Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 328 din 26 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/2000 , precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , ambele pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 86 din 11 februarie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/2000 , precum şi ale <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , ambele pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Anton Mazilu în Dosarul nr. 2.226/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi contencios administrativ într-un litigiu privind recalcularea drepturilor de pensie.
La apelul nominal rãspunde consilier juridic Corneliu Fratila pentru Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti arata ca <>Legea nr. 19/2000 nu face parte din domeniul legilor organice de care se vorbeşte la art. 72 alin. (3) lit. l) din Constituţie, motiv pentru care nu se poate spune ca acest text constituţional a fost încãlcat. Nici art. 38 alin. (2) din Legea fundamentalã nu a fost încãlcat, deoarece acest text nu include în cuprinsul sau şi dreptul la pensie. De asemenea, prin prevederile criticate nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât fiecare lege creeazã, pe timpul cat este în vigoare, un regim diferit de aplicare fata de alte legi prin care s-a reglementat anterior domeniul respectiv. Solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 şi nr. 49/2001 nu contravin dispoziţiilor art. 107 alin. (3) şi ale <>art. 114 din Constituţie, deoarece Legea nr. 19/2000 nu face parte din categoria legilor organice, iar ordonanţele de urgenta pot fi emise fãrã existenta unei legi speciale de abilitare şi prin ele se poate reglementa chiar şi în domenii rezervate legilor organice. Nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici dispoziţiile art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, întrucât ordonanţele criticate nu creeazã discriminãri între persoanele cãrora li se aplica. Solicita respingerea exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.226/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ordonanţelor de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 şi nr. 49/2001, excepţie ridicatã de Anton Mazilu.
În motivarea exceptiei autorul acesteia susţine ca ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 şi nr. 49/2001 au fost emise cu încãlcarea prevederilor art. 72 din Constituţie, deoarece modifica o lege organicã. Pe fondul reglementãrii, autorul exceptiei susţine ca ambele ordonanţe criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor. Susţine, în acest sens, ca modificãrile <>Legii nr. 19/2000 , dispuse prin cele doua ordonanţe de urgenta, fac ca noul mod de calcul al pensiilor, prevãzut de <>Legea nr. 19/2000 , sa se aplice doar persoanelor care se pensioneazã dupã data de 1 aprilie 2001 (data intrãrii în vigoare a legii), aceasta categorie de persoane fiind privilegiatã, în timp ce persoanele pensionate anterior datei respective sunt discriminate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi contencios administrativ apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata. Considera ca domeniul pensiilor nu face obiectul legilor organice statuat prin art. 72 alin. (3) din Constituţie şi, astfel, "regimul juridic al pensiilor poate fi stabilit prin lege ordinarã, ce, la rândul ei, poate fi modificatã, potrivit art. 107 alin. (3) din Constituţie", prin ordonanta a Guvernului. Instanta mai arata ca nu este încãlcat nici principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, întrucât dispoziţiile <>Legii nr. 19/2000 se aplica deopotrivã tuturor persoanelor care se înscriu la pensie dupã intrarea în vigoare a acestei legi.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã în privinta ambelor ordonanţe de urgenta. În acest sens arata ca, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, interdicţia constituţionalã de a reglementa în domenii rezervate legilor organice se referã doar la ordonanţele simple ale Guvernului, care pot fi emise pe baza unei legi speciale de abilitare, nu şi la ordonanţele de urgenta. Sunt nefondate, de asemenea, şi criticile referitoare la fondul reglementãrii, întrucât nici una dintre cele doua ordonanţe de urgenta criticate nu conţine "dispoziţii de natura sa aducã atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, consacrat de art. 16 din Constituţia României". Dispoziţiile <>art. 180 din Legea nr. 19/2000 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , prevãd tocmai recorelarea pensiilor pentru a asigura, şi pe aceasta cale, promovarea principiului egalitãţii în drepturi.
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata sub nici un aspect. Pe de o parte, prin excepţie sunt criticate doua ordonanţe de urgenta ale Guvernului, emise în baza prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, ordonanţe pentru care "singura condiţie prealabilã, care este cerutã, este cea referitoare la caracterul excepţional, iar în ceea ce priveşte domeniul în care aceste ordonanţe pot fi emise, acesta este mai larg decât cel al ordonanţelor adoptate în temeiul unei legi de abilitare". Pe de alta parte, <>Legea nr. 19/2000 nu face parte din categoria legilor organice. În legatura cu critica pe fond a dispoziţiilor ordonanţelor de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 şi nr. 49/2001, arata ca acestea nu incalca dispoziţiile art. 16 şi nici pe cele ale art. 20 din Constituţie, întrucât prin ele "nu s-a creat nici o discriminare între beneficiarii drepturilor de pensie".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 27 aprilie 2000, ordonanta emisã pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, precum şi <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea aceleiaşi legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, ordonanta aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 338/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002.
Autorul exceptiei invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 72 alin. (3) lit. l): "Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã;";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.", cu raportare la prevederile art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, adoptatã şi proclamata de Adunarea generalã a O.N.U. prin Rezoluţia 217A(III) din 10 decembrie 1948, potrivit cãrora: "Toţi oamenii sunt egali în fata legii şi au dreptul fãrã deosebire la o protecţie egala a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egala impotriva oricãrei discriminãri care ar incalca prezenta Declaraţie şi impotriva oricãrei provocari la o astfel de discriminare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele:
Atât <>Legea nr. 19/2000 , cat şi <>Legea nr. 338/2002 au fost adoptate de Parlament cu respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Constituţie, respectiv cu majoritatea de voturi cerutã pentru adoptarea legilor organice, deşi "sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale" nu este echivalent cu "regimul general privind... protecţia socialã".
Ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 41/2000 şi nr. 49/2001 au fost emise potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, situaţie în care, având în vedere urgenta reglementãrii datoritã unui caz excepţional, nu este interzisã reglementarea în domenii care fac obiectul legilor organice.
Nici <>Legea nr. 19/2000 , nici actele normative de modificare şi de completare a dispoziţiilor sale nu prevãd privilegii şi nu instituie nici un fel de discriminare între persoane aflate în situaţii identice. Pentru a respecta prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 78 din Constituţie, toate aceste acte normative au fost aplicate numai începând de la data intrãrii lor în vigoare, adicã doar persoanelor care s-au înscris la pensie dupã aceasta data. Solicitarea autorului exceptiei, în sensul de a se institui un tratament egal pentru toţi pensionãrii, indiferent de legislaţia în baza cãreia li s-au stabilit drepturile de pensie, este contrarã principiului neretroactivitatii legii.
Legiuitorul este în drept sa elaboreze noi acte normative ori sa le modifice pe cele existente, prevãzând condiţii de acordare a drepturilor şi moduri diferite de calcul al acestora, dar numai pentru perioada ulterioara intrãrii în vigoare a noilor reglementãri. Legislaţia ce reglementeazã sistemul public de pensii fiind diferita în funcţie de momentul aplicãrii, este evident ca şi persoanele care se înscriu la pensie sa se afle în situaţii diferite, deoarece le sunt aplicabile reglementãrile legale în vigoare la data pensionãrii lor.
Cu toate acestea, <>Legea nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede, ca o mãsura de protecţie socialã, recorelarea ori recalcularea pensiilor stabilite pe baza legislaţiei anterioare, nicidecum diminuarea acestora. Recalcularea pensiilor şi plata lor într-un cuantum majorat se pot face numai în limitele resurselor financiare alocabile acestui scop în diferite perioade.
<>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2000 nu conţine nici o dispoziţie de diferentiere a drepturilor de pensie în funcţie de data înscrierii la pensie, nu modifica şi nu completeazã nici o prevedere a <>Legii nr. 19/2000 referitoare la persoanele pensionate anterior datei de intrare în vigoare a acestei legi.
<>Legea nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reglementeazã un nou sistem de acordare a drepturilor de pensie şi de calculare a acestora. La pensiile stabilite anterior datei intrãrii în vigoare a legii, pe baza legislaţiei atunci aplicabile, se face referire în art. 168 şi 180, prevãzându-se recorelarea şi recalcularea acestora pe baza unei metodologii speciale, elaborata de Guvern, şi eşalonat în timp, urmând ca pensiile mai mici decât cele rezultate din recorelare sa creascã, iar cele mai mari sa fie pãstrate în acelaşi cuantum. Dispoziţiile acestor articole au fost modificate şi completate atât prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , cat şi prin <>Legea nr. 338/2002 pentru aprobarea acestei ordonanţe, dar nu şi în ceea ce priveşte esenta reglementãrii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/2000 , precum şi ale <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 , ambele pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Anton Mazilu în Dosarul nr. 2.226/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 noiembrie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
