Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 326 din 14 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69.1 din Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 7/2005
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 762 din 22 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Termoelectrica" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 4.084/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 9 iunie 2005, fiind consemnate în încheierea din acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 14 iunie 2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.084/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Termoelectrica" - S.A. Bucureşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni prin care se solicitã obligarea autorului excepţiei la plata penalitãţilor pentru executarea cu întârziere a plãţii unor prestaţii de transport.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã este neconstituţional textul "<>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 [...] prin care s-a aprobat Regulamentul de transport pe cãile ferate din România, regulament care, prin prevederile art. 93.1, coroborate cu art. 87.1 şi art. 87.2, este contrar normelor constituţionale", întrucât creeazã "un privilegiu nepermis" operatorului de transport feroviar. Se susţine în acest sens cã, potrivit reglementãrilor legale criticate, "termenul de acţiune al cãii ferate [contra beneficiarilor transportului efectuat] este de 3 ani, în timp ce termenul de prescripţie a dreptului la acţiune [...] contra cãii ferate este de 1 an". Tot astfel, autorul excepţiei aratã cã art. 58 din Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare prevede cã "termenul de introducere a acţiunilor judecãtoreşti împotriva cãii ferate, cât şi acţiunile acesteia împotriva expeditorilor şi destinatarilor este de un an". În consecinţã, se apreciazã cã "atât reclamanta, cât şi pârâta sunt persoane juridice de drept privat român şi trebuie sã se bucure de o protecţie egalã din partea legii şi sub aspectul termenului special de prescripţie a dreptului la acţiune". Totodatã, se considerã cã, în conformitate cu "principiul simetriei obligaţiilor şi din raţiuni de egalitate de tratament juridic [...], termenul special de prescripţie a dreptului de acţiune de 1 an izvorât din contractul de transport trebuie sã fie aplicabil şi acţiunilor cãii ferate contra expeditorului/destinatarului/ beneficiarului". În consecinţã, se considerã a fi încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, se mai susţine cã textul criticat încalcã dispoziţiile art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului.
Totodatã, în susţinerea excepţiei autorul acesteia invocã şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 prin care s-a stabilit cã "liberul acces la justiţie se realizeazã numai în respectul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, astfel încât orice excludere care ar avea semnificaţia încãlcãrii egalitãţii de tratament juridic este neconstituţionalã".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii instanţa aratã cã "instituţia prescripţiei dreptului la acţiune şi termenele în raport cu care se calculeazã aceasta nu poate fi consideratã o încãlcare a accesului liber la justiţie, ci o expresie a ordinii de drept care presupune finalizarea raporturilor juridice dintre pãrţi într-un termen rezonabil".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã instituirea unui termen de prescripţie special, derogatoriu de la dreptul comun în materia prescripţiei extinctive, este un atribut al legiuitorului şi nu reprezintã o încãlcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, se considerã cã instituirea unui asemenea termen este "determinatã de necesitatea finalizãrii, cu celeritate, a anumitor situaţii juridice [şi] constituie o expresie a ordinii de drept, care presupune tranşarea raporturilor juridice într-un termen rezonabil".
Totodatã, se aratã cã un asemenea termen special de prescripţie a fost prevãzut datoritã "specificului normelor cu privire la drepturile, obligaţiile şi rãspunderile administratorului şi gestionarilor infrastructurii feroviare, ale operatorilor de transport feroviar şi ale beneficiarilor transporturilor efectuate pe cãile ferate din România".
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât instituirea unui termen de prescripţie special "nu reprezintã o încãlcare a Constituţiei, ci o normã specialã care derogã de la cea generalã în materia prescripţiei extinctive". Totodatã, Guvernul apreciazã cã "aplicarea principiului simetriei [în cauza de faţã] nu are nici un argument valid care ar putea sã o facã aplicabilã în contextul dat".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este inadmisibilã, întrucât dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin <>art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România. În consecinţã, se considerã cã, "în condiţiile în care textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate a fost abrogat, sunt incidente dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii legale în vigoare". Totodatã, în acest sens sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 44 din 23 martie 1999 şi nr. 331 din 3 decembrie 2002.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 29 august 1997. Curtea observã cã în realitate, aşa cum rezultã din motivarea excepţiei, autorul acesteia contestã constituţionalitatea dispoziţiilor art. 93.1 din Regulamentul de transport pe cãile ferate din România, astfel cum a fost aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 .
Anterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 a fost abrogatã prin dispoziţiile <>art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 31 ianuarie 2005. Curtea reţine însã cã soluţia legislativã iniţialã, cuprinsã în art. 93.1 din regulament, a fost conservatã şi preluatã de dispoziţiile art. 69.1 din regulamentul aprobat prin aceastã din urmã ordonanţã. În consecinţã, potrivit jurisprudenţei sale, prin prezenta decizie Curtea urmeazã a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea acestui text legal, care are urmãtorul cuprins: "69.1. Acţiunea izvorâtã din contractul de transport se prescrie în termen de un an."
Textele constituţionale expres invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi cele ale art. 44 alin. (2). Curtea reţine cã, deşi autorul excepţiei invocã în susţinerea acesteia textul întreg al art. 44 alin. (2) din Constituţie, în realitate din motivarea formulatã rezultã cã acesta se referã numai la teza întâi a textului. De asemenea, Curtea observã cã autorul excepţiei face referire în susţinerea excepţiei şi la principiul liberului acces la justiţie, astfel încât Curtea urmeazã a reţine în analiza sa ca fiind invocate în susţinerea criticii de neconstituţionalitate şi dispoziţiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie.
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular."
Totodatã, Curtea constatã cã, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în susţinerea acesteia sunt invocate şi prevederile art. 7 teza întâi din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 26 teza întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului, ratificat prin <>Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, şi ale art. 58 pct. 1 teza întâi din Apendicele B la Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare din 9 mai 1980, ratificatã prin <>Decretul nr. 100/1983 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 23 din 1 aprilie 1983, aceste texte având urmãtorul cuprins:
- Art. 7 teza întâi din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fãrã nici o deosebire, dreptul la o egalã protecţie a legii.";
- Art. 26 teza întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului: "Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire egalã din partea legii.";
- Art. 58 pct. 1 teza întâi din Apendicele B la Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare: "Acţiunea izvorâtã din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate instituie un termen special de prescripţie a dreptului la acţiune în favoarea operatorului de transport feroviar, ceea ce este de naturã a încãlca principiile egalitãţii, liberului acces la justiţie şi garantãrii proprietãţii private.
Curtea reţine cã, în sine, textul legal criticat nu conţine mãsuri de naturã a încãlca dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, acesta prevãzând doar cã acţiunea izvorâtã din contractul de transport se prescrie în termen de un an, text care, de altfel, preia în mod identic prevederile art. 58 pct. 1 teza întâi din Apendicele B la Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare din 9 mai 1980.
Curtea constatã însã cã invocarea de cãtre autorul excepţiei a unei anumite practici contradictorii a instanţelor judecãtoreşti cu privire la aplicarea textului art. 69.1 din Regulamentul de transport pe cãile ferate din România nu este relevantã sub aspectul controlului de constituţionalitate. Aceasta deoarece, potrivit prevederilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional realizeazã un "control de constituţionalitate a legilor şi altor acte normative" şi, în consecinţã, nu poate controla interpretarea şi aplicarea datã de instanţele judecãtoreşti textelor de lege. Curtea reţine cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Constituţie, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale", ceea ce, coroborat cu prevederile art. 329 din Codul de procedurã civilã, referitoare la recursul în interesul legii, nu poate duce decât la concluzia cã este de competenţa exclusivã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sã asigure interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre toate instanţele judecãtoreşti.
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 69.1 din Regulamentul de transport pe cãile ferate din România, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 , nu încalcã prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, întrucât stabilirea unor condiţionãri pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încãlcare a dreptului la liberul acces la justiţie şi la un proces echitabil. În acest sens, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat cã judecãtorul "«spune dreptul» [...], dar numai în formele şi în condiţiile procedurale instituite de lege. Pe cale de consecinţã, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege".
De altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat cã dreptul de acces la justiţie nu este absolut, "ci este un drept ce poate fi supus unor limitãri aduse implicit, cu excepţia restrângerilor care aduc atingere chiar substanţei dreptului". În acest sens, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului s-a pronunţat în cauzele Golder împotriva Regatului Unit, 1975, Tolstoy Miloslavsky împotriva Regatului Unit, 1995, Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, 1996, precum şi Z. şi alţii împotriva Regatului Unit, 2001.
În legãturã cu susţinerile referitoare la îngrãdirea accesului liber la justiţie prin instituirea termenelor de prescripţie, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003. Prin aceastã decizie s-a statuat cã "instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivã, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile". În cauzã, de altfel, aşa cum se aratã în punctul de vedere comunicat de preşedintele Camerei Deputaţilor, Curtea observã cã instituirea termenului de prescripţie special de un an se impune datoritã specificului drepturilor, obligaţiilor şi rãspunderilor ce revin administratorului şi gestionarilor infrastructurii feroviare, operatorilor de transport feroviar, precum şi beneficiarilor transporturilor efectuate pe cãile ferate din România.
În consecinţã, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate, deşi stabilesc un termen de prescripţie mai scurt decât cel general pentru introducerea acţiunii în justiţie, nu aduc atingere înseşi existenţei dreptului şi urmãresc un scop vãdit legitim.
În ceea ce priveşte susţinerea cã dispoziţiile legale ar încãlca prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, privind garantarea dreptului de proprietate, Curtea reţine cã aceste dispoziţii constituţionale nu au incidenţã în cauzã.
Totodatã, Curtea constatã cã nu este întemeiatã nici susţinerea încãlcãrii prevederilor art. 58 pct. 1 teza întâi din Apendicele B la Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare din 9 mai 1980, întrucât dispoziţia legalã criticatã preia în mod identic textul convenţiei invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69.1 din Regulamentul de transport pe cãile ferate din România, aprobat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Termoelectrica" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 4.084/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
