Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 323 din 14 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 teza finala, art. 46, 47, art. 48 alin. (3) si (5) si ale art. 82 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 teza finalã, art. 46, 47, art. 48 alin. (3) şi (5) şi ale <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicatã, excepţie ridicatã de Teodor Ioan Voştinaru în Dosarul nr. 1.900/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei şi pentru pãrţile: Spânu Voştinaru Iulia Elena, Voştinaru Domnica, Voştinaru Teodor Ioan junior şi Voştinaru Teodora Ioana, avocatul Chelmoş Viorica, iar pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, apãrãtorul Şerban Liliana, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Apãrãtorul autorului excepţiei aratã cã textele legale criticate nu permit pãrţilor interesate sã depunã documentele necesare pentru dovedirea pretenţiilor formulate, iar termenul de 5 zile este prea scurt pentru a permite instanţei administrarea în cadrul litigiului dedus judecãţii a unor expertize tehnico-economice. Aceastã reglementare încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii.
Reprezentantul Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului depune la dosar concluzii scrise şi solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece nu sunt încãlcate dispoziţiile invocate de autor. Textele de lege se aplicã uniform tuturor pãrţilor în litigiu, fãrã discriminare, şi nu prevãd reguli diferite în funcţie de calitatea avutã în proces. Liberul acces la justiţie nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia. Legiuitorul poate institui reguli speciale de procedurã ca modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, în considerarea unor situaţii diferite, fãrã a îngrãdi prin aceasta dreptul substanţial de care depinde, intrinsec, soluţionarea cauzei. De asemenea, nici o dispoziţie din textele legale criticate nu duce la concluzia cã pãrţilor în proces le este îngrãdit dreptul la apãrare. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului mai considerã cã normele contestate sunt de imediatã aplicabilitate şi nu conţin dispoziţii cu caracter retroactiv.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã, deoarece textele legale criticate reglementeazã o procedurã specialã care nu afecteazã în nici un fel drepturile procesuale ale pãrţilor şi nu conţin dispoziţii cu caracter retroactiv. Legiuitorul are deplina libertate de a reglementa procedura de judecatã, în virtutea cãreia poate stabili termene de soluţionare mai scurte, probele urmând a fi administrate înlãuntrul acestor termene.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.900/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 teza finalã, art. 46, 47, art. 48 alin. (3) şi (5) şi ale <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicatã.
Excepţia a fost ridicatã de Teodor Ioan Voştinaru în dosarul cu numãrul de mai sus, având drept obiect daune materiale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 încalcã principiul neretroactivitãţii legii, deoarece litigiul dedus judecãţii se situeazã pe tãrâmul rãspunderii civile delictuale care presupune cã data naşterii dreptului la o asemenea acţiune începe cu data la care s-a sãvârşit faptul cauzator de prejudicii. Or, în speţã faptele cauzatoare de prejudicii s-au sãvârşit anterior promulgãrii modificãrilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 (<>Legea nr. 409/2001 ) şi, cu toate acestea, art. 82 din ordonanţã prevede cã soluţionarea litigiilor, indiferent de faza în care acestea se aflã, se va efectua la simpla cerere a Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Bancare (în prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), potrivit procedurii prevãzute la capitolul IX al aceluiaşi act normativ, procedurã care, în opinia autorului, este discriminatorie.
De asemenea, dispoziţiile art. 45, 46, 47 şi 48 din ordonanţã fac imposibilã aplicarea corectã a actului de justiţie, deoarece judecarea de urgenţã şi cu precãdere a litigiilor în termen de 15 zile, cu o amânare posibilã de maximum 7 zile, pun debitorul în imposibilitatea de a se apãra, dat fiind cã, potrivit procedurii, sunt admise ca probe doar înscrisurile şi interogatoriul. Or, complexitatea cauzei necesitã, în speţã, depunerea aproximativã a trei tone de înscrisuri. Aceastã împrejurare presupune posibilitatea existenţei unui timp suficient pentru studiu, situaţie care este însã în contradicţie cu inserarea în lege a unor termene scurte în vederea soluţionãrii litigiului de urgenţã. În plus, din cauza acestor termene mici nu este posibilã încuviinţarea ca probã a expertizei financiarcontabile, fapt ce genereazã o gravã atingere dreptului la apãrare al cetãţeanului.
În sfârşit, prin noţiunea de termen rezonabil se înţelege nu numai perioada înãuntrul cãreia trebuie soluţionatã cauza sub aspectul celeritãţii, ci presupune şi existenţa unui "termen suficient şi rezonabil pentru a da posibilitatea pãrţii sã pregãteascã apãrarea, sã angajeze un apãrãtor şi sã beneficieze de administrarea probelor pe care le considerã utile pentru a-şi demonstra nevinovãţia". De altfel, în opinia autorului, din întreaga reglementare criticatã se desprinde concluzia existenţei unei prezumţii de vinovãţie, cu scopul vãdit ca, dupã o judecatã sumarã şi formalã (dat fiind cã art. 48 alin. (1) din ordonanţã obligã instanţa sã se pronunţe în termen de 5 zile de la încheierea dezbaterilor, obligaţie care face imposibilã pronunţarea, în cazurile complexe, a unei soluţii juste, echitabile şi fundamentate), Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare sã fie în mãsurã sã valorifice dupã bunul plac bunurile dabitorilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale contestate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului. De asemenea, potrivit <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Dispoziţiile legale criticate reglementeazã procedura specialã de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare în considerarea naturii deosebite a acestor creanţe şi a strânsei legãturi a acestora cu datoria publicã, bugetul statului şi ocrotirea interesului public şi nu încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, dreptul la apãrare şi nici dreptul de a beneficia de un proces echitabil, întrucât nu sunt prevãzute, în situaţii egale, drepturi procedurale diferenţiate pentru AVAB şi pentru debitorii sãi.
Prevederile art. 82 din ordonanţa de urgenţã constestatã nu aduc atingere dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, deoarece, în opinia Guvernului, criticile vizeazã aspecte de aplicare în timp a legii şi nu de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, deoarece dispoziţiile legale în cauzã stabilesc reguli speciale privind soluţionarea litigiilor şi executarea silitã, reguli care se constituie în ansamblul lor în norme de procedurã propriu-zise, care, potrivit art. 725 din Codul de procedurã civilã, sunt de imediatã aplicare. Determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare reprezintã o problemã de aplicare a legii în timp, care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, fiind atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti.
Textele legale criticate nu încalcã principiul egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fiind aplicabile tuturor pãrţilor din proces, fãrã a institui discriminãri sau privilegii, pe considerente arbitrare.
Soluţionarea în procedurã de urgenţã şi cu precãdere a cererilor de orice naturã privind drepturile şi obligaţiile în legãturã cu activele bancare preluate de AVAB, nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie, deoarece, tocmai în temeiul acestei proceduri contestate de autor, soluţiile pronunţate pot fi atacate în justiţie de cãtre persoanele interesate.
În sfârşit, reglementarea prin lege a unei proceduri speciale, cum este cea privind soluţionarea cererilor în legãturã cu activele bancare preluate de AVAB, nu este contrarã dreptului la apãrare şi nu îngrãdeşte în nici un fel acest drept.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 teza finalã, art. 46, 47, art. 48 alin. (3) şi (5) şi ale <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 45 teza finalã: "Cererile de orice naturã privind drepturile şi obligaţiile în legãturã cu activele bancare preluate de AVAB, inclusiv cele formulate pentru angajarea rãspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi la art. 38, sunt de competenţa Curţii de apel în a cãrei razã teritorialã se aflã sediul sau, dupã caz, domiciliul pârâtului şi se judecã de urgenţã şi cu precãdere.";
- Art. 46: "(1) Reclamantul este obligat sã comunice cererea, actele pe care se întemeiazã şi, dupã caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţã. Judecãtorul nu va primi cererea fãrã dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplicã oricãrei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia cererilor formulate în timpul judecãţii sau a celor prin care se exercitã o cale de atac.
(2) Primul termen de judecatã se stabileşte la cel mult 15 zile de la data depunerii cererii de chemare în judecatã.
(3) Întâmpinarea este obligatorie şi se depune cel târziu pânã la primul termen de judecatã. Întâmpinarea, actele pe care se întemeiazã şi, dupã caz, interogatoriul scris se comunicã de cãtre parte, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, înainte de termenul prevãzut la alin. (2). Nerespectarea obligaţiei de comunicare prezumã renunţarea de cãtre parte la apãrãrile ce puteau fi formulate prin întâmpinare şi la probele în susţinerea acestor apãrãri.";
- Art. 47: "(1) Orice cerere se judecã la primul termen, în afara cazului în care instanţa dispune administrarea de probe noi. Dacã din motive întemeiate pãrţile nu sunt în mãsurã sã îşi prezinte apãrãrile în mod complet, instanţa va putea, în mod excepţional, sã acorde un termen în cunoştinţã de cel mult 7 zile.
(2) Acelaşi termen de 7 zile se acordã o singurã datã şi pentru administrarea de probe noi, dispuse de instanţã, la primul termen.";
- Art. 48 alin. (3) şi (5): "[...] (3) În recurs nu se pot invoca apãrãri ce nu au fost formulate în faţa instanţei a cãrei hotãrâre este recuratã, cu excepţia celor de ordine publicã [...]
(5) Termenele prevãzute la art. 46 alin. (2), la art. 47 alin. (1) şi (2) şi la alin. (1) al prezentului articol se aplicã şi în situaţia judecãrii recursului [...]";
- Art. 82: "(1) Litigiile în curs în legãturã cu creanţele bancare cedate AVAB, indiferent de faza în care se aflã, vor continua şi se vor soluţiona cu aplicarea procedurii prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã. Actele procedurale încheiate rãmân valabile. La cererea AVAB aceastã procedurã poate fi aplicatã şi executãrilor silite începute potrivit procedurii de drept comun. Actele de executare încheiate îşi menţin valabilitatea.
(2) Executarea silitã începutã de AVAB prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecãtoreşti continuã şi pe parcursul soluţionãrii contestaţiilor formulate de debitori, aceştia având dreptul întoarcerii executãrii numai în baza unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile."
Potrivit <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 23 din 15 aprilie 2004 privind stabilirea unor mãsuri de reorganizare a Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, în cuprinsul actelor normative în vigoare, denumirile: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare şi Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului se înlocuiesc, în mod corespunzãtor prevederilor ordonanţei de urgenţã, începând cu data de 1 mai 2004, cu denumirea "Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legilor, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare şi art. 56 referitoare la contribuţii financiare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate reglementeazã o procedurã specialã de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Bancare (în prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), în considerarea naturii deosebite a acestor creanţe şi a strânsei legãturi a acestora cu datoria publicã, bugetul statului şi ocrotirea interesului public. Aceste dispoziţii legale instituie norme de procedurã care vizeazã faza de executare a unor titluri deja constituite şi se aplicã numai pentru viitor. Articolul 82 din ordonanţã nu conţine nici o prevedere cu caracter retroactiv, ci, dimpotrivã, redactarea textului este formulatã prin folosirea viitorului verbelor întrebuinţate: "Litigiile... vor continua şi se vor soluţiona."
În ceea ce priveşte dispoziţiile privind termenele în care urmeazã sã se judece litigiile la care se referã ordonanţa, acestea sunt în concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, care lasã libertatea legiuitorului sã reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenţei prevãzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã, referitoare la soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil.
Prin aceste norme de procedurã nu se încalcã dreptul la apãrare al autorului excepţiei, acesta având posibilitatea sã foloseascã toate mijloacele de apãrare prevãzute de lege - inclusiv ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, care, indiferent de modul cum va fi rezolvatã, îi conferã un rãgaz substanţial pentru a-şi pregãti apãrarea.
În sfârşit, nu poate fi primitã nici critica referitoare la încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, deoarece dispoziţiile legale contestate se aplicã fãrã privilegii şi fãrã discriminãri tuturor pãrţilor în proces.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 teza finalã, art. 46, 47, art. 48 alin. (3) şi (5) şi ale <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicatã, excepţie ridicatã de Teodor Ioan Voştinaru în Dosarul nr. 1.900/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
