Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 326 din 23 martie 2010  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor   art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 326 din 23 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 3 iunie 2010

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicatã de Unicredit Ţiriac Bank - S.A. în Dosarul nr. 6.156/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, consilierul juridic Daniela Zaroschi. Lipseşte Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 8.096D/2010.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, consilierul juridic Daniela Zaroschi şi consilierul juridic Violeta Antohi pentru Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate în cele douã dosare, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea Dosarului nr. 8.096D/2009 la Dosarul nr. 7.914D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei, susţinând aceleaşi motive de neconstituţionalitate pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor solicitã respingerea excepţiei, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 7 octombrie 2009 şi din 15 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 6.156/212/2009 şi nr. 21.473/299/2008, Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã şi Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicatã de Unicredit Ţiriac Bank - S.A.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 20 şi 21 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, deoarece instanţa de judecatã, care este instituţie a puterii judecãtoreşti, este abilitatã sã completeze şi sã finalizeze actul de constatare a contravenţiei întocmit de un organ al puterii executive, având în acelaşi timp competenţa de a controla temeinicia şi legalitatea propriei decizii în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunii.
Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã considerã excepţia neîntemeiatã.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti considerã excepţia întemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, text de lege care are urmãtorul conţinut: "(1) Instanţa, în cazul în care constatã existenţa clauzelor abuzive în contract, aplicã sancţiunea contravenţionalã conform art. 16 şi dispune, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în mãsura în care contractul rãmâne în fiinţã, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, dupã caz.
(2) În caz contrar, instanţa va anula procesul-verbal întocmit."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 20 referitor la tratatele naţionale privind drepturile omului şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie. Este invocatã şi încãlcarea art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi a art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie.
Examinând excepţia, Curtea reţine urmãtoarele:
Prevederile <>art. 13 din Legea nr. 193/2000 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru motive de neconstituţionalitate similare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 1.535 din 17 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 25 ianuarie 2010, Curtea a reţinut cã, potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 193/2000 , consumatorii prejudiciaţi prin contracte încheiate cu încãlcarea prevederilor acestei legi au dreptul de a opta între a se adresa direct organelor judecãtoreşti în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedurã civilã şi a sesiza organele competente sã controleze respectarea dispoziţiilor legii, şi anume reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi specialiştii autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice. În acest din urmã caz, organele competente efectueazã verificãri şi întocmesc un proces-verbal prin care se consemneazã faptele constatate, precum şi articolele din lege încãlcate de comerciant, proces-verbal pe care îl transmit, potrivit dispoziţiilor art. 12 din aceeaşi lege, la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã s-a sãvârşit fapta sau în a cãrei razã teritorialã contravenientul îşi are domiciliul sau, dupã caz, sediul.
Aşa fiind, în ambele situaţii, fie cã este sesizatã direct de cãtre consumator, fie cã este sesizatã prin intermediul procesului-verbal de constatare a faptelor contrare legii întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau de specialiştii autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa este unica autoritate care se va pronunţa asupra existenţei sau inexistenţei clauzelor abuzive dintr-un contract.
Curtea a reţinut cã, în prima ipotezã, rãspunderea comerciantului are naturã civilã, întemeiatã pe dispoziţiile Codului civil, în vreme ce, în cea de-a doua ipotezã, potrivit dispoziţiilor art. 13 coroborate cu cele ale <>art. 16 din Legea nr. 193/2000 , rãspunderea are naturã contravenţionalã, fapta fiind sancţionatã cu amendã contravenţionalã. Însã împrejurarea cã actul de sesizare al instanţei, care circumscrie cadrul procesual al controlului efectuat de cãtre aceasta, este diferit în funcţie de calea aleasã de persoana care are calitatea de consumator nu impieteazã cu nimic asupra dreptului la apãrare al comerciantului. În faţa instanţei de judecatã, pãrţile au în egalã mãsurã posibilitatea de a-şi exercita garanţiile prevãzute de legea procesual civilã, formulând apãrãrile pe care le considerã pertinente şi utile cauzei.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Curtea a constatat cã, aplicând sancţiunea contravenţionalã, în urma verificãrii procesului-verbal întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau de specialiştii autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa de fapt confirmã existenţa clauzelor abuzive în contract, constatate de organul administrativ, stabilind, pe aceastã cale, rãspunderea contravenientului. Existenţa acestei proceduri de sancţionare a faptelor contrare legii în domeniul clauzelor abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori nu impieteazã asupra principiului separaţiei puterilor în stat, constituind tocmai expresia aplicãrii acestui principiu constituţional, în accepţiunea sa plenarã, care include echilibrul şi controlul reciproc al puterilor în stat.
Considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicatã de Unicredit Ţiriac Bank - S.A. în Dosarul nr. 6.156/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã şi în Dosarul nr. 21.473/299/2008 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Maria Bratu

----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016