Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ionel Berechet în Dosarul nr. 1.526/P/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocate de autorul exceptiei, ci reprezintã o mãsura de protecţie care nu poate avea semnificatia nici a unui privilegiu, nici a unei discriminãri, ea fiind destinatã tocmai asigurãrii, în anumite situaţii specifice, a egalitãţii cetãţenilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 ianuarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.526/P/2002, Tribunalul Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ionel Berechet, apelant inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se sutine ca textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece, "potrivit <>Legii privind Statutul politistului nr. 360/2002 , poliţiştii sunt funcţionari publici civili, situaţie în care rãmân aplicabile pentru aceştia, în cadrul infracţiunii de ultraj, doar dispoziţiile art. 239 alin. 1 şi 2 din Codul penal, iar alin. 3 este neconstitutional, aplicarea acestuia fiind posibila, dar pana la intrarea în vigoare a Statutului politistului".
Tribunalul Galaţi - Secţia penalã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât scopul urmãrit de legiuitor prin introducerea dispoziţiilor legale criticate a fost acela de a crea o protecţie sporitã anumitor categorii de persoane cu funcţii care, prin specificul lor, îi pot face mai frecvent subiecte pasive ale infracţiunii de ultraj decât alte categorii de funcţionari. Adoptarea <>Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului nu înseamnã ca politistul nu mai poate fi subiect pasiv al infracţiunii de ultraj, prevãzutã de art. 239 alin. 3 (devenit ulterior alin. 4) din Codul penal, şi ca nu ar mai fi aparat de aceste dispoziţii legale, deoarece specificul activitãţii sale a rãmas neschimbat.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca dispoziţiile art. 239 alin. 3 din Codul penal sunt constituţionale. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca politistul este investit cu exerciţiul autoritãţii publice, pe timpul şi în legatura cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competentelor stabilite de lege, poziţia sa de subiect pasiv al infracţiunii de ultraj nefiind legatã de calitatea de militar.
Guvernul considera critica de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, aceasta vizând aspecte de aplicare a legii, iar nu de constitutionalitate. Se arata ca şi pana la intrarea în vigoare a <>Legii nr. 360/2002 , alin. 3 al <>art. 239 din Codul penal, modificat prin Legea nr. 140/1996 şi devenit alin. 4 în urma modificãrii Codului penal prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2002 , fãcea distincţie între politisti şi alte categorii de persoane, iar prin intrarea în vigoare a <>Legii nr. 360/2002 dispoziţiile legale criticate, în ceea ce îi priveşte pe politisti, nu au fost implicit abrogate, acestea rãmânând în continuare aplicabile în cazul sãvârşirii infracţiunii de ultraj impotriva politistilor.
Avocatul Poporului arata ca prevederile legale referitoare la infracţiunile de ultraj sãvârşite impotriva politistului nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, deoarece scopul urmãrit de legiuitor a fost acela de a crea o protecţie sporitã anumitor categorii de persoane cu anumite funcţii, care prin specificul lor pot fi mai des subiect pasiv al infracţiunii de ultraj decât alte categorii de funcţionari. Protecţia penalã asigurata politistilor, care, potrivit <>Legii nr. 360/2002 , beneficiazã de un statut special, reprezintã o garanţie a exercitãrii atribuţiilor ce le revin şi nicidecum un privilegiu, iar legitimitatea sa deriva din însãşi legitimitatea existenţei autoritãţii. Tratamentul juridic diferit este justificat tocmai de necesitatea egalitãţii în fata legii, de a nu se crea stãri privilegiate sau discriminatorii. În concluzie, se arata ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 239 alin. 3 din Codul penal, în vigoare la data sãvârşirii faptei, devenit ulterior alin. 4, în urma introducerii alin. 2 prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2002 , dispoziţii potrivit cãrora: "Dacã faptele prevãzute în alineatele precedente sunt sãvârşite impotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majoreazã cu 3 ani."
În cauza autorul exceptiei a fost condamnat pentru sãvârşirea infracţiunii de ultraj cu violenta, prevãzutã în art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal (în redactarea din anul 2001), texte care au devenit în prezent alin. 3 şi 4. El critica dispoziţiile alin. 4 (fost 3) pe care le considera ca devenite neconstituţionale dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul politistului. Potrivit art. 1 din aceasta lege "Politistul este funcţionar public civil, cu statut special, inarmat, ce poarta, de regula, uniforma şi exercita atribuţiile stabilite pentru Poliţia Romana prin lege, ca instituţie specializatã a statului". Autorul exceptiei susţine ca, în aceste condiţii, dacã politistilor, funcţionari publici civili, li se aplica normele de protecţie din art. 239 alin. 4 (fost 3), se creeazã o disfunctionalitate evidenta în sistemul penal sanctionator, deoarece este inadmisibil ca poliţiştii sa aibã un tratament juridic diferit de celelalte categorii de persoane numite în funcţii publice. În opinia sa, deşi nu o spune explicit, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece instituie un statut discriminatoriu în favoarea politistilor, în raport cu alţi funcţionari publici.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã.
Curtea retine ca textul de lege criticat reglementeazã o varianta agravantã a ultrajului comis impotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar. Aceste dispoziţii nu sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece nu poate fi vorba despre o încãlcare a principiului egalitãţii în fata legii şi a autoritãţilor publice, de vreme ce legiuitorul a instituit aceasta agravantã a ultrajului, constând în sporirea cu 3 ani a maximului special al pedepsei, în cazul sãvârşirii infracţiunii fata de funcţionari însãrcinaţi cu apãrarea ordinii şi siguranţei publice.
Intrarea în vigoare a <>Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului nu schimba natura funcţiei publice şi deci nu face sa dispara necesitatea apãrãrii speciale a persoanei acestuia impotriva faptelor de ultraj.
Astfel fiind, rezulta ca dispoziţiile art. 239 alin. 4 (fost 3) din Codul penal reprezintã o mãsura de protecţie care nu are însã semnificatia unui privilegiu şi nici a unei discriminãri, fiind destinatã tocmai asigurãrii, în anumite situaţii specifice, a egalitãţii cetãţenilor.
Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 239 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ionel Berechet în Dosarul nr. 1.526/P/2002 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 septembrie 2003.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
