Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 322 din 14 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 702 din 3 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Frarom Internaţional Est" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 394/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 394/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Frarom Internaţional Est" - S.R.L. din Iaşi cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 746 din 24 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.832/2003 al Tribunalului Iaşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate contravin atât principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, cât şi libertãţii contractuale, consacrate, în opinia sa, de art. 30, 40 şi 45 din Constituţie. În acest sens aratã cã "egalitatea cetãţenilor în faţa legii înseamnã exclusiv egalitatea contractualã, egalitatea de poziţie în momentul negocierilor şi al semnãrii actelor bilaterale, în absenţa oricãrei forme de constrângere". Acest principiu "nu poate sã permitã nerespectarea obligaţiilor asumate, printr-o protejare excesivã şi lipsitã de temei legal a uneia dintre cele douã pãrţi semnatare, în detrimentul celeilalte", aşa cum considerã cã face textul de lege criticat. În continuare, susţine cã libertatea contractualã presupune libertatea de exprimare, de asociere şi accesul liber al persoanei la o activitate economicã şi, atât timp cât nu se pune problema lipsei capacitãţii de exerciţiu a uneia dintre pãrţi, "protejarea excesivã a salariatului cãruia îi este legitimatã acţiunea de nerespectare a convenţiei legal încheiate aduce prejudicii nejustificate angajatorului şi contravine principiilor constituţionale invocate".
Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã art. 38 din Codul muncii nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În acest sens aratã cã textul de lege criticat asigurã, pe de o parte, un minimum de garanţie pentru salariat, iar pe de altã parte, reflectã un anumit echilibru între interesele patronului şi dreptul persoanelor fizice de a-şi câştiga existenţa prin muncã. De asemenea, aratã cã limitarea într-o anumitã mãsurã a principiului libertãţii contractuale trebuie apreciatã prin prisma art. 49 din Constituţie, text ce admite posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertãţi, dupã caz, prin lege, cu respectarea principiului proporţionalitãţii între dimensiunea restrângerii şi situaţia care a determinat-o.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens aratã cã textul de lege criticat nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, ci "constituie o concretizare a prevederilor constituţionale ale art. 41, ce consacrã dreptul salariaţilor la mãsuri de protecţie socialã, în vederea evitãrii eventualelor abuzuri din partea angajatorilor, în considerarea specificului raporturilor juridice de muncã, caracterizate, în mod esenţial, prin subordonarea salariaţilor faţã de angajatori, în folosul cãrora presteazã munca". În acest sens invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin <>Decizia nr. 494/2004 , în care s-a statuat cã mãsurile de protecţie a salariaţilor, prevãzute de dispoziţiile legale criticate, sunt de naturã "sã asigure exerciţiul neîngrãdit al drepturilor şi al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncã, pentru a-i feri de eventualele abuzuri sau ameninţãri din partea angajatorilor" şi nu pot fi considerate a fi un privilegiu, contrar dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României, atât timp cât "se justificã în considerarea situaţiei unei anumite categorii sociale care reclamã o astfel de protecţie". Pe de altã parte, aminteşte cã, potrivit dispoziţiilor anexei Cãrţii sociale europene, care precizeazã câmpul de aplicare al acestui act internaţional, se aratã cã, în privinţa persoanelor protejate, "o diferenţã de tratament pe un motiv obiectiv şi rezonabil nu este consideratã ca discriminatorie". În sfârşit, aratã cã susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate şi în raport cu celelalte dispoziţii constituţionale invocate de autorul excepţiei, "deoarece dispoziţiile legale criticate nu conţin prevederi care sã îngrãdeascã, în vreun mod, libertatea de exprimare, dreptul de asociere ori libertatea economicã şi, prin urmare, nu se poate susţine cã ar restrânge exerciţiul acestor drepturi constituţionale".
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile art. 38 din Codul muncii sunt constituţionale. Astfel, aratã cã acest text de lege nu instituie privilegii ori discriminãri, ci "mãsuri de protecţie a salariaţilor, menite sã asigure exerciţiul neîngrãdit al drepturilor şi al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncã, pentru a-i feri de consecinţele unor eventuale abuzuri din partea angajatorilor". Mãsurile de protecţie nu pot fi considerate însã ca fiind contrare principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, atât timp cât ea se justificã în considerarea situaţiei unei anume categorii sociale care reclamã o astfel de protecţie. În acest sens invocã şi soluţiile pronunţate de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 494/2004 şi <>Decizia nr. 107/2000 . Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 45 din Constituţie, aratã cã aceasta nu este întemeiatã, întrucât, prin dispoziţiile legale criticate, nu este încãlcat dreptul oricãrei persoane de a desfãşura o activitate economicã, nu este îngrãditã libera iniţiativã şi nici exercitarea acesteia, în condiţiile legii. Referindu-se la prevederile art. 30 şi 40 din Constituţie, Avocatul Poporului aratã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, domeniile lor de incidenţã fiind diferite de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora "Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmãreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovitã de nulitate".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege autorul excepţiei invocã prevederile art. 16 alin. (1), art. 30, 40 şi 45 din Constituţie, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisã.
(3) Libertatea presei implicã şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimatã.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masã obligaţia de a face publicã sursa finanţãrii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defãimarea ţãrii şi a naţiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la urã naţionalã, rasialã, de clasã sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţã publicã, precum şi manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Rãspunderea civilã pentru informaţia sau pentru creaţia adusã la cunoştinţã publicã revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presã se stabilesc prin lege.";
- Art. 40: "(1) Cetãţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeazã împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitãţii, a integritãţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecãtorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organicã.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.";
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. 38 din Codul muncii a mai fost supus controlului de constituţionalitate prin invocarea unor critici şi argumente asemãnãtoare celor din prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, Curtea a statuat cã interdicţia de a renunţa, în tot sau în parte, la drepturile prevãzute de lege în favoarea salariaţilor este o mãsurã de protecţie a acestora din urmã, menitã sã asigure exerciţiul neîngrãdit al drepturilor şi al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncã, pentru a-i feri de consecinţele unor eventuale abuzuri ori ameninţãri din partea angajatorilor. O astfel de mãsurã de protecţie nu poate fi consideratã a fi un privilegiu, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, atât timp cât ea se justificã în considerarea situaţiei unei anume categorii sociale care reclamã o astfel de protecţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din decizia anterioarã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 45 din Constituţie, Curtea constatã cã autorul excepţiei pleacã de la o premisã falsã, şi anume a absolutizãrii dreptului consacrat de acest text constituţional. Astfel, esenţa dispoziţiilor acestui articol din Constituţie consacrã posibilitatea oricãrei persoane de a iniţia şi întreprinde o activitate cu scop lucrativ. Cu toate acestea, textul constituţional precizeazã cã acest drept trebuie sã fie exercitat în condiţiile legii. Astfel, legiuitorul a fost în drept ca, reglementând conţinutul libertãţii economice, sã ţinã cont de consideraţiile speciale menite sã asigure protecţia salariaţilor, atât timp cât prin aceasta nu a negat însãşi existenţa accesului liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora.
În sfârşit, analizând criticile autorului excepţiei, raportate la dispoziţiile art. 30 şi 40 din Constituţie, Curtea constatã cã aceste dispoziţii nu pot fi apreciate ca având vreo incidenţã în cauzã. Astfel, nici conţinutul libertãţii de exprimare şi nici cel al dreptului la asociere nu se referã la libertatea contractualã în sensul precizat de autorul excepţiei. Aşa fiind, şi sub acest aspect, critica de constituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca fiind neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Frarom Internaţional Est" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 394/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
