Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 325 din 3 aprilie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 10 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, excepţie ridicatã de Horia-Andrei Ursu în Dosarul nr. 1.321/4/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
La apelul nominal rãspunde partea Vasile Hodiş, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea prezentã solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.321/4/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, excepţie ridicatã de Horia-Andrei Ursu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva unei sentinţe penale prin care plângerea sa împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmãririi penale a fost respinsã ca tardiv introdusã în baza <>art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 .
În motivarea excepţiei autorul acesteia aratã cã <>art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 este retroactiv, întrucât reglementeazã situaţii şi acte juridice de procedurã emise înainte de intrarea în vigoare a legii, pentru care nu exista un termen-limitã de exercitare a cãii de atac. Se considerã cã textul legal criticat încalcã şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât impune un regim juridic discriminatoriu în raport cu data introducerii plângerii şi nu prevede curgerea termenului de un an de la data comunicãrii actului care este susceptibil a fi atacat în justiţie. Totodatã, autorul excepţiei apreciazã cã textul de lege impune exercitarea unui drept procedural fãrã a cunoaşte motivarea actului contestat, ceea ce încalcã dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se aratã, în esenţã, cã stabilirea unui termen pentru introducerea unei acţiuni în justiţie nu constituie o limitare a accesului liber la justiţie, în condiţiile în care termenul menţionat a fost comunicat în timp util subiectelor de drept interesate.
În susţinerea acestei opinii este invocatã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine cã dispoziţiile legale criticate se aplicã numai pentru viitor şi nu sunt discriminatorii, având în vedere cã se aplicã actelor procurorului date înainte de intrarea în vigoare a legii. De asemenea, este invocatã, în susţinerea acestui punct de vedere, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 17 din 20 ianuarie 2005 .
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã textul legal criticat nu cuprinde nicio prevedere cu caracter retroactiv, nu aduce atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care au urmãtorul cuprins:
"5. În cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmãririi penale, al ordonanţelor ori, dupã caz, al rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevãzute în art. 278^1 din Codul de procedurã penalã este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacã nu s-a împlinit termenul de prescripţie a rãspunderii penale".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (5), privind principiul supremaţiei Constituţiei, art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea, art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi, şi art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie. Astfel, Curtea, prin deciziile nr. 17 din 20 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 1 martie 2005, nr. 72 din 8 februarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 15 martie 2005, şi nr. 288 din 7 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 12 august 2005, s-a pronunţat în sensul constituţionalitãţii <>art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 sub aspectele criticate de autorul excepţiei.
Prin <>Decizia nr. 17 din 20 ianuarie 2005 , Curtea Constituţionalã a stabilit cã dispoziţiile <>art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 nu încalcã art. 15 alin. (2) din Constituţie, statuând cã instanţele competente sã judece cauzele aflate pe rol la 1 ianuarie 2004, data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 281/2003 , sunt determinate de legea aplicabilã anterior acestei date, deoarece schimbarea instanţelor competente prin aceastã lege ar presupune tocmai încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii. În ceea ce priveşte prevederile art. IX pct. 5, se constatã cã acestea nu cuprind referiri la o eventualã aplicare pentru perioada anterioarã intrãrii lor în vigoare, urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 281/2003 , în concordanţã cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Cu acelaşi prilej, Curtea a stabilit cã textul criticat nu încalcã art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Neexistând elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Curtea constatã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a adopta reguli de procedurã, asemenea textului legal criticat. Totodatã, Curtea reţine cã momentul de la care curge termenul de contestare a actelor procurorului date înainte sau dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 281/2003 este diferit, însã aplicarea acestui tratament juridic diferenţiat este justificatã, în mod obiectiv şi raţional, de asigurarea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. Astfel, nu se poate reţine existenţa vreunei discriminãri între diversele categorii de persoane în funcţie de data intrãrii în vigoare a unei norme procedurale.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constatã cã textul legal criticat este în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3), astfel încât nu se poate reţine nici înfrângerea principiului supremaţiei Constituţiei, prevãzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei în sensul cã termenul prevãzut de <>art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 ar trebui sã curgã de la data comunicãrii actului, şi nu de la 1 ianuarie 2004, Curtea reţine cã instanţa de contencios constituţional, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu este competentã sã modifice textul de lege în sensul sugerat de autorul excepţiei, întrucât, în caz contrar, s-ar transforma în legislator pozitiv, încãlcând, astfel, prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, excepţie ridicatã de Horia-Andrei Ursu în Dosarul nr. 1.321/4/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
