de pregãtire sau fãrã parcurgerea etapelor de examinare teoreticã şi practicã ori prin susţinerea formalã a acestora şi ocrotirea interesului general, care se identificã în acest caz cu necesitatea menţinerii siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, legiuitorul a înţeles sã dea prioritate celui din urmã.
De altfel, mãsura propusã de textul de lege criticat este una temporarã, ce opereazã pânã la rãmânerea definitivã şi irevocabilã a hotãrârii judecãtoreşti prin care se dispune anularea permisului de conducere. În cazul în care instanţa de judecatã constatã cã nu poate dispune anularea permisului de conducere, acesta fiind obţinut cu respectarea normelor legale, va respinge cererea introdusã de autoritatea emitentã a permisului de conducere, urmând ca aceasta din urmã sã facã aplicarea <>art. 113 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 şi sã dispunã restituirea permisului de conducere titularului.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 25 din Legea fundamentalã, referitoare la libera circulaţie a persoanelor, prin <>Decizia nr. 982 din 25 iunie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 29 iulie 2009, Curtea a statuat cã dreptul la liberã circulaţie vizeazã libertatea de mişcare a cetãţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formeazã acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţãrii. Dreptul la libera circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefãcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizeazã libera circulaţie. Ca urmare, fiecare cetãţean poate folosi mijloacele de transport pe care le considerã potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea însã a regulilor impuse prin actele normative care reglementeazã utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli referitoare la circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule (...) nu este de naturã sã încalce, pentru motivele arãtate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei referitoare la invocarea prevederilor art. 21 şi ale art. 52 din Constituţie, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, potrivit <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cel interesat, inclusiv autorul excepţiei, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
Faţã de invocarea prevederilor art. 11 şi 20 din Constituţie, Curtea observã cã autorul excepţiei nu a indicat dispoziţiile internaţionale considerate a fi încãlcate de <>art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, astfel cã nu poate fi reţinutã nici aceastã criticã de neconstituţionalitate.
De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea de cãtre autorul excepţiei a prevederilor art. 1, art. 15 şi art. 26 din Constituţie, Curtea reţine cã aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanţã în cauza dedusã controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Cristian Victor Popescu Piedone în Dosarul nr. 2.355/109/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã, de Daniel Mihãilã în Dosarul nr. 1.469/109/2009 şi de Radu Ionuţ Dorian în Dosarul nr. 2.416/109/2009 ale Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
