Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 327 din 27 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civila
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transcar" - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 2.125/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã. La apelul nominal se prezintã partea Asociaţia Romana pentru Transporturi Rutiere Internaţionale, reprezentatã prin avocat Marin Popa. Lipseşte autorul exceptiei, Societatea Comercialã "Transcar" - S.R.L. din Sibiu, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, avocatul partii Asociaţia Romana pentru Transporturi Rutiere Internaţionale solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã, întrucât, în primul rând, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenta şi procedura de judecata sunt atributul exclusiv al legiuitorului, accesul la justiţie fiind asigurat în formele prevãzute de lege. În al doilea rând, se apreciazã ca în speta este vorba de o chestiune de aplicare a legii, ce nu intra în competenta Curţii Constituţionale, iar în al treilea rând, aceasta problema de aplicare a legii este rezolvatã de prevederile art. 725 alin. 4 din Codul de procedura civilã şi ale <>art. II alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 290/2000 , care stabilesc principiul conform cãruia hotãrârile judecãtoreşti, în ceea ce priveşte condiţiile de fond şi de forma, precum şi efectele lor sunt supuse legii în vigoare la data pronunţãrii. În final se apreciazã ca excepţia a fost ridicatã doar în scopul tergiversarii soluţionãrii cauzei. Reprezentantul Ministerului Public apreciazã excepţia ridicatã ca nefondata, întrucât interpretarea şi aplicarea legilor intra în competenta instanţelor de drept comun, iar nu în cea a Curţii Constituţionale. Totodatã, potrivit dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 290/2000 , hotãrârile pronunţate sub imperiul legii anterioare vor fi supuse acelor dispoziţii. În ceea ce priveşte accesul la justiţie, considera ca nu este îngrãdit, întrucât competenta şi procedura de judecata se stabilesc prin lege, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie. În concluzie, se solicita respingerea exceptiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 mai 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.125/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transcar" - S.R.L. din Sibiu într-o cauza civilã având ca obiect recursul introdus de autorul exceptiei impotriva hotãrârii prin care s-a respins cererea de anulare a hotãrârii adunãrii generale a Asociaţiei Romane pentru Transporturi Rutiere Internaţionale. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invoca încãlcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie. Se susţine ca la data pronunţãrii hotãrârii primei instanţe era în vigoare art. 261 din Codul de procedura civilã, în forma modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , care prevedea ca hotãrârea trebuie sa cuprindã numai dispozitivul, iar nu şi considerentele, fapt respectat de instanta de judecata în momentul comunicãrii hotãrârii - 19 ianuarie 2001. Conform susţinerilor autorului exceptiei, pe data de 29 decembrie 2000 a intrat în vigoare <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 290/2000 , care a abrogat <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , iar prin art. II alin. (3) a conferit "puteri ultrctive" acestei din urma ordonanţe numai în ceea ce priveşte redactarea şi comunicarea hotãrârii de cãtre instanta de judecata, lucru care a fost îndeplinit întocmai de instanta de fond. Autorul exceptiei considera ca la data comunicãrii hotãrârii (19 ianuarie 2001) a fost în imposibilitate de a motiva recursul, întrucât hotãrârea nu conţinea considerentele, iar la data când acestea i-au fost comunicate (12 februarie 2001) nu avea obligaţia sa motiveze recursul în termen de 15 zile, întrucât <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 era abrogatã. În consecinta, se considera ca prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 290/2000 a fost creat un conflict al legilor în timp, ceea ce a fãcut ca dispoziţiile art. 306, 303 şi 301 din Codul de procedura civilã sa devinã neconstituţionale, nemaifiind în consonanta cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondata, întrucât stabilirea unui termen pentru motivarea recursului nu are semnificatia îngrãdirii accesului liber la justiţie, ci prin aceasta se da conţinut principiului formalismului, "ceea ce înseamnã ca în cadrul procesului actele de procedura pe care le fac participanţii la proces trebuie îndeplinite în anumite termene procedurale". Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, insusindu-şi motivarea cuprinsã în opinia instanţei. Se mai adauga precizarea ca dispoziţiile art. 725 alin. 3 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.138/2000, au preluat principiul ca hotãrârile pronunţate sub imperiul unei legi rãmân supuse dispoziţiilor acesteia în ceea ce priveşte cãile de atac şi termenele. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. În legatura cu obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, deşi instanta de judecata, în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, a reţinut ca sunt criticate dispoziţiile art. 306 din Codul de procedura civilã, în realitate, din analiza conţinutului notelor scrise ale autorului exceptiei rezulta ca este avut în vedere doar alin. 1 al acestui articol, care reglementeazã nulitatea recursului, ca sancţiune a nemotivarii acestuia în termenul legal. În consecinta, Curtea urmeazã a se pronunţa numai asupra dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civilã, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Recursul este nul dacã nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevãzute în alin. 2." În motivarea exceptiei autorul acesteia a invocat încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, prevederi conform cãrora "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept". Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale incidente în materia comunicãrii hotãrârilor judecãtoreşti, precum şi a exercitãrii cãilor de atac impotriva acestora au suferit în timp unele modificãri. Astfel, conform modificãrii Codului de procedura civilã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, hotãrârea ce se comunica pãrţilor nu conţinea considerentele, iar partea nemultumita putea exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile (art. 301). Dupã exercitarea recursului partii îi erau comunicate considerentele, pentru a avea la dispoziţie un alt termen, distinct, de 15 zile, pentru motivarea caii de atac (art. 303 alin. 1). Prin dispoziţiile <>art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 290/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 29 decembrie 2000, a fost abrogatã <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 , redevenind aplicabile prevederile Codului de procedura civilã, în forma anterioarã modificãrii, iar în alin. (3) al acestui articol s-a stabilit ca "Hotãrârile judecãtoreşti pronunţate anterior datei intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, în ceea ce priveşte redactarea şi comunicarea acestora, rãmân supuse dispoziţiilor legale aplicabile la data pronunţãrii lor". Rezulta ca legiuitorul a consacrat expres principiul potrivit cãruia hotãrârile judecãtoreşti sunt supuse legii în vigoare la data pronunţãrii lor, în ceea ce priveşte condiţiile de fond şi de forma. Pe cale de consecinta logica, cãile de atac, termenele de exercitare şi consecinţele nerespectãrii acestora sunt supuse aceleiaşi legi, întrucât depind în mod necesar de modul de redactare şi comunicare a hotãrârilor ce constituie obiectul cãilor de atac. De altfel, existenta acestui principiu a fost consacratã şi în jurisprudenta Curţii Constituţionale, concretizata prin Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 94 din 21 octombrie 1994, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994. Rezulta de aici ca este inexactã susţinerea autorului exceptiei, conform cãreia conflictul de legi ar fi dus la imposibilitatea obiectivã de motivare a recursului şi astfel sancţiunea prevãzutã de art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civilã ar duce la îngrãdirea accesului la justiţie. Oricum, conflictul de legi intra în competenta instanţei de fond, urmând a fi rezolvat potrivit principiului mai sus menţionat. Acest principiu este acum consacrat legislativ, cu titlu general, şi prin dispoziţiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedura civilã, asa cum a fost modificat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Asa fiind, sancţiunea nulitãţii recursului, prevãzutã de art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civilã, nu ingradeste în nici un fel accesul la justiţie prevãzut la art. 21 din Constituţie, ci reprezintã o concretizare a prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". În consecinta, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, urmând sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transcar" - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 2.125/2001 al Tribunalului Bucureşti Secţia a III-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 noiembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
