Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 324 din 11 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 si 49 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii
Costica Bulai - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 şi 49 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Asociaţia CELPI - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.892/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate. În legatura cu invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (7), precum şi a celor ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, se arata ca aceste texte constituţionale nu au nici o legatura cu dispoziţiile <>art. 41 din Legea nr. 137/2002 . În ceea ce priveşte criticile privind încãlcarea celorlalte prevederi constituţionale, se apreciazã ca acestea sunt neintemeiate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 10.892/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 şi 49 din Legea nr. 137/2002 , excepţie ridicatã de Asociaţia CELPI - S.A. din Bucureşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata, în esenta, ca dispoziţiile <>art. 41 din Legea nr. 137/2002 instituie o prezumţie legalã de culpa, în cazul neîndeplinirii de cãtre cumpãrãtor a obligaţiilor pecuniare asumate, excluzandu-se posibilitatea dovedirii unor situaţii de forta majorã, cum ar fi fluctuatiile financiare sau economice majore care ar putea sta la baza neîndeplinirii acestor obligaţii. Pe de alta parte, prin conferirea calitãţii de titluri executorii contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni, cumpãrãtorii nu mai au posibilitatea de a formula apãrãri de fond în fata instanţei competente, ci numai, eventual, contestaţie la executare impotriva acestor titluri. În legatura cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 41 din Legea nr. 137/2002 , autorul exceptiei invoca încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (7) şi ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit.a). De asemenea, autorul exceptiei considera ca <>art. 49 din Legea nr. 137/2002 incalca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul ca legea se aplica retroactiv şi contractelor aflate în curs de desfãşurare. Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã considera ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât nu sunt incalcate dispoziţiile constituţionale invocate. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiatã. Astfel, se arata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, şi nici principiului egalitãţii, prevãzut de art. 16 din Constituţie. Subliniind importanta introducerii celeritatii procesului de privatizare, Guvernul considera ca este justificatã prevederea care acorda contractelor de privatizare calitatea de titlu executoriu. În acelaşi mod se apreciazã, în legatura cu susţinerea ca ar fi fost incalcate prevederile art. 41 din Constituţie, ca, în realitate, se face aplicatia art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. În cazul de fata, arata Guvernul, "legiuitorul a înţeles sa stabileascã regimul juridic al contractului de privatizare, în considerarea interesului general al accelerarii procesului privatizãrii, în concordanta cu reglementarea cadrului juridic necesar consolidãrii economiei de piata". În legatura cu invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Guvernul arata ca obligaţia statului de a asigura "libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil prin valorificarea tuturor factorilor de producţie" nu se realizeazã oricum, ci luând în considerare obligaţia prevãzutã de art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cãruia statul trebuie sa asigure "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã". Referitor la pretinsa retroactivitate a dispoziţiilor <>art. 49 din Legea nr. 137/2002 , în punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca nu se modifica "ope legis" clauzele contractuale, ci se stabilesc modalitãţi noi de valorificare a lor, existente în contractele de privatizare aflate în derulare la data apariţiei legii. De altfel, Curtea Constituţionalã, se arata în continuare, a stabilit ca, atunci când dreptul subiectiv constituit potrivit legii anterioare produce efecte sub imperiul legii posterioare, nu mai suntem în domeniul retroactivitatii legii (de exemplu, Decizia nr. 5/1993). Avocatul Poporului considera ca textul criticat nu incalca principiul egalitãţii, întrucât acesta "nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Pe de alta parte, nici dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu sunt incalcate, "deoarece paratul beneficiazã de garanţiile legale ale respectãrii accesului liber la justiţie [...], poate face contestaţie la executare impotriva titlurilor executorii ale contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare". În legatura cu susţinerea ca ar fi incalcate prevederile art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (7) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile art. 41 din lege sunt constituţionale, "deoarece garantarea dreptului de proprietate implica, potrivit art. 41 alin. (6) din Constituţie, şi respectarea de cãtre proprietar a obligaţiilor ce îi revin în aceasta calitate şi, deci, instituirea titlurilor executorii, în cazul neîndeplinirii de cãtre cumpãrãtori a obligaţiilor pecuniare asumate, nu poate fi privitã ca neconstitutionala". Pe de alta parte, se arata în punctul de vedere prezentat, "din analiza dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie rezulta ca, prin lege, pot fi stabilite conţinutul şi limitele dreptului de proprietate [...]. Esenţial este, ca prin aceste restrictii stabilite de lege, sa nu se atinga fondul acestui drept, sa nu se anihileze complet dreptul de proprietate". De asemenea, se considera ca prevederile <>art. 41 din Legea nr. 137/2002 "nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (7) şi în art. 134 din Constituţia României, deoarece nu se instituie o <<confiscare mascatã>> şi nici nu se incalca libertatea contractualã, ci se reglementeazã mãsuri de consolidare a activitãţii de privatizare, de intarire a disciplinei financiare privind contractele de vânzare-cumpãrare de acţiuni, prevãzându-se obligaţia cumparatorilor de a achitã obligaţiile pecuniare, precum şi sancţiuni pentru nerespectarea acestor obligaţii". Se conchide astfel ca "dispoziţiile <>art. 41 din Legea nr. 137/2002 sunt conforme cu cerinţele economiei de piata, în stadiul actual de dezvoltare a societãţii româneşti, precum şi cu regulile pentru asigurarea libertãţii comerţului în ansamblul general al economiei din ţara noastrã". În legatura cu critica adusã dispoziţiilor <>art. 49 din Legea nr. 137/2002 privind încãlcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, Avocatul Poporului arata ca "procedurile de privatizare şi vânzãrile de active aflate în curs de desfãşurare la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 137/2002 vor continua sub incidenta noii legi cu menţinerea actelor şi etapelor consumate anterior legii vechi". Se precizeazã, sub acest aspect, ca "o lege nu este retroactivã atunci când modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior şi nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi şi sa reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41 şi ale <>art. 49 din Legea nr. 137 din 28 martie 2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208 din 18 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, texte care au urmãtorul cuprins: - Art. 41: "(1) Contractele de vânzare-cumpãrare de acţiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare de instituţia publica implicata constituie titluri executorii fãrã îndeplinirea vreunei alte formalitãţi, în cazul neîndeplinirii de cãtre cumpãrãtori a obligaţiilor pecuniare asumate. Constituie titluri executorii fãrã îndeplinirea vreunei alte formalitãţi şi contractele de garanţie realã mobiliarã încheiate între instituţia publica implicata şi cumpãrãtor. Pentru declanşarea procedurii de executare silitã în baza titlurilor executorii prevãzute mai sus este suficienta depunerea la organele competente - executor judecãtoresc, instanta de executare şi altele asemenea - a unei copii a contractului de vânzare-cumpãrare de acţiuni sau a contractului de garanţie realã mobiliarã încheiate în cadrul procesului de privatizare de instituţia publica implicata, purtând menţiunea <<conform cu originalul>> şi fãrã o prealabilã investire cu formula executorie. (2) Notificarea prin care instituţia publica implicata înştiinţeazã cumpãrãtorul asupra desfiinţãrii contractului, ca efect al actionarii pactului comisoriu, constituie înscrisul în baza cãruia se efectueazã reinregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate de cãtre societatea de registru independenta care tine registrul actionarilor respectivei societãţi comerciale şi de cãtre oficiul registrului comerţului, fãrã a mai fi necesarã îndeplinirea vreunei alte formalitãţi. (3) O data cu înregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate în condiţiile prevãzute la alin. (1) şi (2), mandatul administratorilor înceteazã de drept. Pana la data ţinerii adunãrii generale a actionarilor instituţia publica implicata numeşte un administrator provizoriu." ; - Art. 49: "Procedurile de privatizare şi vânzãrile de active aflate în curs de desfãşurare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi vor continua, potrivit prevederilor acesteia, cu recunoaşterea valabilitãţii actelor şi etapelor consumate." Critica de neconstituţionalitate se bazeazã, în esenta, pe susţinerea ca aceste prevederi legale incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind principiul statului de drept, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (7) privind protecţia proprietãţii private, precum şi pe cele ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia, texte care au urmãtorul cuprins: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate."; - Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire. .............................................................. (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma." ; - Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. b): "(1) Economia României este economie de piata. (2) Statul trebuie sa asigure: [...] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente: Critica autorului exceptiei privind neconstituţionalitatea investirii, prin lege, a contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni, încheiate în cadrul procesului de privatizare de instituţia publica implicata, cu calitatea de "titluri executorii" nu poate fi primitã. Dispoziţiile art. 372 din Codul de procedura civilã prevãd posibilitatea ca, în afarã hotãrârilor judecãtoreşti, şi alte înscrisuri stabilite de lege sa constituie titluri executorii. În aplicarea acestor dispoziţii procedurale în materie, de exemplu, <>art. 56 din Legea bancarã nr. 58/1998 prevede: "[...] contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantarii creditului bancar, constituie titluri executorii". În consecinta, investirea prin lege a contractelor prevãzute de legea în discuţie cu calitatea de titluri executorii nu incalca dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie privind "statul de drept", principiu de guvernare caracterizat în esenta sa prin domnia legii. În legatura cu susţinerea privind încãlcarea, prin dispoziţiile criticate, a dreptului de acces liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, Curtea retine ca impotriva titlurilor executorii persoanele interesate se pot adresa justiţiei în condiţiile Codului de procedura civilã (art. 399 şi urmãtoarele). Mai mult, în cazul în care executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond impotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac (a se vedea art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civilã). Curtea nu poate retine nici critica privind încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, în cauza, prevederea care conferã contractului încheiat calitatea de titlu executoriu în cazul neîndeplinirii de cãtre cumpãrãtori a obligaţiilor pecuniare asumate, precum şi contractelor de garanţie realã mobiliarã încheiate între instituţia publica implicata şi cumpãrãtor nu face deosebire între diferitele categorii de cumpãrãtori pentru a se putea susţine existenta unei discriminãri. În legatura cu critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 41 din Legea nr. 137/2002 ar incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (7), precum şi ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), Curtea constata ca textele constituţionale invocate nu au nici o legatura cu reglementarea criticata. Specific statului de drept este "domnia legii", or, mãsura la care se referã autorul exceptiei a fost luatã prin lege şi prin ordonanta de urgenta, care, potrivit art. 114 din Constituţie, produce aceleaşi efecte ca şi legea. În ceea ce priveşte textele invocate ale art. 41 din Constituţie, care privesc protecţia proprietãţii, Curtea observa, de asemenea, ca, în realitate, ne aflam în fata unor raporturi contractuale care prevãd drepturi şi obligaţii reciproce, iar în caz de neexecutare a prestaţiei de cãtre cumpãrãtorul care a intrat în proprietatea bunurilor vândute în cadrul procesului de privatizare, este firesc ca acesta sa suporte consecinţele neexecutãrii prestaţiei sale, la care s-a obligat prin contract. De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii, este de principiu ca aplicarea mãsurilor prevãzute de lege impotriva celor care nu îşi respecta obligaţiile legale sau contractuale nu incalca normele constituţionale privind protecţia proprietãţii private. Pe de alta parte, în cauza, textul criticat nu prevede exproprierea şi nici confiscarea prevãzute de art. 41 alin. (3) şi (7) din Constituţie, invocate de autorul exceptiei, dupã cum nu pune nici problema ocrotirii inegale a proprietãţii private, indiferent de titular, asa cum lasa sa se înţeleagã autorul exceptiei de neconstituţionalitate. De asemenea, Curtea nu poate retine nici încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia de piata şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Nici una dintre aceste dispoziţii constituţionale nu are legatura cu situaţia creata prin neexecutarea de cãtre cumpãrãtor a obligaţiilor contractuale asumate, situaţie care, în mod normal, atrage consecinţele prevãzute de lege. În legatura cu critica textului <>art. 49 din Legea nr. 137/2002 , în sensul ca acesta ar incalca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale mai favorabile, Curtea constata ca este neîntemeiatã. Curtea retine ca textul de lege în cauza constituie o norma tranzitorie care stabileşte aplicabilitatea imediata, pentru viitor, a prevederilor noii legi cu privire la procedurile de privatizare şi la vânzãrile de active, aflate în curs de desfãşurare la data intrãrii în vigoare a legii, dar cu precizarea ca se recunoaşte valabilitatea actelor şi a etapelor consumate. Or, tocmai aceasta precizare finala evidenţiazã ca legea nu retroactiveaza, întrucât actele şi etapele consumate sub imperiul legii anterioare nu sunt afectate de legea noua. De altfel, este de observat ca aplicarea în timp a legii, în cazul concret, este o problema asupra cãreia trebuie sa decidã instanta de judecata care are de soluţionat litigiul în cadrul cãruia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 şi 49 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Asociaţia CELPI - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.892/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 septembrie 2003.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
───────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
