Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 327 din 26 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca si a dispozitiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3, art. 69^1, art. 69^2, art. 69^3 si ale art. 69^5 din Legea nr. 92/1992 , republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 132 din 28 februarie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã şi a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3, art. 69^1, art. 69^2, art. 69^3 şi ale <>art. 69^5 din Legea nr. 92/1992 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Constantin Roşu în Dosarul nr. 8.251/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã într-o cauza având ca obiect un litigiu de munca.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 nu contravin dispoziţiilor art. 107 alin. (3) sau ale art. 114 din Constituţie, deoarece actul normativ criticat este o ordonanta de urgenta, pentru care nu este necesarã o lege specialã de abilitare, şi nici nu exista interdicţia reglementãrii în domenii rezervate legii organice. Arata, de asemenea, ca nici celelalte texte criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate, astfel ca solicita respingerea exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 8.251/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , precum şi a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3, art. 69^1, art. 69^2, art. 69^3 şi ale <>art. 69^5 din Legea nr. 92/1992 , referitoare la magistraţii consultanţi, excepţie ridicatã de Constantin Roşu.
În motivarea exceptiei autorul acesteia susţine ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 este neconstitutionala în ansamblu pentru ca modifica o lege organicã. De asemenea, autorul exceptiei considera ca sunt contrare prevederilor constituţionale toate dispoziţiile modificate sau introduse prin aceasta ordonanta în <>Legea nr. 92/1992 , referitoare la magistraţii consultanţi, care, în opinia sa, nu ar putea intra în compunerea completelor de judecata pentru soluţionarea litigiilor de munca şi care, deşi au statut de funcţionari publici, depun jurãmânt ca magistraţii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, deoarece Guvernul are abilitarea constituţionalã pentru a reglementa prin ordonanţe de urgenta şi în domenii rezervate legii organice. În ceea ce priveşte dispoziţiile legale criticate, considera ca prin ele "nu se incalca principiul separaţiei puterilor în stat şi regulile care guverneazã activitatea de judecata". Arata, în acest sens, ca "magistraţii consultanţi sunt asimilaţi corpului magistraţilor numai din anumite ratiuni de ordin practic, rolul acestora în luarea hotãrârii rãmânând unul consultativ".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, deoarece: actul normativ criticat este o ordonanta de urgenta în privinta cãreia nu exista interdicţia de a reglementa în domenii rezervate legilor organice; urgenta a fost data de existenta unei situaţii excepţionale, pentru ca reglementãrile legale referitoare la soluţionarea litigiilor de munca au fost declarate ca fiind neconstituţionale (Decizia Curţii Constituţionale nr. 322 din 20 noiembrie 2001), astfel ca se impunea înlocuirea neîntârziatã a lor; statutul legal al magistraţilor consultanţi nu este contrar prevederilor art. 123, art. 124 şi ale art. 125 din Constituţie, întrucât ei nu sunt asimilaţi judecãtorilor inamovibili şi participa la judecata numai cu vot consultativ, pentru a ajuta la mai buna soluţionare a litigiilor, având în vedere specificul acestora; prevederile art. 1, art. 11 şi ale art. 54 din Constituţie nu au legatura cu dispoziţiile legale criticate.
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionale ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens se arata ca dispoziţiile <>art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în redactarea lor anterioarã modificãrii prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , au constituit obiect al controlului de constitutionalitate. Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, a constatat neconstituţionalitatea acelor dispoziţii legale, pentru faptul ca ele prevedeau participarea asistentilor judiciari cu vot deliberativ la luarea hotãrârilor în cauzele având ca obiect conflicte sau litigii de munca. Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut ca participarea asistentilor judiciari la adoptarea hotãrârilor, fãrã vot deliberativ, nu incalca nici o dispoziţie constituţionalã. Textele de lege respective au fost modificate prin ordonanta de urgenta criticata, tocmai în sensul considerentelor deciziei Curţii Constituţionale, iar în conţinutul lor actual nu se mai regaseste motivul de neconstituţionalitate reţinut de autorul exceptiei.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002. De asemenea, au fost criticate toate dispoziţiile modificate ori nou-introduse, în <>Legea nr. 92/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , şi care se referã la magistraţii consultanţi, respectiv art. 17 alin. 1^1-1^3, art. 69^1, 69^2, 69^3 şi 69^5.
Autorul exceptiei susţine ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , în ansamblu, incalca prevederile art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 din Constituţie, referitoare la dreptul Guvernului de a emite ordonanţe. Totodatã dispoziţiile legale criticate sunt considerate contrare prevederilor constituţionale din urmãtoarele articole:
- art. 1 alin. (3) - privind caracterul de stat de drept al României;
- art. 11 - privind îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin statului din tratatele internaţionale;
- art. 16 - privind egalitatea în drepturi;
- art. 51 - privind respectarea Constituţiei şi a legilor;
- art. 54 - privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor;
- art. 72 alin. (3) - privind reglementarea prin legi organice;
- art. 123 - privind înfãptuirea justiţiei;
- art. 124 - privind statutul judecãtorilor;
- art. 125 - privind instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele:
Conform reglementãrii constituţionale a delegarii legislative, Parlamentul poate abilita Guvernul, printr-o lege specialã, "pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta". În asemenea cazuri nu este necesarã legea specialã de abilitare şi nu exista nici o limitare a domeniilor care urmeazã a fi reglementate. Actul normativ criticat prin excepţia de neconstituţionalitate este o ordonanta de urgenta.
Dispoziţiile <>art. 17 alin. 1^1 -1^3 au fost introduse iniţial în Legea nr. 92/1992 , republicatã, prin <>art. I pct. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999. În art. 17 alin. 1^1 se prevedea: "Cauzele privind conflictele de munca şi litigiile de munca se judeca în prima instanta, cu celeritate, de cãtre un complet format dintr-un judecãtor şi doi asistenţi judiciari, dintre care unul reprezintã asociaţiile patronale, iar celãlalt reprezintã sindicatele. Hotãrârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului."
Curtea Constituţionalã, sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002, a admis excepţia şi a constatat ca "dispoziţiile <>art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile ulterioare, prin care se stabileşte ca hotãrârile în cauzele privind conflictele şi litigiile de munca, judecate în prima instanta, se iau cu majoritatea membrilor completului de judecata, sunt neconstituţionale". În considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut, printre altele, ca "asistentii judiciari nu pot îndeplini, în activitatea lor la instanţele de judecata, fãrã ca prin acestea sa se încalce prevederile Constituţiei, decât o activitate de asistenta la soluţionarea de cãtre judecãtor a cauzelor privind conflictele şi litigiile de munca, participând cu vot consultativ în luarea hotãrârilor, iar nu o activitate de judecata, rezervatã prin Legea fundamentalã exclusiv judecãtorului".
Curtea Constituţionalã a reţinut totodatã ca participarea asistentilor judiciari la adoptarea hotãrârilor, fãrã vot deliberativ, nu incalca nici o prevedere constituţionalã.
Prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 dispoziţiile <>Legii nr. 92/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitoare la soluţionarea cauzelor privind conflictele şi litigiile de munca, au fost modificate şi completate în sensul celor statuate de Curtea Constituţionalã. Astfel, <>art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , în redactarea sa actuala, prevede: "Cauzele privind conflictele de munca se judeca în prima instanta, cu celeritate, de cãtre complete formate din doi judecãtori, asistaţi de doi magistraţi consultanţi.
Magistraţii consultanţi participa la deliberãri cu vot consultativ. Opiniile separate ale acestora sau, dupã caz, opinia separatã se consemneazã în hotãrâre.
În cazul în care judecãtorii, care intra în compunerea completului, nu ajung la un acord asupra hotãrârii, procesul se rejudeca în complet de divergenta, prevederile alin. 5 fiind aplicabile."
Asa cum a statuat prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, cu referire la asistentii judiciari, Curtea Constituţionalã retine ca nici participarea unor magistraţi consultanţi în completele de judecata care soluţioneazã, în prima instanta, cauzele privind conflictele de munca, nu este contrarã dispoziţiilor constituţionale. În consecinta, nu pot fi considerate neconstituţionale nici dispoziţiile <>art. 69^1, 69^2, 69^3 şi 69^5 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, referitoare la condiţiile de numire şi de revocare a magistraţilor consultanţi, precum şi la statutul lor juridic, dispoziţii introduse prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20 din 20 februarie 2002 .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã şi a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1-1^3, art. 69^1, art. 69^2, art. 69^3 şi ale <>art. 69^5 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Constantin Roşu în Dosarul nr. 8.251/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 noiembrie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
