Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 320 din 9 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, preluate de art. 23 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 656/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 696 din 6 octombrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor, excepţie ridicatã de Mircea Bogdan Botezatu în Dosarul nr. 1.627/2002 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã partea Ministerul Finanţelor Publice, prin consilier juridic Nicoleta Negut, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 211C/2003, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 21/1999 , excepţie ridicatã de Mircea Dan Condurachi în Dosarul nr. 2.973/P/2003 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Partea prezenta şi Ministerul Public sunt de acord cu mãsura conexarii. Fata de aceste sustineri, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 211C/2003 la Dosarul nr. 181C/2003, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice, sustinand oral concluziile scrise depuse la dosar, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca nefondata, considerând ca textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 24 martie 2003, respectiv din 4 aprilie 2003, pronunţate în dosarele nr. 1.627/2002 şi nr. 2.973/P/2003, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã şi Tribunalul Galaţi - Secţia penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor, excepţie ridicatã de Mircea Bogdan Botezatu şi Mircea Dan Condurachi, inculpati apelanti în dosarele menţionate.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 21/1999 referitoare la reglementarea infracţiunii de spalare a banilor sunt neconstituţionale, deoarece incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea fundamentalã, ce consacra ocrotirea egala a proprietãţii private. Astfel, se menţioneazã, în esenta, ca prin textul <>art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 21/1999 :
- se creeazã o "discriminare negativa în ceea ce-l priveşte pe inculpat", întrucât acesta "a transferat valorile obţinute dintr-o pretinsa infracţiune de înşelãciune", în timp ce faptuitorii care transfera valorile obţinute din alte infracţiuni în scopurile prevãzute de <>art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 "nu sunt pedepsiţi de textul acestei legi", astfel ca s-ar incalca principiul "înscris" în art. 16 alin. (1) din Constituţie, "cat timp cetãţenii nu mai sunt egali în fata legii";
- se sancţioneazã "doar transferul sau schimbul de bunuri provenite din înşelãciunea comisã în domeniul bancar, financiar sau de asigurãri", nu şi "schimbarea sau transferul de valori provenite din înşelãciunea comisã în dãuna altor proprietãţi", astfel ca nu s-ar ocroti în mod egal toate formele de proprietate.
În susţinerea exceptiei, autorii acesteia mai precizeazã ca "un argument în plus ca prevederile <>Legii nr. 21/1999 sunt neconstituţionale îl constituie şi faptul ca legiuitorul a abrogat acest act normativ, prin adoptarea <>Legii nr. 656/2002 , care sancţioneazã în mod nediscriminatoriu faptele de spalare de bani".
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã arata ca aceasta este neîntemeiatã. În legatura cu pretinsa încãlcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, instanta de judecata se referã la jurisprudenta Curţii Constituţionale, în care s-a precizat ca egalitatea nu înseamnã uniformitate şi ca pentru situaţii diferite se impun soluţii juridice diferite. Curtea de Apel Galaţi arata ca cerinta legalã de a sanctiona faptele înscrise la lit. a) a <>art. 23 din Legea nr. 21/1999 este general valabilã şi obligatorie, fãrã nici o discriminare şi fãrã nici un privilegiu. Instanta mai precizeazã ca aceste aspecte nu reprezintã probleme de constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care nu intra în competenta de soluţionare a Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, Curtea de Apel Galaţi arata ca nici aceasta nu poate fi primitã pentru aceleaşi ratiuni avute în vedere la analiza principiului constituţional analizat anterior. Din prevederile <>Legii nr. 656/2002 , care a abrogat <>Legea nr. 21/1999 , nu rezulta, asa cum afirma autorul exceptiei, dacã legiuitorul a avut în vedere sancţionarea în mod discriminatoriu a faptelor de spalare de bani sau a avut alte ratiuni.
În opinia Tribunalului Galaţi - Secţia penalã, excepţia este nefondata. Se apreciazã ca argumentul privind încãlcarea principiului egalitãţii se explica printr-o confuzie între persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridicã cu cele aflate în situaţii diferite. Instanta retine ca <>Legea nr. 21/1999 ultrctiveaza în cauza, fiind mai favorabilã în comparatie cu <>Legea nr. 656/2002 .
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia este inadmisibila deoarece <>Legea nr. 21/1999 a fost abrogatã prin dispoziţia <>art. 31 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor.
Guvernul apreciazã ca excepţia nu poate fi respinsã ca inadmisibila, deoarece dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 , care fac obiectul exceptiei, sunt incidente în cauza în temeiul art. 15 alin. (2) din Constituţie şi al art. 13 din Codul penal. Pe fond, Guvernul considera neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate în raport cu art. 16 din Constituţie, deoarece nu se incalca nici unul dintre criteriile egalitãţii în drepturi enumerate în art. 4 din Constituţie. Nu se poate susţine ca prevederile <>art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 21/1999 contraveneau art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece dispoziţiile acestui articol erau aplicabile tuturor persoanelor care savarsisera infracţiunile expres şi limitativ menţionate, fãrã nici o deosebire sau distincţie. Aceleaşi argumente pot fi invocate şi pentru respingerea criticilor formulate de autorul exceptiei cu privire la încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile legale criticate nu faceau nici o distincţie în ceea ce priveşte regimul proprietãţii, dispoziţiile acestui articol fiind aplicabile tuturor persoanelor care au sãvârşit infracţiunile expres menţionate, indiferent de titularul proprietãţii. Infracţiunea de înşelãciune, prevãzutã în art. 215 din Codul penal, nu face nici o distincţie în ceea ce priveşte regimul proprietãţii, iar formele reţinute în conţinutul anterior al infracţiunii de spalare a banilor erau specifice modalitatii de sãvârşire a acestei infracţiuni, cu precizarea ca şi în cazul inselaciunii în domeniul bancar, financiar sau de asigurãri putea fi afectatã atât proprietatea publica, cat şi cea privatã, iar modalitatea de ocrotire prevãzutã în <>art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 21/1999 era aceeaşi, neputându-se susţine ca ar fi fost incalcate dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie.
Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 21/1999 sunt constituţionale. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca pretinsa încãlcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie nu poate fi reţinutã, întrucât este dreptul statului ca, în funcţie de politica penalã pe care doreşte sa o facã la un moment dat, sa aprecieze care fapte sunt periculoase şi sa le incrimineze prin prevederea lor ca infracţiuni. Fãptuitorul care schimba sau transfera valorile obţinute din sãvârşirea infracţiunilor expres prevãzute în <>art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 nu se afla în aceeaşi situaţie juridicã cu cei care schimba sau transfera valori din alte infracţiuni şi, pe cale de consecinta, nu se pune problema inegalitatii în fata legii a celor doua categorii de persoane. Violarea principiului egalitãţii exista atunci când se aplica un tratament diferenţiat unor situaţii egale, fãrã sa existe o motivare obiectivã şi rezonabila, sau dacã exista o disproportie între scopul urmãrit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.
Nici critica privind încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie nu poate fi reţinutã, întrucât nu exista o ocrotire diferenţiatã a proprietãţii private, deoarece nu exista incriminari de genul celor cuprinse în <>art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 21/1999 cu privire la schimbul sau transferul, dobândirea, posesia sau utilizarea de valori, cunoscând ca acestea provin din sãvârşirea şi a altor infracţiuni decât cele expres prevãzute în <>art. 23 lit. a) din Legea nr. 21/1999 . Faptul ca unele activitãţi, care sunt considerate periculoase la un moment dat pentru anumite valori sociale (în speta dreptul de proprietate), sunt incriminate ca infracţiuni nu înseamnã neapãrat ca se face o apãrare inegala în raport cu alte valori sociale ce ţin de dreptul de proprietate.
Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost invocatã, îl constituie dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 21 ianuarie 1999, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
"Constituie infracţiunea de spalare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de valori, cunoscând ca acestea provin din sãvârşirea unor infracţiuni: traficul de stupefiante; nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor în forma agravantã; nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive; nerespectarea regimului materiilor explozive; falsificarea de monede sau de alte valori; proxenetismul; contrabanda; şantajul; lipsirea de libertate în mod ilegal; înşelãciunea în domeniul bancar, financiar sau de asigurãri; bancruta frauduloasã; furtul şi tãinuirea de autovehicule; nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri; traficul de animale ocrotite în ţãrile lor; comerţul cu tesuturi şi organe umane; infracţiunile sãvârşite prin intermediul calculatoarelor; infracţiunile sãvârşite cu cãrţi de credit; infracţiunile sãvârşite de persoane care fac parte din asociaţii de infractori; nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi de reziduuri; nerespectarea dispoziţiilor privind jocurile de noroc; în scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a acestora, precum şi în scop de tainuire sau de favorizare a persoanelor implicate în astfel de activitãţi sau presupuse ca s-ar sustrage consecinţelor juridice ale faptelor lor; [...]
c) dobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscând ca acestea provin din sãvârşirea uneia dintre infracţiunile prevãzute la lit. a)."
Autorii exceptiei susţin ca aceste dispoziţii legale incalca prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum şi pe cele ale art. 41 alin. (2) privind ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de proprietar.
Curtea constata ca la data sesizãrii sale cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate <>Legea nr. 21/1999 fusese abrogatã în temeiul prevederilor <>art. 31 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002. Curtea observa însã ca dispoziţiile legale ce constituie obiectul exceptiei de neconstituţionalitate au fost preluate în cuprinsul <>art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 , care au urmãtorul cuprins: "Constituie infracţiunea de spalare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând ca provin din sãvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a sãvârşit infracţiunea din care provin bunurile sa se sustragã de la urmãrire, judecata sau executarea pedepsei; [...]
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând ca acestea provin din sãvârşirea de infracţiuni."
În practica sa jurisdicţionalã Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca, atunci când dispoziţia legalã criticata a fost modificatã sau preluatã în noul act normativ, excepţia poate sa fie examinata, dacã textul legal, în noua sa redactare, conserva, în principiu, reglementarea iniţialã. De aceea, urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate sa fie examinata în fondul ei.
Examinând dispoziţiile legale criticate prin raportare la prevederile constituţionale invocate în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.
I. Referitor la prima critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece este atributul exclusiv al legiuitorului ca, stabilind conţinutul infracţiunii de spalare a banilor, sa prevadã care anume infracţiuni pot fi considerate, la un moment dat, ca fiind infracţiuni din care provin valorile care fac obiectul operaţiunilor de spalare a banilor. Reţinerea unora sau altora dintre infracţiuni, în conţinutul infracţiunii de spalare a banilor, nu reprezintã o discriminare a autorilor acestor infracţiuni, deoarece trebuie avute în vedere modalitãţile de comitere a infracţiunii de spalare a banilor, pericolul social mai ridicat al acesteia, ceea ce justifica tratamentul diferenţiat la care se referã autorul exceptiei. De aceea, nu pot fi acceptate susţinerile autorilor exceptiei, potrivit cãrora legiuitorul a considerat neconstituţionale prevederile <>Legii nr. 21/1999 şi le-a abrogat prin <>Legea nr. 656/2002 . Din prevederile acestei din urma legi nu rezulta dacã legiuitorul a avut în vedere sancţionarea în mod discriminatoriu a faptelor de spalare de bani.
II. Curtea nu poate retine nici critica privind încãlcarea art. 41 alin. (2) din Legea fundamentalã, referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular, întrucât este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili nu numai infracţiunile din care provin acele valori ce fac obiectul spalarii banilor, dar şi domeniul în care sunt sãvârşite - bancar, financiar sau de asigurãri -, deoarece producerea de pagube în aceste domenii de activitate are, de regula, consecinţe sociale negative mai mari, ceea ce justifica un regim sanctionator diferenţiat. Dispoziţiile legale criticate nu fac nici o distincţie în raport cu regimul proprietãţii, fiind aplicabile tuturor persoanelor care au sãvârşit infracţiunile arãtate în text, indiferent de titularul proprietãţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor, preluate de <>art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 , excepţie ridicatã de Mircea Bogdan Botezatu în Dosarul nr. 1.627/2002 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã şi de Mircea Dan Condurachi în Dosarul nr. 2.973/P/2003 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
