Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 325 din 29 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 366 din 30 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ovidiu Gheorghe Ceteraş şi Daniel Vasile Dron în Dosarul nr. 14.462/83/P/2010 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 532D/2011, precum şi a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marian Anastase în Dosarul nr. 15.862/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.305D/2011 conexat la primul înregistrat.
Dezbaterile au avut loc la 15 martie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, când Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a dispus conexarea Dosarului nr. 1.305D/2011 la Dosarul nr. 532D/2011 care a fost primul înregistrat. Cu aceeaşi ocazie, la solicitarea autorului excepţiei Marian Anastase, Curtea, în temeiul art. 156 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru 22 martie 2012, în vederea depunerii de concluzii scrise. Ulterior, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecatã potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 29 martie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 24 martie 2011 şi 20 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 14.462/83/P/2010 şi nr. 15.862/3/2011, Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 din Codul de procedurã penalã şi, respectiv, art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ovidiu Gheorghe Ceteraş şi Daniel Vasile Dron, precum şi de Marian Anastase în dosarele de mai sus având ca obiect soluţionarea unor cereri de revizuire aflate în stadiul procesual al apelului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 24 - Dreptul la apãrare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil, deoarece, dupã modificarea alineatului 1 al art. 403 din Codul de procedurã penalã prin art. XVIII pct. 53 din Legea nr. 202/2010, dispoziţiile referitoare la admiterea în principiu a unei cereri de revizuire înfrâng posibilitatea pãrţilor interesate de a se apãra, instanţa putând sã examineze cererea în camera de consiliu, fãrã a mai cita pãrţile şi fãrã participarea procurorului.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã, potrivit punctului sãu de vedere, transmis în Dosarul nr. 1.305D/2011, cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare din Dosarul nr. 532D/2011, prevederile art. 403 - Admiterea în principiu a cererii de revizuire din Codul de procedurã penalã. Însã, ţinând seama de notele scrise ale autorilor excepţiei şi de practicaua încheierii în cauzã, obiectul excepţiei urmeazã a fi restrâns la art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. În consecinţã, având în vedere cã în ambele dosare critica de neconstituţionalitate vizeazã art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmeazã a se pronunţa asupra acestor dispoziţii, care au urmãtorul conţinut:
"Admisibilitatea în principiu se examineazã de cãtre instanţã, în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor şi fãrã participarea procurorului. Instanţa examineazã dacã cererea de revizuire este fãcutã în condiţiile prevãzute de lege şi dacã din probele strânse în cursul cercetãrii efectuate de procuror rezultã date suficiente pentru admiterea în principiu."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 24 - Dreptul la apãrare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã revizuirea este cale extraordinarã de atac împotriva hotãrârilor penale definitive şi poate fi exercitatã numai în condiţiile reglementate în art. 393 şi urmãtoarele din Codul de procedurã penalã.
Anterior modificãrii dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã penalã prin art. XVIII pct. 53 din Legea nr. 202/2010, instanţa de judecatã examina cererea de revizuire ascultând concluziile procurorului şi ale pãrţilor. În prezent, cererea se examineazã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor şi fãrã participarea procurorului.
Aşa fiind, Curtea constatã cã în cadrul acestor din urmã reglementãri, partea interesatã se adreseazã procurorului cu o cerere prin care solicitã revizuirea unei hotãrâri penale definitive, iar acesta va fi obligat sã efectueze o seamã de acte de cercetare, care vor fi înaintate împreunã cu concluziile sale instanţei competente. Prin art. 403 din acelaşi cod a fost instituitã procedura prealabilã a admiterii în principiu, stabilindu-se în alin. 1 cã instanţa, pe baza materialului primit de la procuror, examineazã, în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor şi fãrã participarea procurorului, dacã cererea de revizuire este fãcutã în condiţiile prevãzute de lege şi dacã din probele strânse în cursul cercetãrii efectuate de procuror rezultã date suficiente pentru admiterea în principiu.
Or, prin natura şi conţinutul ei specific, o astfel de procedurã prealabilã, de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilitãţii în principiu, nu vizeazã însãşi soluţionarea cãii extraordinare de atac, ci doar verificarea întrunirii condiţiilor de exercitare a acesteia referitoare la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevãzute în lege şi depunerea ori invocarea mijloacelor de probã în dovedirea cazului de revizuire. Altfel spus, instanţa se pronunţã asupra unei probleme care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei, ca şi în cazul judecãrii recuzãrii sau a strãmutãrii pricinilor. Or, aşa cum a stabilit în repetate rânduri instanţa de contencios european a drepturilor omului, cea mai mare parte a drepturilor procedurale, prin natura lor, nu constituie în sensul Convenţiei "drepturi civile" şi deci nu intrã în câmpul de aplicare al art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, sunt citate ca exemple: refuzul autorizãrii introducerii apelului pronunţat de o curte supremã - Decizia din 9 mai 1989, pronunţatã de Comisia Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Helmers împotriva Suediei (Cererea nr. 11.826/85) sau examinarea cererii de revizuire a unui proces civil - Decizia din 8 octombrie 1976, pronunţatã de Comisia Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza X, Y şi Z împotriva Evelţiei (Cererea nr. 6.916/75).
Aşadar, cât timp procedura admiterii în principiu nu priveşte însãşi judecarea pe fond a cererii de revizuire - o atare procedurã fiind reglementatã cu caracter exclusiv în art. 405 din acelaşi cod - Curtea constatã dispoziţiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la apãrare şi la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specialã vizatã nu se ocupã de fondul cauzelor, de drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ci numai de aspectele de ordin pur legal, a cãror examinare nu face cu nimic necesarã o dezbatere, cu citarea pãrţilor.
În astfel de condiţii de reglementare, faţã de limitele şi efectele restrânse ale derulãrii procedurii în cadrul examinãrii admiterii în principiu a revizuirii, nu s-ar putea considera cã desfãşurarea acestei etape prealabile ar fi susceptibilã de înfrângerea dreptului la apãrare, întrucât acesta presupune posibilitatea neîngrãditã a oricãrei persoane interesate de a se apãra ori de a-şi angaja un apãrãtor atunci când o autoritate se pronunţã asupra unei probleme ce ţine de fondul unui litigiu şi nu asupra unor probleme procedurale luate în vederea unei mai bune administrãri a actului de înfãptuire a justiţiei şi în scop preventiv în vederea înlãturãrii unor obstacole ce pot fi de naturã sã ducã la o tergiversare nejustificatã a soluţionãrii.
De altfel, mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare şi a celor extraordinare de atac, legiuitorul, în virtutea rolului sãu constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentalã, putând stabili prin lege procedura de judecatã şi modalitatea de exercitare a cãilor de atac. Aceste prevederi constituţionale dau expresie principiului consacrat şi de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, care, de exemplu, prin Hotãrârea din 16 decembrie 1992, pronunţatã în Cauza Hadjianastassiou contra Greciei, paragraful 33, a stabilit cã "statele contractante se bucurã de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care sã permitã sistemului judiciar sã respecte imperativele articolului 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ovidiu Gheorghe Ceteraş şi Daniel Vasile Dron în Dosarul nr. 14.462/83/P/2010 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de Marian Anastase în Dosarul nr. 15.862/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
