Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 327 din 21 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila si ale art. VII alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor masuri financiare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 738 din 15 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. VII alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor mãsuri financiare, excepţie ridicatã de Ciobanu Filofteia în Dosarul nr. 1.816/2004 al Tribunalului Braşov, de Regia Autonomã de Gospodãrire Comunalã şi Locativã Olteniţa în Dosarul nr. 3.251/2004 al Judecãtoriei Olteniţa şi de Societatea Comercialã "Blind Romana Construcţii Blindaje Export-Import" - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 477/2004 al Judecãtoriei Târgovişte.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 14 iunie 2005, fiind consemnate în încheierea din acea datã, când, la cererea autorului excepţiei din Dosarul nr. 37D/2005, Ciobanu Filofteia, ţinând seama de prevederile <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, coroborate cu cele ale art. 260 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 21 iunie 2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.816/2004, Tribunalul Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de cãtre Ciobanu Filofteia cu prilejul soluţionãrii unui recurs civil.
Prin Încheierea din 28 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.251/2004, Judecãtoria Olteniţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. VII din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor mãsuri financiare, excepţie ridicatã de Regia Autonomã de Gospodãrire Comunalã şi Locativã Olteniţa.
Prin Încheierea din 25 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 477/2004, Judecãtoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Blind Romana Construcţii Blindaje Export-Import" - S.R.L. din Târgovişte.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, urmãtoarele:
Cu privire la dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, autorul excepţiei din Dosarul nr. 37D/2005 considerã cã acestea încalcã prevederile art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 47 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 9 şi art. 11 paragraful 1 şi paragraful 2 teza întâi din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ale pãrţii I pct. 1, 13, 24 şi 30 din Carta socialã europeanã revizuitã, ale art. 12, art. 13 paragraful 1 şi art. 24 din aceeaşi cartã şi ale art. 25 alin. 1 şi art. 28 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece prevãd obligativitatea depunerii unei cauţiuni pentru suspendarea executãrii silite, în condiţiile în care persoana care face cererea de suspendare este "o victimã pe care Statul a redus-o la zero lei/lunã, prin suprimarea ilegalã a exerciţiului profesiei" şi care nu are nici un venit.
Autorul excepţiei din Dosarul nr. 298D/2005 considerã cã art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã este neconstituţional, deoarece nu precizeazã motivele pentru care instanţa de judecatã poate dispune mãsura suspendãrii. În aceste condiţii, "art. 44 şi 135 din Constituţie sunt golite de conţinut, [...], în sensul cã proprietarul - în speţã, creditorul - nu se poate bucura de prerogativele proprietãţii din cauza conduitei debitorului [...]" care uzeazã de dispoziţiile art. 403 alin. (1) din Codul de procedurã civilã pentru suspendarea executãrii.
Cu privire la <>art. VII alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor mãsuri financiare, autorul excepţiei din Dosarul nr. 42D/2005 susţine cã aceste texte contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 47 alin. (1) privitor la nivelul de trai şi art. 135 privitor la economia României. În acest sens aratã cã a încheiat un acord de împrumut subsidiar şi de garanţie cu Ministerul Finanţelor Publice, pe care însã nu l-a putut respecta în ceea ce priveşte rambursarea sumelor împrumutate. Ca urmare, la cererea Ministerului Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Olteniţa a declanşat procedura executãrii silite şi a obţinut poprirea sumelor aflate în conturile sale. Deoarece obiectul de activitate al autorului excepţiei îl constituie "producţia şi distribuţia apei calde, furnizarea energiei termice, captarea, tratarea şi distribuţia apei, salubritatea oraşului Olteniţa", considerã cã, prin efectul art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi al <>Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 , "regia ar fi lipsitã de o sumã importantã care este necesarã achiziţionãrii combustibilului", ceea ce ar duce atât la "lezarea drepturilor regiei, cât şi ale beneficiarilor de servicii pe care aceasta le furnizeazã".
Tribunalul Braşov apreciazã cã excepţia de neconstitu-ţionalitate nu este întemeiatã, Curtea Constituţionalã pronunţându-se deja în mai multe rânduri şi respingând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate. În speţã, "prin prevederile Codului de procedurã civilã nu se încalcã nici Legea fundamentalã, nici convenţiile internaţionale la care România este parte. [...] De altfel, art. 406 din Codul de procedurã civilã prevede expres bunurile care nu pot fi urmãrite, asigurând în acest fel o protecţie specialã a debitorului".
Judecãtoria Olteniţa apreciazã, de asemenea, cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã întrucât "prin stabilirea unei cauţiuni pentru cererile de suspendare a executãrii silite [...] nu se urmãreşte producerea unui prejudiciu contestatorului ci asigurarea" cã nu se va tergiversa executarea silitã.
Judecãtoria Târgovişte considerã, la rândul sãu, cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât posibilitatea suspendãrii executãrii silite apãrã însuşi dreptul de proprietate în cazul în care executarea silitã a fost pornitã sau se face cu nerespectarea dispoziţiilor legale. Astfel, condiţionatã de plata unei cauţiuni care sã acopere prejudiciile suferite de cealaltã parte în cazul în care contestaţia la executare nu este întemeiatã, cererea de suspendare a executãrii silite nu încalcã dispoziţiile Legii fundamentale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor pãrţilor implicate în proces, prin însuşi faptul cã le oferã posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţãrii titlului executoriu sau a înseşi executãrii silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Totodatã, apreciazã cã accesul la justiţie este pe deplin respectat de dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, întrucât autorul cererii de suspendare are posibilitatea formulãrii unui recurs, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului cauţiunii, în cazul în care apreciazã cã acesta este exagerat.
Împrejurarea cã, prin obligarea la plata cauţiunii a regiilor autonome de gospodãrire locativã, acestea ar fi lipsite de o sumã importantã care este necesarã achiziţionãrii combustibilului, ceea ce ar duce atât la lezarea drepturilor regiei, cât şi ale beneficiarilor de servicii pe care aceasta le furnizeazã în susţinerea acesteia, "ţine mai mult de modalitatea de stabilire a cuantumului cauţiunii de cãtre instanţã, deci de aplicarea practicã a textului criticat în funcţie de circumstanţele speţei şi mai puţin de pretinsa neconcordanţã a acestuia cu prevederile constituţionale invocate".
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. VII din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 , "întreaga argumentaţie a autorului excepţiei subliniazã imposibilitatea desfãşurãrii activitãţii debitoarei în situaţia în care executarea silitã continuã, ceea ce evident nu reprezintã o problemã de neconstituţionalitate, ci una legatã de efectele aplicãrii în practicã a procedurii executãrii silite".
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. VII din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale întrucât "instituirea prin textele de lege criticate a unor obligaţii financiare ale Ministerului Finanţelor Publice faţã de Banca Naţionalã a României, rezultate din neefectuarea decontãrii în lei a plãţilor fãcute de Banca Naţionalã a României, asigurã tocmai protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã", iar "faptul cã, pânã la soluţionarea contestaţiei la executare" instanţa competentã poate suspenda executarea obligând contestatorul la plata unei cauţiuni "nu contravine sub nici un aspect principiilor consacrate prin art. 135 din Constituţie".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993, modificat prin <>art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, precum şi dispoziţiile <>art. VII alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor mãsuri financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 116/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004.
Textele criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel.";
- <>Art. VII alin. (1)-(4) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 : "(1) Obligaţiile financiare ale Ministerului Finanţelor Publice faţã de Banca Naţionalã a României, rezultate din neefectuarea decontãrii în lei a plãţilor fãcute de Banca Naţionalã a României în contul serviciului datoriei publice externe pentru anii 2002-2003 aferente împrumuturilor externe contractate de stat şi subîmprumutate beneficiarilor finali prevãzuţi în anexa care face parte integrantã din prezenta ordonanţã, au ca sursã de platã şi se achitã de cãtre Ministerul Finanţelor Publice din fondul de risc pentru garanţii de stat pentru împrumuturi externe, constituit în baza <>Legii datoriei publice nr. 81/1999 .
(2) Sumele alocate din fondul de risc pentru garanţii de stat pentru împrumuturi externe vor fi regularizate cu bugetul de stat.
(3) Ministerul Finanţelor Publice va acţiona în vederea recuperãrii integrale a sumelor prevãzute la alin. (1) de la beneficiarii împrumuturilor externe, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţionalã a României în vigoare la data plãţii la extern, conform prevederilor din acordurile de împrumut subsidiar şi de garanţie încheiate cu aceştia.
(4) Sumele recuperate de Ministerul Finanţelor Publice în condiţiile alin. (3) se vireazã la fondul de risc pentru garanţii de stat pentru împrumuturi externe, în vederea reîntregirii acestuia [...]".
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (1) şi (2), ale art. 20, 44, 47 şi 135, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 11 alin. (1) şi (2): "(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 47: "(1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenţã medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurãri sociale publice sau private, prevãzute de lege. Cetãţenii au dreptul şi la mãsuri de asistenţã socialã, potrivit legii.";
- Art. 135: "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;
c) stimularea cercetãrii ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţã cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionalã în concordanţã cu obiectivele Uniunii Europene."
De asemenea, autorul excepţiei din Dosarul nr. 37D/2005 a invocat şi încãlcarea urmãtoarelor prevederi din acte internaţionale la care România este parte:
- Art. 9 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974: "Statele pãrţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoanã la securitate socialã, inclusiv asigurãri sociale.";
- Art. 11 din acelaşi pact: "1. Statele pãrţi la prezentul Pact recunosc dreptul oricãrei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însãşi şi familia sa, inclusiv hranã, îmbrãcãminte şi locuinţã suficiente, precum şi la o îmbunãtãţire continuã a condiţiilor sale de existenţã. Statele pãrţi vor lua mãsuri potrivite pentru a asigura realizarea acestui drept şi recunosc în acest scop importanţa esenţialã a unei cooperãri internaţionale liber consimţite.
2. Statele pãrţi la prezentul Pact, recunoscând dreptul fundamental pe care îl are orice persoanã de a fi protejatã de foame, vor adopta, fiecare în parte şi prin cooperare internaţionalã, mãsurile necesare, inclusiv programe concrete.";
- Dispoziţii din Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificatã de România prin <>Legea nr. 74/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, şi anume:
● Partea I, pct. 1: "Orice persoanã trebuie sã aibã posibilitatea de a-şi câştiga existenţa printr-o muncã liber întreprinsã.";
● Partea I, pct. 13: "Orice persoanã lipsitã de resurse suficiente are dreptul la asistenţã socialã şi medicalã.";
● Partea I, pct. 24: "Toţi lucrãtorii au dreptul la protecţie în caz de concediere.";
● Partea I, pct. 30: "Orice persoanã are dreptul la protecţie împotriva sãrãciei şi a excluderii sociale.";
● Art. 12 "Dreptul la securitate socialã: "În vederea exercitãrii efective a dreptului la securitate socialã, pãrţile se angajeazã:
1. sã stabileascã sau sã menţinã un regim de securitate socialã;
2. sã menţinã regimul de securitate socialã la un nivel satisfãcãtor, cel puţin egal cu cel necesar pentru ratificarea Codului european de securitate socialã;
3. sã depunã eforturi pentru a aduce treptat regimul de securitate socialã la un nivel mai ridicat;
4. sã ia mãsuri, prin încheierea de acorduri bilaterale sau multilaterale corespunzãtoare sau prin alte mijloace şi sub rezerva condiţiilor stipulate în aceste acorduri, pentru a asigura:
a) egalitatea de tratament între cetãţenii fiecãrei pãrţi şi cetãţenii celorlalte pãrţi în ceea ce priveşte drepturile de securitate socialã, inclusiv pãstrarea avantajelor acordate de legislaţiile de securitate socialã, indiferent de deplasãrile pe care persoanele protejate le-ar putea efectua între teritoriile pãrţilor;
b) acordarea, menţinerea şi restabilirea drepturilor de securitate socialã prin mijloace precum totalizarea perioadelor de asigurare sau de angajare, îndeplinite conform legislaţiei fiecãreia dintre pãrţi.";
● Art. 13 "Dreptul la asistenţã socialã şi medicalã" paragraful 1: "În vederea exercitãrii efective a dreptului la asistenţã socialã şi medicalã, pãrţile se angajeazã:
1. sã vegheze ca orice persoanã care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în mãsurã sã şi le procure prin propriile mijloace sau sã le primeascã dintr-o altã sursã, în special prin prestaţii rezultate dintr-un regim de securitate socialã, sã poatã beneficia de o asistenţã corespunzãtoare şi, în caz de boalã, de îngrijirile impuse de starea sa [...];
● Art. 24 "Dreptul la protecţie în caz de concediere": "În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la protecţie în caz de concediere, pãrţile se angajeazã sã recunoascã:
a) dreptul lucrãtorilor de a nu fi concediaţi fãrã un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau de conduita acestora ori de cerinţele de funcţionare a întreprinderii, a instituţiei sau a serviciului;
b) dreptul lucrãtorilor concediaţi fãrã motiv întemeiat la o indemnizaţie adecvatã sau la o altã reparaţie corespunzãtoare.
În acest scop, pãrţile se angajeazã sã asigure ca un lucrãtor care considerã cã a fãcut obiectul unei mãsuri de concediere fãrã un motiv întemeiat sã aibã drept de apel împotriva acestei mãsuri în faţa unui organ imparţial.";
- Art. 25 alin. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Orice om are dreptul la un nivel de trai care sã-i asigure sãnãtatea şi bunãstarea lui şi familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrãcãmintea, locuinţa, îngrijirea medicalã, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boalã, invaliditate, vãduvie, bãtrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţã, în urma unor împrejurãri independente de voinţa sa. [...] ";
- Art 28 din aceeaşi declaraţie: "Orice persoanã are dreptul la o orânduire socialã şi internaţionalã în care drepturile şi libertãţile expuse în prezenta Declaraţie pot fi pe deplin înfãptuite."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Cu privire la art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã dispoziţiile acestuia au mai fãcut, în numeroase rânduri, obiectul controlului de constituţionalitate, de fiecare datã Curtea constatând cã acestea sunt constituţionale (spre exemplu, <>Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005, <>Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, <>Decizia nr. 375 din 28 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004, şi <>Decizia nr. 404 din 7 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004).
În aceste decizii Curtea a constatat cã "art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã reglementeazã condiţiile procedurale de admisibilitate a unui capãt de cerere intermediar, formulat prin cererea introductivã sau separat, în cadrul contestaţiei la executare". Textul de lege criticat constituie o normã de procedurã, iar potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege".
Instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiţie.
Constituţia, consacrând dreptul fundamental de acces liber la justiţie, nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii, reguli de procedurã, în privinţa exercitãrii acestui drept. Pe de altã parte, dreptul la un proces echitabil trebuie asigurat tuturor pãrţilor din proces.
Jurisprudenţa Curţii Constituţionale este în concordanţã şi cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Z. şi alţii contra Marii Britanii, 2001, a statuat, de principiu, cã accesul liber la justiţie nu este absolut, el putând fi supus "unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie, ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni judicatum solvi [...]".
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
II. Cu privire la <>art. VII alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor mãsuri financiare, Curtea reţine cã, în speţã, autorul excepţiei a contractat un împrumut fãrã a-şi respecta obligaţia de rambursare a acestuia şi a determinat începerea procedurii executãrii silite, prin poprirea sumelor aflate în conturile sale bancare. Împrejurarea cã autorul excepţiei este un prestator de servicii publice de gospodãrire comunalã şi cã executarea silitã va afecta buna desfãşurare a activitãţilor acestuia nu constituie o cauzã de neconstituţionalitate a reglementãrilor legale criticate. Este evident faptul cã perturbarea activitãţii de prestare a serviciilor publice comunale nu este rezultatul vreunei contradicţii între <>Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 şi Legea fundamentalã, ci consecinţa directã a conduitei debitorului rãu-platnic.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. VII alin. (1), (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor mãsuri financiare, excepţie ridicatã de Ciobanu Filofteia în Dosarul nr. 1.816/2004 al Tribunalului Braşov, de Regia Autonomã de Gospodãrire Comunalã şi Locativã Olteniţa în Dosarul nr. 3.251/2004 al Judecãtoriei Olteniţa şi de Societatea Comercialã "Blind Romana Construcţii Blindaje Export-Import" - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 477/2004 al Judecãtoriei Târgovişte.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
