Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 320 din 3 martie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 si art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane si ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 258 din 12 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi <>art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Remus Boldijar în Dosarul nr. 44/1.372/2010 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã cu privire la dispoziţiile art. 12 şi <>art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât autorul excepţiei nu indicã textele din tratatele internaţionale privind drepturile omului încãlcate prin prevederile de lege criticate, respectiv ca neîntemeiatã în ceea ce priveşte art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 44/1.372/2010, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi <>art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Remus Boldijar cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale privind trimiterea în judecatã pentru sãvârşirea, printre altele, a infracţiunilor prevãzute şi pedepsite de <>art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã art. 12 şi <>art. 13 din Legea nr. 678/2001 aduc atingere prevederilor din Legea fundamentalã referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, iar art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovãţie.
Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 74/2007 şi nr. 51/2009.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 şi <>art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, şi ale art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, aceste din urmã dispoziţii fiind modificate prin <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. <>Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 are cuprinsul dat prin <>Legea nr. 287/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 79/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 13 octombrie 2005, iar <>art. 13 din Legea nr. 678/2001 a fost modificat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2005 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 iulie 2005. Ulterior sesizãrii Curţii, prevederile art. 12 alin. (1) şi <>art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 au fost modificate, sub aspectul tratamentului sancţionator, prin <>Legea nr. 230/2010 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 6 decembrie 2010.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 12 din Legea nr. 678/2001: "(1) Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţã sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apãra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatãrii acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Traficul de persoane sãvârşit în una dintre urmãtoarele împrejurãri:
a) de douã sau mai multe persoane împreunã;
b) s-a cauzat victimei o vãtãmare gravã a integritãţii corporale sau a sãnãtãţii;
c) de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.";
- <>Art. 13 din Legea nr. 678/2001: "(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, gãzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatãrii acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacã fapta prevãzutã la alin. (1) este sãvârşitã prin ameninţare, violenţã sau alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacã faptele prevãzute la alin. (1) şi (2) sunt sãvârşite în condiţiile prevãzute la art. 12 alin. (2) sau de cãtre un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevãzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevãzut la alin. (2).
(4) Dacã faptele prevãzute în prezentul articol au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 ani la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã: "Mãsura arestãrii preventive a inculpatului poate fi luatã dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 şi existã vreunul dintre urmãtoarele cazuri: [...]
f) inculpatul a sãvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi existã probe cã lãsarea sa în libertate prezintã un pericol concret pentru ordinea publicã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2) referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Referitor la prevederile art. 12 şi <>art. 13 din Legea nr. 678/2001, autorul excepţiei nu aratã care sunt dispoziţiile din tratatele internaţionale privind drepturile omului încãlcate prin textele de lege criticate. Or, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizãrile adresate Curţii Constituţionale trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate, fiind de esenţa controlului de constituţionalitate exercitarea acestuia în limitele sesizãrii. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate, întrucât un atare fapt ar avea semnificaţia exercitãrii unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992.
II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusã art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, aceste prevederi de lege au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. În acest sens este <>Decizia nr. 51 din 13 ianuarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 25 februarie 2009, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând cã dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prezumţiei de nevinovãţie şi dreptului la un proces echitabil, iar folosirea de cãtre legiuitor a termenului "infracţiune" are o semnificaţie pur tehnicã, acesta desemnând încadrarea faptei cu privire la care existã probe sau indicii temeinice cã a fost sãvârşitã de inculpat într-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infracţiune şi o sancţioneazã cu o pedeapsã de o anumitã gravitate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin decizia mai sus menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi <>art. 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicatã de Remus Boldijar în Dosarul nr. 44/1.372/2010 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
II. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 martie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
