Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 324 din 29 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 366 din 30 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Emil Moise în Dosarul nr. 11.713/200/2010 al Tribunalului Buzãu - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 232D/2011, de Ion Gh. Mihai în Dosarul nr. 1.097/42/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 520D/2011 şi de Flavian Florea în Dosarul nr. 8.320/101/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 521D/2011, respectiv a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ionel-Adrian Resiga în Dosarul nr. 4.618/243/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 306D/2011, de Magdalena Rozalia Ignat, prin mandatar Rodica Agnes Ignat, în Dosarul nr. 40.659/301/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 417D/2011 şi de Vasile Râpea în Dosarul nr. 11.309/288/2010 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 482D/2011, dosare conexate prin Încheierea din 15 martie 2012.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 15 martie 2012, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, pentru a permite autorului excepţiei Emil Moise sã depunã concluzii scrise, a amânat pronunţarea pe 22 martie 2012, datã la care nu a fost posibilã constituirea completului de judecatã potrivit prevederilor art. 58 alin (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, conform cãrora la deliberare vor fi prezenţi judecãtorii care au participat la dezbateri, pronunţarea fiind amânatã pentru data de 29 martie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 26 din 27 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 11.713/200/2010, Tribunalul Buzãu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor.
Excepţia a fost ridicatã de Emil Moise cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Decizia penalã nr. 42/R din 1 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 4.618/243/2010, Tribunalul Hunedoara - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Ionel-Adrian Resiga cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Încheierea din 16 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 40.659/301/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Magdalena Rozalia Ignat, prin mandatar Rodica Agnes Ignat, cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Decizia penalã nr. 258/R din 15 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 11.309/288/2010, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Vasile Râpea cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Încheierea din 12 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.097/42/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor.
Excepţia a fost ridicatã de Ion Gh. Mihai cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Prin Încheierea din 6 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 8.320/101/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor.
Excepţia a fost ridicatã de Flavian Florea cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauzã având ca obiect o plângere formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã încalcã principiile privind separaţia şi echilibrul puterilor, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, dreptul de proprietate privatã şi prioritatea reglementãrilor comunitare cu caracter obligatoriu faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, întrucât soluţia pronunţatã de judecãtor, în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecatã nu este supusã niciunei cãi de atac.
Tribunalul Buzãu - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Tribunalul Hunedoara - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, deoarece liberul acces la justiţie nu presupune accesul la toate cãile de atac şi instanţele judecãtoreşti prevãzute de Constituţie. De asemenea, apreciazã cã nu sunt incidente dispoziţiile europene referitoare la dublul grad de jurisdicţie în materie penalã, întrucât faţã de petent nu s-a pronunţat o soluţie de condamnare care sã necesite analiza unei instanţe de control judiciar, iar soluţia administrativã dispusã printr-un act al procurorului a fost supusã controlului unei instanţe care îndeplineşte criteriile dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã apreciazã ca fiind neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, întrucât prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu încalcã accesul liber la justiţie şi dreptul la un recurs efectiv. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la recurs în materie penalã, aratã cã acestea se referã în mod expres la procesul penal finalizat prin condamnarea unei persoane pentru sãvârşirea unei infracţiuni, iar nu la examinarea unei plângeri împotriva soluţiei procurorului de neîncepere a urmãririi penale, aşa cum este cazul în speţã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Curtea de Apel Craiova - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu încalcã prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, sunt constituţionale, întrucât nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei. Face trimitere în acest sens la deciziile Curţii Constituţionale nr. 125/2011, nr. 242/2011, nr. 753/2011, nr. 1.131/2011 şi nr. 1.456/2011.
Guvernul, în punctele de vedere transmise în dosarele nr. 520D/2011 şi nr. 521D/2011, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 202/2010 , este neîntemeiatã, invocând în acest sens considerentele care au fundamentat deciziile Curţii Constituţionale nr. 13/2006 şi nr. 242/2011.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului şi Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit unora dintre actele de sesizare, şi anume Decizia nr. 26 din 27 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 11.713/200/2010 al Tribunalului Buzãu - Secţia penalã, Încheierea din 6 aprilie 2012, pronunţatã în Dosarul nr. 8.320/101/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori, şi Încheierea din 12 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.097/42/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, dispoziţii care au modificat art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra acestor din urmã prevederi de lege, cu care, de altfel, a şi fost sesizatã prin Decizia penalã nr. 42/R din 1 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 4.618/243/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã, prin Decizia penalã nr. 258/R din 15 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 11.309/288/2010 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi prin Încheierea din 16 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 40.659/301/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã. Dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã au urmãtorul cuprins: "Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 este definitivã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor şi respectarea Constituţiei , a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind prioritatea reglementãrilor comunitare cu caracter obligatoriu faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 2 privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7 la Convenţie, respectiv a prevederilor art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 8 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 17 privind dreptul de proprietate din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã , statuând cã, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac se aplicã în mod corespunzãtor şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul pãrţii de a se adresa instanţei, de a formula apãrãri şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil. Mai mult, dupã pronunţarea unei hotãrâri de cãtre instanţa de fond, se pot exercita cãile de atac prevãzute de lege, partea având posibilitatea sã îşi exercite neîngrãditã dreptul de acces liber la justiţie.
Cu acelaşi prilej, având în vedere soluţiile pronunţate de judecãtor în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, Curtea a reţinut cã prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu aduc nicio atingere accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apãrare, întrucât, potrivit art. 129 din Constituţie, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea cãilor de atac împotriva hotãrârii prin care judecãtorul soluţioneazã plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere înjudecatã. Eliminarea cãilor de atac în aceastã materie este justificatã de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, legiuitorul urmãrind sã asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotãrâri definitive prin care sã fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.
În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, şi Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Totodatã, ţinând seama de natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile de lege atacate, în care nu se judecã infracţiunea care a format obiectul cercetãrii sau urmãririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecatã emisã de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu sunt aplicabile în speţã.
De asemenea, nu sunt aplicabile în cauza de faţã nici dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã şi ale art. 148 alin (2) şi (4) privind prioritatea reglementãrilor comunitare cu caracter obligatoriu faţã de dispoziţiile contrare din legile interne şi nici prevederile art. 17 referitoare la dreptul de proprietate din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã , excepţie ridicatã de Emil Moise în Dosarul nr. 11.713/200/2010 al Tribunalului Buzãu - Secţia penalã, de Ionel-Adrian Resiga în Dosarul nr. 4.618/243/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penalã, de Magdalena Rozalia Ignat, prin mandatar Rodica Agnes Ignat, în Dosarul nr. 40.659/301/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã, de Vasile Râpea în Dosarul nr. 11.309/288/2010 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Ion Gh. Mihai în Dosarul nr. 1.097/42/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi de Flavian Florea în Dosarul nr. 8.320/101/2010 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
