Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 326 din 26 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobata cu completari prin Legea nr. 288/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 156 din 11 martie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Irina Pop în Dosarul nr. 3.119/2002 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã, pentru autoarea exceptiei, avocat Stan Tarnoveanu cu delegaţia depusa în şedinţa, lipsind partea Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin primarul general, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 308C/2002, nr. 350C/2002 şi nr. 353C/2002, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Societatea Comercialã "V-Tabac România" - S.A. în Dosarul nr. 5.139/2002 al Judecãtoriei Arad, de instanta de judecata, din oficiu, în Dosarul nr. 3.259/2002 al Judecãtoriei Arad, respectiv de Societatea Comercialã "V-Tabac România" - S.A. în Dosarul nr. 1.351/2002 al Judecãtoriei Arad.
La apelul nominal se prezintã partea Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Arad, prin consilier juridic Nicoleta Negut, lipsa fiind autorii excepţiilor şi celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie chestiunea conexarii dosarelor, având în vedere conţinutul identic al excepţiilor ridicate. Apãrãtorul autoarei exceptiei Irina Pop, reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Arad, precum şi reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 308C/2002, nr. 350C/2002 şi nr. 353C/2002 la Dosarul nr. 280C/2002, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecata, apãrãtorul autoarei exceptiei Irina Pop solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, sustinand ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 incalca prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi pe cele ale art. 135, deoarece, conform dispoziţiilor legale criticate, executarea silitã a creanţelor impotriva statului se poate face numai dupã manifestarea prealabilã a ordonatorului principal de credite al instituţiei respective. De asemenea, susţine şi încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat, datoritã imixtiunii puterii executive şi a celei legislative în atribuţiile puterii judecãtoreşti, prin faptul ca o hotãrâre judecãtoreascã definitiva şi irevocabilã devenitã titlu executoriu nu se poate executa decât cu acordul ordonatorului principal de credite şi din sume special prevãzute în buget. Invoca, totodatã, jurisprudenta Curţii Constituţionale, pe cea a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la principiul efectivitatii drepturilor, precum şi pe cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cazul "Hornsby impotriva Greciei"), referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat.
Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Arad solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate nu incalca prevederile constituţionale invocate şi ca, totodatã, sunt în concordanta cu dispoziţiile legii bugetului de stat pe anul 2002, precum şi cu cele ale legii finanţelor publice.
Reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, apreciind ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale referitoare la protecţia proprietãţii private, deoarece se limiteazã posibilitatea valorificãrii unei creanţe asupra statului, ceea ce contravine şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, reprezentantul Ministerului Public susţine ca <>Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 a fost emisã cu încãlcarea domeniului prevãzut de legea de abilitare, contravenind astfel dispoziţiilor constituţionale ale art. 114 alin. (2) şi ale art. 107 alin. (3).
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 aprilie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 3.119/2002 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti, respectiv prin Încheierea din 11 iunie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 5.139/2002 al Judecãtoriei Arad, prin Încheierea din 18 iunie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 3.259/2002 al Judecãtoriei Arad, şi prin Încheierea din 7 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.351/2002 al Judecãtoriei Arad, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Irina Pop, de Societatea Comercialã "V-Tabac România" - S.A. şi de instanta de judecata, din oficiu, în cauze aflate pe rolul acestor instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, pe de-o parte, ca <>Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 depãşeşte limitele domeniului cuprins în legea specialã de abilitare. Pe de alta parte, arata ca dispoziţiile legale criticate infrang principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi dispoziţiile art. 125 din Constituţie, prin "imixtiunea unui organ al executivului în activitatea instanţelor judecãtoreşti, în înfãptuirea actului de justiţie". De asemenea, menţioneazã ca prin dispoziţiile criticate se incalca prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2), prin faptul ca s-a instituit o procedura executionala specialã, care favorizeazã instituţiile bugetare şi nesocoteste "dreptul de proprietate asupra sumelor, pentru care Guvernul, în mod nelegal, refuza executarea". Totodatã, susţin şi infrangerea dispoziţiilor art. 135 din Constituţie, referitoare la proprietatea publica, deoarece, în lipsa dispoziţiei ordonatorilor de credite, "bunurile aparţinând domeniului privat al statului capata, fãrã nici un temei legal, caracterul de insesizabilitate specific bunurilor proprietate publica a statului".
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate de instanta de judecata, din oficiu, se susţine ca prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 sunt neconstituţionale, deoarece "art. 3 din aceasta ordonanta poate constitui un impediment legal în executarea obligaţiilor de plata ale unor instituţii bugetare, obligaţii stabilite în temeiul unei hotãrâri judecãtoreşti". Apreciazã, de asemenea, ca prin dispoziţiile legale criticate se instituie "o condiţie suspensivã, constând în vointa debitorului", iar prin împiedicarea punerii în executare a unei hotãrâri judecãtoreşti se aduce atingere principiului independentei justiţiei, prevãzut de art. 123 alin. (2) din Constituţie, precum şi principiului separaţiei puterilor în stat.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, apreciind ca, prin dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 , "instituţiile publice debitoare sunt puse într-o situaţie privilegiatã fata de oricare creditor persoana fizica sau juridicã, rezultând o imixtiune a executivului în activitatea de judecata". Ca atare, apreciazã ca dispoziţiile criticate infrang principiul separaţiei puterilor în stat şi incalca prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) din Constituţie, prin care se consacra, în materia proprietãţii, egalitatea de tratament în fata legii, indiferent de titular.
Judecãtoria Arad, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile legale criticate contravin principiului separaţiei puterilor în stat şi incalca dispoziţiile art. 41 din Constituţie, prin neplata şi executarea la timp a unor debite din partea statului cãtre societatea privatã debitoare.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare: "În acord cu dispoziţiile <>art. 51 din Legea nr. 743/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, prin <>Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 s-au stabilit modalitãţile de plata a unor sume datorate de instituţiile publice în baza unor titluri executorii. [...] Din lectura textului ordonanţei rezulta în mod clar ca prin aceasta reglementare nu s-a urmãrit decât instituirea unei discipline financiare pentru a preveni blocarea activitãţii instituţiilor publice prin blocarea conturilor bugetare ale acestora fãrã a se tine seama de destinaţia sumelor stabilite prin buget." În continuare, Guvernul arata ca dispoziţiile legale criticate nu conţin nici o referire la interdicţia executãrii asupra bunurilor din inventarul instituţiilor publice aparţinând domeniului privat, care rãmân în continuare supuse dispoziţiilor de drept comun privind executarea silitã şi, ca atare, nu se poate retine o încãlcare a dispoziţiilor art. 41 şi nici ale art. 135 din Constituţie, astfel cum susţin autorii exceptiei. "Singura derogare pe care o instituie ordonanta de la dreptul comun privind executarea silitã se referã numai la executarea silitã prin poprire, iar în cadrul acesteia nu face decât sa impunã obligaţia respectãrii destinaţiei creditelor bugetare, stabilind ca regula posibilitatea satisfacerii creanţelor numai de la titlul de cheltuieli la care se încadreazã obligaţia de plata respectiva. În rest, intreaga procedura de drept comun a executãrii silite, inclusiv cãile de atac şi termenele prevãzute în Codul de procedura civilã rãmân aplicabile."
Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, deoarece, pe de-o parte, ordonanta a fost emisã cu depãşirea condiţiilor prevãzute de legea de abilitare, "care este foarte clara, precisa şi limitativa", iar pe de alta parte, dispoziţiile legale criticate incalca principiul constituţional al ocrotirii proprietãţii private, "prin lãsarea la latitudinea ordonatorului de credite a posibilitatii de executare a plãţilor la care sunt obligate instituţiile publice, în baza unor titluri executorii". De asemenea, arata ca dispoziţiile criticate pot întârzia sau impiedica punerea în executare a unui titlu executoriu, ceea ce este contrar principiilor şi prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, asa cum a arãtat şi Curtea Constituţionalã în deciziile sale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002. Ulterior sesizãrii, <>Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 a fost aprobatã cu completãri prin <>Legea nr. 288 din 15 mai 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002. Ca urmare a acestor completãri, dispoziţiile criticate de autor ca fiind neconstituţionale au urmãtorul conţinut:
"Art. 1. - Executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizeazã din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadreazã obligaţia de plata respectiva.
Art. 2. - Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia sa dispunã toate mãsurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plãţii sumelor stabilite prin titluri executorii.
Art. 3. - În procesul executãrii silite a sumelor datorate de cãtre instituţiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plati dispuse de cãtre ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii.
Art. 4. - Persoanele care efectueazã operaţiuni de plati prin trezoreria statului, cu încãlcarea prevederilor prezentei ordonanţe, sunt pedepsite potrivit legii."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 41 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 114 alin. (2): "Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pana la care se pot emite ordonanţe.";
- Art. 123 alin. (2): "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 125: "(1) Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
(2) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare.
(3) Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege.";
- Art. 135: "(1) Statul ocroteşte proprietatea.
(2) Proprietatea este publica sau privatã.
(3) Proprietatea publica aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.
(4) Bogãţiile de orice natura ale subsolului, cãile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
(5) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.
(6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
I. Analizând critica de neconstituţionalitate referitoare la emiterea <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 cu depãşirea domeniului stabilit de legea specialã de abilitare, Curtea retine ca <>Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 a fost emisã în temeiul dispoziţiilor <>art. 1 pct. III.3 din Legea nr. 751 din 27 decembrie 2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 27 decembrie 2001), dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţia României Guvernul este abilitat [...] sa emita ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, dupã cum urmeazã: [...] III. Puterea judecãtoreascã: [...] 3. reglementãri privind executarea prin poprire a conturilor instituţiilor publice deschise la Trezoreria statului." Pe de alta parte, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 a fost aprobatã de cãtre Parlament prin <>Legea nr. 288/2002 şi, ca urmare a acestei aprobãri, nu mai este posibila criticarea ordonanţei sub acest aspect, deoarece conţinutul sau a devenit lege, reglementarea iniţialã instituitã prin ordonanta devenind exclusiv actul legiuitorului, expresia voinţei sale. Pentru aceste motive, Curtea constata ca aceasta critica de neconstituţionalitate nu poate fi primitã.
II. Examinând celelalte critici de neconstituţionalitate, Curtea retine ca prin dispoziţiile legale criticate s-au reglementat condiţiile în care se realizeazã executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevãzute în Constituţie şi în legea finanţelor publice.
Astfel, conform art. 136 alin. (1) din Constituţie, "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale [...] instituţiilor publice sunt reglementate prin lege". În deplina concordanta cu aceasta prevedere constituţionalã, <>Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice instituie reguli cu caracter general privind utilizarea de cãtre instituţiile publice a sumelor alocate de la bugetul de stat, în vederea acoperirii cheltuielilor impuse de funcţionarea acestora, cum ar fi: prevederea unei destinaţii precise şi limitative a cheltuielilor, angajarea cheltuielilor numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, obligaţia ordonatorilor de credite de a angaja şi utiliza creditele bugetare numai în limita destinaţiilor aprobate.
Dispoziţiile legale criticate nu impiedica executarea silitã a obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, asa cum, fãrã temei, se susţine în motivarea excepţiilor, ci, dimpotriva, fac posibila aceasta executare, prin obligarea ordonatorilor de credite de a lua "toate mãsurile ce se impun [...] pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plãţii sumelor stabilite prin titluri executorii". Ca atare, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului separaţiei puterilor în stat, nerealizandu-se o ingerinta a puterii executive în procesul de realizare a justiţiei, deoarece hotãrârea judecãtoreascã investitã cu titlu executoriu are putere de lege, terţul poprit neputându-se opune executãrii acesteia.
Fãrã indoiala, dispoziţiile legale criticate instituie anumite limite ale executãrii silite, în sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricãror resurse financiare ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget cu aceasta destinaţie, dar aceste limite nu contravin dispoziţiilor art. 41 şi ale art. 135 ale Legii fundamentale, referitoare la protecţia proprietãţii private. Ratiunea reglementãrii acestor dispoziţii o constituie instituirea unei discipline financiare, care nu poate fi socotitã o infrangere a dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietãţii private şi garantarea creanţelor asupra statului.
Interzicerea executãrii silite asupra altor fonduri bãneşti decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop reprezintã o norma de protecţie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executãrii silite a unui titlu executoriu sa se ajungã la lipsirea unei instituţii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu. Asemenea mãsura de protecţie a debitorului nu este singulara în legislaţia executionala, fiind de amintit în acest sens prevederile <>art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, precum şi cele ale art. 406 din Codul de procedura civilã, prin care se prevede exceptarea de la urmãrirea silitã a unor bunuri ale debitorului şi ale familiei sale.
Referitor la susţinerea autorilor exceptiei, conform cãreia dispoziţiile legale criticate constituie o ingerinta a puterii legislative în atribuţiile puterii judecãtoreşti, incalcandu-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat, Curtea retine ca normele legale criticate conţin reguli de procedura, poprirea fiind o modalitate de executare silitã la care nu participa doar instanta de judecata, ci şi creditorul, debitorul şi terţul poprit, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentalã, stabilirea procedurii de judecata este de competenta legiuitorului. Astfel, nu se poate retine ca stabilirea de cãtre legiuitor a unor condiţii în care îşi exercita atribuţiile instituţiile publice debitoare şi terţul poprit ar constitui o imixtiune în sfera atribuţiilor puterii judecãtoreşti.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a principiului independentei justiţiei, Curtea retine ca nici aceasta nu poate fi primitã, deoarece art. 123 alin. (2) din Legea fundamentalã nu are incidenta în cauza, dispoziţiile legale criticate nereferindu-se la independenta judecãtorilor.
Ca atare, Curtea constata ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 nu incalca prevederile Legii fundamentale şi, în consecinta, excepţia de neconstituţionalitate invocatã urmeazã a fi respinsã.
În acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 6 noiembrie 2002, prin care a statuat ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 sunt în concordanta cu prevederile şi principiile constituţionale. Neintervenind elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cat şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 , aprobatã cu completãri prin <>Legea nr. 288/2002 , excepţie ridicatã de Irina Pop în Dosarul nr. 3.119/2002 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti, de Societatea Comercialã "V-Tabac România" - S.A. în dosarele nr. 5.139/2002 şi nr. 1.351/2002 ale Judecãtoriei Arad şi de instanta de judecata, din oficiu, în Dosarul nr. 3.259/2002 al Judecãtoriei Arad.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 noiembrie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
