Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 321 din 14 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, precum si ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 745 din 16 august 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Rusu - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi ale <>art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, precum şi ale <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de Victor Truţã, prin mandatar Marin Frunzã, în Dosarul nr. 178/CAF/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã ca inadmisibilã, arãtând cã aceste prevederi legale au fost abrogate prin <>Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, or, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi ale <>art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, solicitã respingerea acesteia ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 178/CAF/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi ale <>art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, precum şi ale <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de Victor Truţã, prin mandatar Marin Frunzã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine în esenţã cã prevederile legale criticate "sunt neconstituţionale, discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchiziţionale, deoarece conferã competenţã de soluţionare a recursului unei instanţe locale inferioare în grad Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", fiind astfel încãlcate "dreptul la apãrare, dreptul privind interzicerea discriminãrii, dreptul la un proces echitabil, principiul universalitãţii, principiul statului de drept, dreptul la un recurs efectiv la o instanţã naţionalã". Invocã în acest sens dispoziţiile art. 1, 11, 15, 20, 21, 24, 124 şi 126 din Constituţie, ale art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã excepţia are "un caracter evident formal", deoarece nu pune în discuţie neconstituţionalitatea unui text de lege, ci mai degrabã nemulţumirea faţã de faptul cã în cauza dedusã judecãţii recursul nu poate fi judecat de cea mai înaltã instanţã din România. Se mai aratã cã instanţele judecãtoreşti au competenţa stabilitã prin lege, "astfel încât nimic nu se opune ca în anumite cauze recursul sã fie dat şi în competenţa altor instanţe în afarã de instanţa supremã din România".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi ale <>art. 299 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale Legii nr. 195/2004 este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã, potrivit dispoziţiilor constituţionale, "numãrul gradelor de jurisdicţie, precum şi repartizarea competenţei materiale pe niveluri de instanţe nu sunt stabilite prin norme de naturã constituţionalã, legiuitorul constituant abilitând forul legislativ sã stabileascã aceste aspecte, prin lege". Se apreciazã cã exercitarea controlului de legalitate pe calea recursului de o altã instanţã decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu contravine dreptului la un proces echitabil, nici dreptului la un recurs efectiv şi nici principiului constituţional al liberului acces la justiţie, deoarece acestea nu presupun, în mod necesar, accesul la toate gradele de jurisdicţie. În ceea ce priveşte prevederile <>art. 25 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, se aratã cã acestea au fost abrogate o datã cu intrarea în vigoare a <>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi ale <>art. 299 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale Legii nr. 195/2004 este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã prevederile legale criticate stabilesc reguli privind competenţa instanţelor în judecarea cãilor de atac şi nu este contrarã principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii. Se precizeazã cã art. 145 din Constituţie nu are incidenţã în cauzã, iar în ceea ce priveşte prevederile <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, acestea au fost abrogate prin <>Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, astfel încât excepţia este inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 şi ale <>art. 299 alin. (3) din Codul de procedurã civilã, ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, precum şi ale <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
- Articolul 3 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, are urmãtorul cuprins: "Curţile de apel judecã:
1. în primã instanţã, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autoritãţilor şi instituţiilor centrale;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii şi tribunale în primã instanţã, dacã prin lege nu se prevede altfel;
2^1. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în orice alte cazuri expres prevãzute de lege;
3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor."
- Art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã a fost introdus prin <>art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004 şi are urmãtorul cuprins: În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotãrâri pronunţate de instanţele judecãtoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cãi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotãrârea în cauzã sau, dupã caz, de competenţa instanţei expres prevãzute prin lege."
Din motivarea excepţiei rezultã cã sunt criticate pentru motive de neconstituţionalitate dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) Recursurile împotriva hotãrârilor date fãrã drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţãrii lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecatã instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotãrârea în primã instanţã.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au ca obiect hotãrâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecatã curţilor de apel.
(3) Recursurile prevãzute la alin. (1) şi (2), a cãror admisibilitate în principiu nu a fost examinatã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinatã, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilã, datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor."
- <>Art. 25. alin. 3 din Legea nr. 92/1992 prevede: "Ca instanţe de recurs, curţile de apel judecã recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevãzute de lege."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 - Statul român, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 - Universalitatea, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apãrare, art. 124 - Înfãptuirea justiţiei şi art. 126 - Instanţele judecãtoreşti.
De asemenea, autorul excepţiei considerã cã prin prevederile legale criticate sunt încãlcate urmãtoarele dispoziţii cuprinse în Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale: la art. 6, referitoare la dreptul la un proces echitabil, la art. 13, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, la art. 14, referitoare la interzicerea discriminãrii, şi la art. 17, referitoare la interzicerea abuzului de drept.
În sfârşit, sunt invocate ca fiind încãlcate şi dispoziţiile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte prevederile <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, Curtea constatã cã, la data sesizãrii sale prin Încheierea din 8 martie 2005, acestea erau abrogate în mod expres prin <>art. 133 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, astfel încât, în temeiul prevederilor <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
II. Prevederile art. 3 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare identicã. Astfel, prin <>Decizia nr. 130 din 1 martie 2005 , referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, ale <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, precum şi a celor ale <>art. 57 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 2 iunie 2005, Curtea a constatat cã nu existã nici o incompatibilitate între aceste prevederi legale şi dispoziţiile cuprinse în art. 1, 11, 15, 20, 21, 24, 124 şi 126 din Constituţie.
Cu privire la exercitarea cãilor de atac şi la concordanţa Codului de procedurã civilã cu art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, de exemplu prin <>Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuând cã, "în sensul practicii europene, conceptul de «proces echitabil» nu implicã în mod necesar existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor cãi de atac a hotãrârilor judecãtoreşti, inclusiv exercitarea acestor cãi de atac de cãtre toate pãrţile din proces".
Cele statuate prin deciziile anterior menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã.
De asemenea, în prezenta cauzã autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine şi încãlcarea dispoziţiilor art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, care stipuleazã cã orice persoanã ale cãrei drepturi şi libertãţi recunoscute de aceastã convenţie au fost încãlcate are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanţe naţionale.
Curtea constatã cã prevederile art. 3 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã cuprind norme referitoare la competenţa materialã a instanţelor judecãtoreşti şi sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cu cele ale art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de Convenţie trebuie sã fie asiguratã, fãrã nici o deosebire bazatã pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã sau socialã, apartenenţã la o minoritate naţionalã, avere, naştere sau orice altã situaţie, Curtea constatã cã aceasta nu este întemeiatã.
Prevederile art. 3 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, reglementând competenţa curţilor de apel, respectiv judecarea recursului împotriva încheierilor sau altor hotãrâri pronunţate de instanţele judecãtoreşti ce sunt supuse numai acestei cãi de atac, se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie şi nu creeazã discriminãri între cetãţeni pe criterii de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã, criterii ale egalitãţii în drepturi, prevãzute atât în art. 4 alin. (2) din Constituţie, cât şi în art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi în art. 2 şi 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Referitor la pretinsa contrarietate între prevederile legale criticate şi dispoziţiile art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept, Curtea constatã cã aceste dispoziţii ale Convenţiei nu au relevanţã în cauzã.
III. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, prin aceeaşi <>Decizie nr. 130 din 1 martie 2005 , Curtea Constituţionalã, respingând excepţia ca neîntemeiatã, a constatat cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate, deoarece sunt norme de procedurã, iar stabilirea lor este atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Cele statuate prin decizia anterior menţionatã sunt valabile şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente care sã conducã la o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 1, 6, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de Victor Truţã, prin mandatar Marin Frunzã, în Dosarul nr. 178/CAF/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi ale art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iunie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
