Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 322 din 29 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 7 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmântului Preuniversitar Botoşani în Dosarul nr. 7.667/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilã, şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 357D/2012.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 371D/2012, nr. 372D/2012, nr. 380D/2012, nr. 393D/2012-396D/2012, nr. 404D/2012-406D/2012, nr. 408D/2012, nr. 409D/2012 şi nr. 465D/2012-474D/2012, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã, ridicatã de Sindicatul Învãţãmântului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 7.670/40/2011, nr. 7.700/40/2011, nr. 7.725/40/2011, nr. 7.716/40/2011, nr. 7.723/40/2011, nr. 8.048/40/2011 şi nr. 8.049/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilã, şi de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani în dosarele nr. 6.990/40/2011, nr. 6.993/40/2011, nr. 7.010/40/2011, nr. 7.012/40/2011, nr. 7.135/40/2011, nr. 7.138/40/2011, nr. 7.142/40/2011, nr. 7.159/40/2011, nr. 7.163/40/2011, nr. 7.164/40/2011, nr. 7.169/40/2011, nr. 7.270/40/2011, nr. 7.292/40/2011, nr. 7.294/40/2011 şi nr. 7.295/40/2011 ale aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 357D/2012, nr. 371D/2012, nr. 372D/2012, nr. 380D/2012, nr. 393D/2012-396D/2012, nr. 404D/2012-406D/2012, nr. 408D/2012, nr. 409D/2012 şi nr. 465D/2012-474D/2012, având în vedere cã acestea au obiect identic.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 371D/2012, nr. 372D/2012, nr. 380D/2012, nr. 393D/2012-396D/2012, nr. 404D/2012-406D/2012, nr. 408D/2012, nr. 409D/2012 şi nr. 465D/2012-474D/2012 la Dosarul nr. nr. 357D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 575 din 4 mai 2011 şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 7.270/40/2011 şi nr. 7.294/40/2011, încheierile din 6 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 7.159/40/2011 şi nr. 7.295/40/2011, încheierile din 8 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 7.292/40/2011, nr. 7.163/40/2011, nr. 7.012/40/2011, nr. 7.164/40/2011 şi nr. 7.169/40/2011, încheierile din 14 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 7.135/40/2011, nr. 7.142/40/2011, nr. 7.010/40/2011, nr. 6.993/40/2011 şi nr. 7.138/40/2011, Încheierea din 5 ianuarie 2012, pronunţatã în Dosarul nr. 6.990/40/2011, încheierile din 24 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.670/40/2011, nr. 7.700/40/2011, nr. 7.725/40/2011, nr. 7.716/40/2011 şi nr. 7.723/40/2011, Încheierea din 25 ianuarie 2012, pronunţatã în Dosarul nr. 7.667/40/2011, încheierile din 26 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 8.048/40/2011 şi nr. 8.049/40/2011 Tribunalul Botoşani - Secţia I civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt.
Excepţia a fost ridicatã de Sindicatul Învãţãmântului Preuniversitar Botoşani şi de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor împotriva unor decizii de stabilire a drepturilor salariale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã Legea nr. 63/2011, constituind o lege distinctã care opereazã o diminuare a drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, discrimineazã aceastã categorie de personal în raport cu toate celelalte categorii de bugetari, care sunt salarizaţi în baza Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice. Legea nr. 63/2011 instituie astfel o abatere de la principiul unei legi unice de salarizare, astfel cum a fost statuat prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi Legea-cadru nr. 284/2010. Ca atare, personalul didactic şi didactic auxiliar este singura categorie de bugetari exclusã de la aplicarea unei legi unice de salarizare şi care a suferit o diminuare definitivã a drepturilor salariale avute anterior intrãrii în vigoare a legilor succesive de salarizare unicã în sistemul bugetar.
Diminuarea drepturilor salariale este intempestivã, nejustificatã de un interes legitim al statului şi disproporţionatã faţã de mãsurile dispuse în cazul altor categorii de bugetari. Prin prezentarea unor aspecte din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, sunt invocate principiile prioritãţii şi aplicabilitãţii directe a dreptului comunitar, precum şi principiul legalitãţii.
De asemenea, prevederile legale criticate sunt contrare şi principiilor solidaritãţii şi egalitãţii de tratament, care presupun ca sarcina de a depune efortul financiar sau de orice altã naturã, necesar pentru îndreptarea unei stãri de necesitate, sã fie suportatã în comun şi în egalã mãsurã de toţi cetãţenii statului respectiv. Autorii excepţiei subliniazã, în acest sens, cã fac parte dintr-o categorie profesionalã net defavorizatã faţã de restul salariaţilor din sistemul bugetar, prin aceea cã suportã diminuãri salariale superioare celor incidente în cazul celorlalţi bugetari.
În plus, nu este respectat nici principiul previzibilitãţii normelor juridice. Considerã cã, în acord cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (spre exemplu, hotãrârile din 26 iunie 1990 şi din 11 iulie 1991, pronunţate în cauzele C152/88R, Sofrimport SARL împotriva Comisiei Comunitãţilor Europene, C-368/89 Crispoltoni contra Fattoria autonoma tabacchi di Citta di Castello), cât şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotãrârile din 4 mai 2000, din 27 ianuarie 2009, din 12 octombrie 2006 şi din 6 decembrie 2007, pronunţate în cauzele Rotaru împotriva României, 2000, Burghelea împotriva României, Kaya împotriva României, Beian împotriva României), calitatea normelor juridice presupune ca acestea sã genereze o oarecare stabilitate, autoritãţile statului neputând fi inconsecvente faţã de o anumitã realitate socialã. În cazul de faţã, insecuritatea şi incertitudinea rezultã din însãşi vãtãmarea patrimonialã suferitã şi din afectarea aşteptãrilor şi prognozelor financiare ale acestora pentru o perioadã de timp apreciabilã.
Pe de altã parte, prevederile legale criticate înfrâng principiul securitãţii raporturilor juridice, astfel cum acesta a fost consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, hotãrârea din 24 martie 2009, pronunţatã în cauza Tudor Tudor împotriva României) şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (a se vedea hotãrârile din 14 aprilie 1970, 27 martie 1970 şi 14 iulie 1972, pronunţate în Cauza 24-69 Theo Nebe împotriva Comisiei Comunitãţilor Europene, Cauza 61/79 Amministrazione delle finanze dello Stato împotriva Denkavit italiana Srl şi Cauza 57-69 Azienda colori nazionali - ACNA S.p.A. împotriva Comisiei Comunitãţilor Europene). Astfel, prin grilele de calcul incluse în anexele sale, Legea nr. 63/2011 a dus la o diminuare cu aproximativ 25% a veniturilor ce erau anterior deja diminuate.
Autorii susţin, totodatã, cã Legea nr. 63/2011 încalcã dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestatã, fãrã a exista vreunul din cazurile prevãzute de art. 53 din Constituţie, fãrã a avea caracter temporar şi fãrã a se acorda în schimb vreo despãgubire proporţionalã cu privarea de bun.
Invocã aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotãrârile din 8 noiembrie 2005, din 7 ianuarie 2003 şi din 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Kechko împotriva Ucrainei, Kopecky împotriva Slovaciei, Cazacu împotriva Moldovei, 2007) prin care s-a statuat cã drepturile salariale privite ca drept de creanţã reprezintã un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilã opineazã în sensul constituţionalitãţii Legii nr. 63/2011, subliniind cã atributul stabilirii sistemului de salarizare pentru personalul bugetar aparţine legiuitorului, aşa încât, în realizarea politicii sale şi luarea mãsurilor necesare în perioada de crizã economicã, acesta poate prevedea un regim salarial diferit, distinct pentru anumite categorii de bugetari. Conform art. 16 alin. (1) din Constituţie, egalitatea presupune uniformitate în cadrul aceleiaşi categorii de subiecţi ai drepturilor, respectiv aplicarea aceloraşi criterii de salarizare tuturor cadrelor didactice şi didactice auxiliare.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile Legii nr. 63/2011 sunt constituţionale. Invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 575 din 4 mai 2011, precizând cã este dreptul autoritãţii legiuitoare de a elabora mãsuri de politicã legislativã în domeniul salarizãrii în concordanţã cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã actul normativ criticat încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 136 alin. (1) şi (5) privind tipurile de proprietate - publicã şi privatã şi caracterul inviolabil al proprietãţii private, în condiţiile legii organice, şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementãrilor Uniunii Europene cu caracter obligatoriu.
Sunt invocate şi dispoziţiile privind proprietatea cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã Legea nr. 63/2011 - act normativ cu caracter temporar, ale cãrui efecte juridice continuã sã se producã, a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauzã [a se vedea Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, şi Decizia nr. 130*) din 16 februarie 2012, nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii].
-------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 130 din 16 februarie 2012 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012.
Astfel, raportat la critica de neconstituţionalitate cu privire la încãlcarea normelor constituţionale şi convenţionale privind proprietatea privatã, formulatã din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", Curtea, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua sã primeascã, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestatã (a se vedea Hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţatã în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).
În aceste condiţii, Curtea a reţinut, în esenţã, cã legea supusã controlului de constituţionalitate stabileşte drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrãrii sale în vigoare şi pânã la finele anului 2011, aşadar pentru viitor, fãrã a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioarã intrãrii sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerinţã de tipul privãrii de proprietate. Cât priveşte salariul care urmeazã a fi plãtit în viitor, Curtea a constatat cã este dreptul autoritãţii legiuitoare de a elabora mãsuri de politicã legislativã în domeniul salarizãrii în concordanţã cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În aceastã privinţã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã statul este cel în mãsurã sã stabileascã ce sume trebuie plãtite angajaţilor sãi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plãţii unor astfel de sume prin modificãri legislative corespunzãtoare (a se vedea, de exemplu, Hotãrârea din 8 noiembrie 2005, pronunţatã în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
De altfel, printr-o jurisprudenţã constantã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã statele se bucurã de o largã marjã de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotãrârea din 8 decembrie 2009, pronunţatã în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotãrârea din 2 februarie 2010, pronunţatã în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Totodatã, examinând legea criticatã prin prisma exigenţelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptãrilor legitime ale cetãţenilor, Curtea a constatat cã acestea nu sunt încãlcate, câtã vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptatã pentru a realiza unificarea salarizãrii unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitarã a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut cã drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusã controlului de constituţionalitate.
Pe de altã parte, Curtea a constatat cã este lipsitã de temei critica privind încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, susţinutã de autorii excepţiei din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminãri în cazul personalului didactic şi didactic auxiliar, faţã de restul salariaţilor plãtiţi din fondurile publice.
Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cã instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvãri diferite nu poate fi apreciatã drept o încãlcare a principiului egalitãţii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010).
În acelaşi sens, Curtea a reţinut cã art. 16 din Constituţie vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justificã nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţã de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).
Aplicând aceste considerente de principiu în cauzã, Curtea a constatat cã, în materia salarizãrii personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridicã specificã, determinatã de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciarã neunitarã, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
În acest context specific salarizãrii personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticatã dã expresie unei mãsuri de politicã bugetarã, determinatã de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificãrilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecãtoreşti, urmãrind sã elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învãţãmânt. Se asigurã astfel un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmãrit.
În aceste condiţii, Curtea a reţinut cã situaţia obiectiv diferitã a personalului didactic şi didactic auxiliar justificã instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce priveşte salarizarea acestei categorii profesionale, fãrã ca aceasta sã aibã semnificaţia încãlcãrii principiului egalitãţii în drepturi.
În fine, celelalte critici de neconstituţionalitate, astfel cum sunt formulate de autorii excepţiei, vizeazã aplicarea cu prioritate a unor principii statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Or, asemenea aspecte nu pun în discuţie probleme de constituţionalitate, ci ţin de aplicarea legii de cãtre instanţele de judecatã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate anterior îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, excepţie ridicatã de Sindicatul Învãţãmântului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 7.667/40/2011, nr. 7.670/40/2011, nr. 7.700/40/2011, nr. 7.725/40/2011, nr. 7.716/40/2011, nr. 7.723/40/2011, nr. 8.048/40/2011, nr. 8.049/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilã, şi de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani în dosarele nr. 6.990/40/2011, nr. 6.993/40/2011, nr. 7.010/40/2011, nr. 7.012/40/2011, nr. 7.135/40/2011, nr. 7.138/40/2011, nr. 7.142/40/2011, nr. 7.159/40/2011, nr. 7.163/40/2011, nr. 7.164/40/2011, nr. 7.169/40/2011, nr. 7.270/40/2011, nr. 7.292/40/2011, nr. 7.294/40/2011 şi nr. 7.295/40/2011 ale aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
