Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 326 din 29 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 22 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã în Dosarul nr. 58.797/3/2011 şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.343D/2011.
Dezbaterile au avut loc la data de 15 martie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, când Curtea, pentru o mai bunã studiere a problemelor ce formeazã obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pânã la data de 29 martie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 58.797/3/2011, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 alin. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã din oficiu de instanţa de judecatã în dosarul de mai sus în care se fac cercetãri cu privire la sãvârşirea unor infracţiuni prevãzute de Legea nr. 143/2000.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecatã susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, precum şi dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsã fãrã lege, deoarece executivul îşi arogã dreptul de a legifera în domeniul legilor organice, stabilind conţinutul constitutiv al unor infracţiuni prin intermediul hotãrârilor Guvernului. Acest fapt contravine în mod flagrant dispoziţiilor constituţionale referitoare la obligativitatea adoptãrii prin lege organicã a infracţiunilor, precum şi la hotãrârile Guvernului care se emit pentru organizarea executãrii legilor.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, deoarece dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2011 pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi a art. 8 din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, soluţia legislativã anterioarã nemaifiind preluatã în noile prevederi.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 143 alin. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Curtea constatã cã, în realitate, s-a strecurat o eroare materialã în dispozitivul încheierii de sesizare, sens în care obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificãrile şi completãrile aduse prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 15 februarie 2010, şi care, la momentul sesizãrii Curţii Constituţionale, aveau urmãtorul conţinut:
"În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au urmãtorul înţeles:
a) substanţe aflate sub control naţional - drogurile şi precursorii înscrişi în tabelele-anexã nr. I-IV, care fac parte integrantã din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin hotãrâre a Guvernului, prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sãnãtãţii."
Ulterior sesizãrii instanţei de contencios constituţional, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 5 decembrie 2011, şi au urmãtorul conţinut:
"La articolul 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
a) substanţe aflate sub control naţional - drogurile şi precursorii înscrişi în tabelele-anexã nr. I-IV, care fac parte integrantã din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sãnãtãţii sau a ministrului administraţiei şi internelor;"
Curtea constatã cã în prezenta cauzã inculpaţii au fost trimişi în judecatã, întrucât au realizat un mecanism de distribuţie în România de droguri de risc şi de mare risc, substanţe care au fost introduse în tabelele-anexã nr. I şi III la Legea nr. 143/2000 prin Hotãrârea Guvernului nr. 575/2010 pentru actualizarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, precum şi a anexei la Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
În aceste condiţii se constatã incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, motiv pentru care instanţa de contencios constituţional urmeazã a se pronunţa asupra textului legal aplicabil cauzei, respectiv art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010.
Instanţa de judecatã susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, precum şi dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsã fãrã lege.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale contestate sunt criticate din perspectiva unei contrarietãţi cu Legea fundamentalã, constând în aceea cã permit incriminarea unor fapte penale prin hotãrâri ale Guvernului.
O astfel de criticã nu poate fi primitã pentru urmãtoarele considerente:
Legiuitorul delegat, în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la delegarea legislativã, a emis Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 potrivit cãreia substanţele din tabelele- anexã la Legea nr. 143/2000 pot fi înscrise, radiate sau transferate dintr-un tabel în altul prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea ministrului sãnãtãţii. O astfel de soluţie s-a impus cu stringenţã ca o necesitate fireascã de prevenire a pericolului pe care îl prezintã pentru sãnãtatea publicã consumul anumitor plante şi substanţe, din cauza intoxicãrilor pe care le produc şi riscului de abuz, cu atât mai mult cu cât realitatea socialã a dovedit o creştere a numãrului de persoane care se prezintã la spital în urma consumului unor asemenea plante şi substanţe. Aşa fiind, Curtea constatã cã interesul public avut în vedere este mai mult decât evident, constituind prin el însuşi o situaţie extraordinarã a cãrei reglementare nu putea fi amânatã. Totodatã, Curtea mai constatã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2010 a fost aprobatã prin Legea nr. 92/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.
Cât priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, precum şi a dispoziţiilor art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsã fãrã lege, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã. Astfel, soluţia aleasã a fost confirmatã de puterea legiuitoare care a delegat Guvernului prerogativa de a actualiza permanent listele cu substanţele interzise şi nicidecum de a incrimina. Raţiunea acestei soluţii constã, pe lângã situaţia de faţã, şi în existenţa unor împrejurãri ce impun introducerea în legislaţia naţionalã a interdicţiei unor substanţe ce sunt prevãzute în listele publicate la nivel internaţional, cum este cazul listei publicate de Agenţia Naţionalã Anti-Doping (a se vedea Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport) sau a Comisiei pentru Stupefiante a Organizaţiei Naţiunilor Unite (a se vedea Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope).
De altfel, Curtea constatã cã o modalitate similarã de reglementare nu este ineditã, sens în care prin Decizia nr. 670 din 12 iunie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 110 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, a statuat cã nu este încãlcat principiul legalitãţii incriminãrii, prin aceea cã se stabileau limite de pedeapsã diferenţiate în funcţie de preţul mediu al unui cub de masã lemnoasã pe picior, la data sãvârşirii faptei. Art. 123 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic prevede cã preţul mediu al unui metru cub de masã lemnoasã pe picior se stabileşte anual, prin ordin al conducãtorului autoritãţii publice centrale care rãspunde de silviculturã.
De asemenea, soluţii legislative similare se regãsesc şi în cuprinsul altor acte normative, cum ar fi art. 53 coroborat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, art. 87 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 104/2008 privind prevenirea şi combaterea producerii şi traficului ilicit de substanţe dopante cu grad mare de risc.
Totodatã, Curtea constatã cã în accepţiunea art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, termenul de "lege" este interpretat în sens substanţial, şi nu formal, fiind astfel o dispoziţie normativã în vigoare ce include şi actele normative de rang inferior legii în sensul ei formal. În plus, respectarea oricãror cerinţe calitative de claritate şi previzibilitate vizeazã definirea infracţiunii, precum şi pedeapsa pentru sãvârşirea ei. Or, aceste exigenţe sunt pe deplin satisfãcute, faptele antisociale şi pedepsele corelative regãsindu-se în corpul Legii nr. 143/2000.
Totuşi, ţinând seama de sistemul juridic românesc, Curtea gãseşte cã un atare mod de legiferare ar trebui evitat, pentru cã poate avea repercusiuni iremediabile cu privire la precizia, claritatea, previzibilitatea şi accesibilitatea normelor de incriminare.
Toate aceste argumente constituie motive suficiente de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, neputându-se reţine cã prin modificarea unor tabele-anexã la o lege organicã se încalcã dispoziţiile constituţionale invocate, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2011, soluţia legislativã criticatã fiind astfel înlãturatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã în Dosarul nr. 58.797/3/2011.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
