Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 321 din 20 noiembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) si ale art. 43^1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 5 februarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) şi ale <>art. 43^1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , excepţie ridicatã de Miron Teodor într-un litigiu cu Oficiul de pensii al sectorului 4 Bucureşti, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casa Nationala de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale în Dosarul nr. 2.582/2001 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, Miron Teodor, şi reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, consilier Horia-Corneliu Fratila, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate solicita acordarea unui termen pentru a lua cunostinta de conţinutul punctelor de vedere depuse la dosar. Reprezentantul Ministerului Public arata ca motivul invocat nu este pertinent pentru acordarea unui nou termen şi, în consecinta, se opune amânãrii soluţionãrii cauzei.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare a soluţionãrii cauzei, o respinge considerând ca dosarul s-a aflat suficient timp la dispoziţia pãrţilor pentru a putea fi consultat şi pentru ca acestea sa ia cunostinta de actele depuse.
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate pune concluzii de admitere a exceptiei, sutinand ca impozitarea pensiilor este un act fãrã precedent în dreptul romanesc şi internaţional. Se arata ca pensia reprezintã un drept câştigat prin munca ce nu poate fi diminuat prin actele Guvernului. Prin aceasta impozitare a pensiilor se ajunge la impozitarea o data în plus a ceea ce s-a impozitat deja. Pensia reprezintã un venit net asupra cãruia s-a aplicat deja un impozit. Faptul ca este un venit net reiese chiar din conţinutul art. 43^1 alin. (1) din ordonanta criticata. Punctul de vedere al Guvernului şi raportul judecatoruluiraportor nu cuprind argumente care sa combata motivarea exceptiei. Autorul exceptiei mai susţine ca, prin emiterea ordonanţei în discuţie, Guvernul a încãlcat dispoziţiile <>art. 114 alin. (4) din Constituţie, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 nefiind supusã spre aprobare Parlamentului pana la data ridicãrii exceptiei. De asemenea, se mai arata ca diminuarea pensiei prin impozitare este o lezare a demnitãţii persoanei care a desfãşurat o activitate îndelungatã, fiind în contradictie cu art. 43 alin. (1) din Constituţie, care prevede obligaţia statului de a asigura cetãţenilor un trai decent. Dispoziţiile ordonanţei sunt criticate şi prin raportare la art. 16 din Constituţie, impozitarea privind numai o parte a pensiilor creând discriminãri între pensionari, în funcţie de valoarea pensiei. În final autorul solicita admiterea exceptiei şi constatarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor criticate.
Reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti lasa la aprecierea Curţii soluţia ce se impune sa fie adoptatã în cauza.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocand, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 mai 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.582/2001, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3, 4 şi ale secţiunii a 6-a "Venituri din pensii" din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, excepţie ridicatã de Miron Teodor.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca mai multe prevederi constituţionale. Astfel, este încãlcat art. 1 alin. (3) din Constituţie, întrucât modul de calcul al pensiei şi, implicit, diminuarea acesteia lezeaza demnitatea umanã, art. 16 alin. (1), întrucât impozitarea pensiilor, asa cum este reglementatã în dispoziţiile de lege criticate, se aplica numai unei pãrţi din populaţie şi se incalca în acest mod principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii, art. 43 alin. (1) privind obligaţia statului de a asigura cetãţenilor un nivel de trai decent, statul necoreland rata de indexare a pensiilor cu nivelul existent al inflaţiei, art. 47 alin. (4), întrucât Guvernul nu a rãspuns la petiţia sa, prin care s-a plans impotriva ordonanţei de urgenta, şi art. 53 alin. (2) din Constituţie privind aşezarea justa a sarcinilor fiscale, deoarece, în opinia autorului exceptiei, impozitarea pensiei "constituie o dubla impozitare de venit", având în vedere ca "pensia reprezintã restituirea unor sume de bani care au fost reţinute titularului în perioada sa activa". De asemenea, autorul exceptiei considera ca sunt incalcate şi dispoziţiile art. 72 alin. (2) lit. l), întrucât prin ordonanta de urgenta s-au reglementat raporturi care se încadreazã în regimul general al protecţiei sociale, domeniu rezervat legii organice, precum şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , intrata în vigoare la 3 iulie 2000, data publicãrii în Monitorul Oficial al României, pana la data ridicãrii exceptiei, 17 mai 2001, nu a fost dezbatuta şi aprobatã de Parlament.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, dispoziţiile legale criticate neincalcand normele constituţionale, deoarece "insatisfactia materialã provocatã unui cetãţean prin emiterea unui act normativ nu poate constitui temei pentru a se constata ca actul normativ respectiv incalca dispoziţii din Constituţia României".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. Se considera ca statul, prin neimpunerea veniturilor mai mici, "a urmãrit realizarea unei mãsuri corelative de echilibru şi proportionalitate" şi, astfel, mãsurile pe care statul înţelege sa le ia pentru sprijinul categoriilor defavorizate nu contravin principiilor constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
În ceea ce priveşte obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin <>art. 85 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, sunt expres şi în întregime abrogate atât <>Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 , cat şi <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , începând cu data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 7/2001 , respectiv la data de 1 ianuarie 2002. Prin urmare, dispoziţiile legale la care se referã critica autorului exceptiei sunt încã în vigoare la data judecãrii cauzei, urmând a face obiectul controlului de constitutionalitate.
Autorul exceptiei menţioneazã, ca fiind neconstituţionale, dispoziţiile <>art. 2, 3 şi 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 2 iulie 2000. Articolele indicate reprezintã, în realitate, puncte ale art. I din ordonanta de urgenta, care prevãd completarea unor prevederi ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999. Dintre acestea este relevant în cauza doar pct. 2, prin care la <>art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 se introduce lit. d^1) care are urmãtorul cuprins: "Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt: [...]
d^1) veniturile din pensii, pentru suma ce depãşeşte 2.000.000 lei pe luna."
De asemenea, autorul exceptiei critica prevederile secţiunii a 6-a "Venituri din pensii" - <>art. 43^1 şi 43^2 - din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , dar care, în realitate, fac parte din <>Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 , aceasta secţiune fiind introdusã prin pct. 17 al <>art. I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 . Dintre aceste prevederi sunt relevante în cauza doar cele ale art. 43^1 alin. (1), în urmãtoarea redactare: "Este impozabilã totalitatea veniturilor nete, încasate cu titlu de pensie de cãtre contribuabili, plãtite atât din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurare socialã, cat şi cele primite cu titlu de pensie finanţatã de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depãşeşte suma de 2.000.000 lei pe luna."
Prin urmare, Curtea constata ca obiectul controlului de constitutionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. d^1) şi ale <>art. 43^1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 , urmând sa se pronunţe numai cu privire la constituţionalitatea acestor texte de lege.
În motivarea susţinerilor sale, privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, autorul exceptiei a invocat numeroase prevederi constituţionale. Astfel:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.";
- Art. 47 alin. (4): "Autoritãţile publice au obligaţia sa rãspundã la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.";
- Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale.";
- Art. 72 alin. (3) lit. l): "Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele şi protecţia socialã";
- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã. Curtea Constituţionalã a fost sesizatã în mai multe randuri cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) şi ale <>art. 43^1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Conform jurisprudenţei sale constante, Curtea a respins excepţia în fiecare cauza, apreciind ca impozitarea veniturilor din pensii nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 149 din 8 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 10 august 2001, Curtea Constituţionalã a constatat ca "[...] sumele reţinute din salarii cu titlu de contribuţie la fondul asigurãrilor sociale nu rãmân în proprietatea contribuabililor, ci se redistribuie, potrivit legii, persoanelor îndreptãţite, sub forma de pensii sau ajutoare sociale. Aceasta opţiune a legiuitorului îşi gãseşte reazemul constituţional în dispoziţiile textului din Legea fundamentalã care proclama statul roman ca <<stat social>>, cu toate obligaţiile care revin acestuia privind asigurarea unui trai decent pentru toate categoriile sociale". S-a mai reţinut ca "[...] aceasta impozitare constituie o mãsura socialã prin care se majoreazã bugetul public naţional, care, potrivit art. 137 alin. (1) din Constituţie, cuprinde, printre altele, şi bugetul asigurãrilor sociale de stat şi, prin urmare, creeazã posibilitãţile bugetare pentru majorarea corespunzãtoare a pensiilor, precum şi pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toţi cetãţenii tarii".
În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei de neconstituţionalitate conform cãreia, prin stabilirea obligaţiei la plata impozitului pe venit pentru cetãţenii care primesc o pensie mai mare de 2.000.000 lei pe luna, se instituie un tratament inegal şi discriminatoriu fata de cetãţenii cu o pensie mai mica decât valoarea mai sus menţionatã, Curtea constata ca principiul egalitãţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie nu înseamnã uniformitate, asa încât la situaţii diferite trebuie sa corespundã un tratament juridic diferenţiat.
De asemenea, se constata ca nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent. Impozitarea doar a acelei pãrţi a venitului din pensie care depãşeşte o anumitã valoare, modificabila în timp în funcţie de rata inflaţiei sau de alţi factori luati în considerare de legiuitor, constituie o opţiune a acestuia şi depinde de posibilitãţile financiare ale statului, într-o anumitã perioada, pentru dimensionarea mãsurilor de protecţie socialã.
Potrivit Constituţiei, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale, iar nu pe cale de interpretare. Din cuprinsul textului art. 72 alin. (3) din Constituţie, care prevede domeniile supuse reglementãrii prin lege organicã, precum şi din celelalte texte constituţionale în care se specifica necesitatea adoptãrii de legi organice nu rezulta ca reglementãrile relative la impozitul pe venit, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legii organice, acestea reprezentând doar o parte specialã a domeniului mãsurilor de protecţie socialã, iar nu "regimul general" prevãzut de textul constituţional.
Susţinerea autorului exceptiei, potrivit cãreia modificarea unei ordonanţe neaprobate nici în sesiunea parlamentarã în care a fost depusa şi nici în sesiunea parlamentarã extraordinarã ulterioara trebuie consideratã neconstitutionala, întrucât ar contraveni art. 114 alin. (4) din Constituţie, este, de asemenea, neîntemeiatã. Art. 114 alin. (4) prevede obligaţia depunerii la Parlament spre aprobare a ordonanţei de urgenta ca o condiţie pentru intrarea în vigoare, precum şi convocarea Parlamentului, dacã acesta nu se afla în sesiune. Nu se prevãd, însã, nici un termen pana la care Parlamentul trebuie sa se pronunţe asupra ordonanţei de urgenta şi nici încetarea aplicabilitatii acesteia dacã Parlamentul nu a aprobat-o pana la un anumit termen. În acest sens a statuat Curtea Constituţionalã şi prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, când a constatat ca "stabilirea datei la care vor fi discutate ordonanţele tine de organizarea interna a Camerelor Parlamentului, iar în art. 61 alin. (1) teza întâi din Constituţie se prevede ca <<Organizarea şi funcţionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin regulament propriu>>".
În ceea ce priveşte presupusa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), care garanteazã, printre altele, "demnitatea omului", precum şi ale art. 47 alin. (4), care reglementeazã obligaţia autoritãţilor publice de a rãspunde în termen la petitiile cetãţenilor, Curtea constata ca aceste prevederi constituţionale nu au legatura cu obligaţia de a plati impozit pe veniturile din pensii şi, prin urmare, nu sunt relevante în cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1) şi ale <>art. 43^1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 , excepţie ridicatã de Miron Teodor în Dosarul nr. 2.582/2001 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 noiembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
