Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 326 din 11 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 732 din 20 octombrie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 , excepţie ridicatã de Asociaţia "Figaro-Potra" din Alba Iulia în Dosarul nr. 6.426/2002 al Judecãtoriei Alba Iulia.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 23 alin. (8) şi art. 130 alin. (1) din Constituţie. Se arata ca nu poate fi reţinutã obligaţia Ministerului Public de a sesiza instanta judecãtoreascã cu privire la fapta ilicitã a asociaţiei, atunci când realizarea scopului se face prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice, rolul activ al procurorului manifestandu-se cu predilectie în materie penalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 martie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 6.426/2002, Judecãtoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 , excepţie ridicatã de Asociaţia "Figaro-Potra" din Alba Iulia.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca <>art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 incalca prevederile art. 130 din Constituţie, întrucât se apreciazã ca în cazul în care persoanele interesate de dizolvarea unei asociaţii au indicii ca membrii unei asociaţii desfãşoarã o activitate ilicitã, acestea sunt obligate sa sesizeze de îndatã pe procuror sau organele de cercetare penalã, potrivit art. 227 din Codul de procedura penalã.
De asemenea, se mai arata ca este inadmisibil ca o instanta civilã sa constate şi sa sanctioneze sãvârşirea unor fapte penale în absenta hotãrârii definitive de condamnare pronunţate de instanta penalã, incalcand în acest mod prevederile art. 23 alin. (8) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovatie.
Judecãtoria Alba Iulia arata ca argumentarea autoarei exceptiei pleacã de la o confuzie facuta între noţiunea de ilicit şi cea de ilicit penal, în opinia instanţei fiind de fapt vorba de un raport de la gen la specie, penale constituind doar o parte din faptele care contravin unor dispoziţii legale şi care pot fi apreciate ca fiind ilicite.
Prin urmare, Ministerul Public nu trebuie sesizat pentru orice activitate ilicitã, ci numai în situaţia comiterii unei infracţiuni, asa cum rezulta din prevederile art. 227 din Codul de procedura penalã.
Pe de alta parte, textul de lege criticat nu obliga judecãtorii sa încalce ordinea de drept, prezumandu-i vinovaţi pe membrii asociaţiei, deoarece ipoteza de reglementare a articolului are în vedere scopul şi activitatea asociaţiei, deci a unei persoane juridice care nu rãspunde penal. De altfel, dacã membrii asociaţiei ar atrage incidenta textului criticat, comitand fapte penale, nu poate fi pusã în discuţie incompatibilitatea dintre <>art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 şi dispoziţia constituţionalã prevãzutã de art. 23 alin. (8), întrucât autorii infracţiunilor ar urma sa fie urmãriţi şi judecati pentru faptele lor, iar cauza, care ar avea ca obiect dizolvarea asociaţiei, ar putea fi suspendatã în baza art. 244 pct. 2 din Codul de procedura civilã, pana la soluţionarea cauzei penale respective.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca, în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 , scopul pe care şi l-a propus asociaţia nu poate fi ilicit sau contrar ordinii publice, întrucât aceasta nu ar putea fi înscrisã în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor şi nu ar dobândi personalitate juridicã. Fata de necesitatea respectãrii ordinii de drept şi a ocrotirii interesului public, intereseazã nu doar ca scopul, ci şi ca mijloacele folosite pentru realizarea acestuia sa fie licite şi conforme ordinii publice. Dacã, pentru realizarea scopului, se utilizeazã mijloace ilicite sau potrivnice ordinii publice, orice persoana interesatã se poate adresa instanţei judecãtoreşti cu o cerere prin care sa solicite dizolvarea asociaţiei. În acest context, prezumţia de nevinovatie, statuata de art. 23 alin. (8) din Constituţie, nu este incidenta, deoarece ne aflam în prezenta unei situaţii ilicite, şi nu a unei activitãţi infractionale, iar atribuţiile Ministerului Public, prevãzute de art. 130 alin. (1) din Constituţie, nu sunt afectate.
În acelaşi timp, chiar şi în cazul în care membrii asociaţiei au comis fapte penale, nu se incalca art. 23 alin. (8) din Constituţie, autorii infracţiunilor urmând a fi urmãriţi şi judecati pentru faptele lor, iar cauza civilã care are ca obiect dizolvarea asociaţiei poate fi suspendatã pana la soluţionarea cauzei penale.
Se apreciazã, în concluzie, ca dispoziţiile <>art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 sunt constituţionale.
Guvernul arata ca rãspunderea pentru fapta ilicitã cauzatoare de prejudicii este o componenta a rãspunderii sociale ce revine fiecãrei persoane pentru faptele sale. Referitor la rãspunderea juridicã, aceasta se manifesta sub mai multe modalitãţi. În privinta rãspunderii civile, aceasta se concretizeazã, de regula, într-o obligaţie de despãgubire, de reparare a unui prejudiciu cauzat prin fapta ilicitã. Rãspunderea civilã poate sa existe singura sau se poate cumula cu alte forme de rãspundere, de exemplu, cu rãspunderea penalã; în cazul cumulului de raspunderi, fiecare dintre acestea îşi pãstreazã caracterul propriu şi acţioneazã în formele sale specifice. Este posibil ca fapta ilicitã cauzatoare de prejudiciu sa fie, în acelaşi timp, şi infracţiune sau abatere administrativã, ceea ce înseamnã ca, în acelaşi timp cu pedeapsa prevãzutã de lege, fãptuitorului i se va aplica şi sancţiunea civilã a obligãrii la plata despãgubirilor. Asocierea celor doua sancţiuni nu duce nici la confundarea acestora, prin pierderea individualitãţii, nici la modificarea naturii lor juridice.
Prin urmare, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considera ca textul legal criticat nu contravine art. 130 din Constituţie, ci este conform acestuia. Obligativitatea sesizãrii de cãtre reclamanţi mai întâi a Ministerului Public, în cazul sãvârşirii de cãtre membrii asociaţiei a unei activitãţi ilicite, nu poate fi reţinutã, deoarece textul se referã la scopul sau activitatea ilicitã a asociaţiei, iar nu la fapte determinate ale asociaţilor.
Procurorul poate interveni în procesul civil atunci când se apreciazã ca este necesar pentru apãrarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, precum şi când legea prevede expres acest lucru. În ceea ce priveşte noţiunea de ilicit în dreptul civil, aceasta diferã de cea de ilicit penal şi numai în cazul în care instanta retine existenta acestuia din urma, poate sesiza reprezentantul Ministerului Public.
Se mai arata ca susţinerea autorului exceptiei referitoare la obligativitatea sesizãrii Ministerului Public, în cazul unor activitãţi cu caracter ilicit desfãşurate de membrii unei asociaţii, pune în discuţie o problema de aplicare a legii, fapt ce exceda competentei Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate fata de art. 23 alin. (8) din Constituţie, se apreciazã ca acestea nu sunt incidente şi nu au relevanta în cauza.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 56 alin. (1) lit. b): "Asociaţia se dizolva, prin hotãrâre judecãtoreascã, la cererea oricãrei persoane interesate: [...]
b) când realizarea scopului este urmãritã prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice".
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale:
- Art. 23 alin. (8): "Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã".
- Art. 130 alin. (1): "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, întrucât autorul porneşte de la o premisa gresita, punând semnul egalitãţii între doua notiuni între care exista o evidenta deosebire de sfera: noţiunea generica de ilicit, cu o sfera atotcuprinzatoare, în care sunt incluse toate manifestãrile contrare normelor legale imperative, indiferent de domeniul de incidenta, şi noţiunea de ilicit penal, în a carei arie de reglementare, mult mai restrânsã şi care se subsumeaza sferei notiunii generice de ilicit, sunt incluse exclusiv manifestãrile pe care normele de drept penal le califica expres şi limitativ ca fiind infracţiuni.
Acreditarea, voluntara sau involuntara, a acestei confuzii îi permite autorului exceptiei sa îşi argumenteze critica prin raportare la textele constituţionale menţionate, apreciind ca norma legalã dedusã controlului contravine prezumţiei de nevinovatie şi, totodatã, eludeaza rolul Ministerului Public, care ar fi trebuit sesizat în prealabil în legatura cu activitãţile ilicite desfãşurate de asociaţie, potrivit art. 227 din Codul de procedura penalã.
Or, ţinând seama de cele arãtate şi având în vedere ca sancţiunea instituitã prin reglementarea legalã în cauza priveşte asociaţiile, asadar subiecte colective de drept care, cel puţin de lege lata, nu pot avea calitatea de subiecte active ale ilicitului penal, normele constituţionale de referinta nu sunt incidente şi, în consecinta, nu se poate retine nici o încãlcare a lor.
În ipoteza în care "mijloacele ilicite", în formula textului legal criticat, ar fi constitutive de infracţiuni, persoanele fizice, membri ai organului de conducere, care, în aceasta calitate, le-au utilizat, urmeazã sa rãspundã penal, faptele lor antrenand, totodatã, incidenta reglementãrii legale în cauza. Fãrã indoiala ca, într-o atare ipoteza, hotãrârea judecãtoreascã de dizolvare a asociaţiei va fi subsecventa hotãrârii de condamnare, soluţie principiala cãreia textul legal criticat nu-i opune nici un fine de neprimire.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 , excepţie ridicatã de Asociaţia "Figaro-Potra" din Alba Iulia în Dosarul nr. 6.426/2002 al Judecãtoriei Alba Iulia.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 septembrie 2003.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
