Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 320 din 13 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Ion Tiucã - procuror Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Leon Nica în Dosarul nr. 1.261/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei. Lipseşte cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecatã. Autorul excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la încheierea de sesizare a Curţii. Face referire la hotãrârea pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Beian împotriva României, considerând cã aceasta are relevanţã în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Totodatã, invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 148 şi ale art. 154 alin. (2) din Constituţie. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Aratã cã prevederile <>Legii nr. 146/1997 , în întregul sãu, dar şi pe articole, au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, excepţiile de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind respinse. Cu privire la hotãrârea pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Beian împotriva României, menţioneazã cã aceasta nu are relevanţã în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 21 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.261/2/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicatã de Leon Nica într-o cauzã având ca obiect anularea în parte a Hotãrârii Biroului permanent al Camerei Deputaţilor nr. 13 din 27 octombrie 1997 şi recunoaşterea dreptului legitim de acces în clãdirea publicã a Camerei Deputaţilor prin toate intrãrile, cu obligarea pârâtului la daune morale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã instituirea taxelor judiciare de timbru reprezintã o încãlcare a prevederilor constituţionale invocate. Aratã cã prevederile legii criticate golesc de conţinut normele constituţionale care garanteazã accesul liber la justiţie, taxele judiciare de timbru fiind o piedicã în realizarea actului de justiţie. Susţine cã legea criticatã este neconstituţionalã, în integralitatea sa, întrucât consacrã un regim privilegiat pentru o parte din cetãţeni, asigurând discriminarea unor subiecte de drept aflate într-o situaţie identicã sau similarã. În acest sens, aratã cã partea adversã în dosarul de fond, respectiv Camera Deputaţilor, nu este obligatã sã plãteascã taxa judiciarã de timbru. De asemenea, autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi din raportarea acesteia la prevederile <>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, ale <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor şi ale <>Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã cã <>Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este constituţionalã, având în vedere cã Legea fundamentalã nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţii judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Considerã cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta trebuie sã fie gratuit în toate cazurile. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>Legii nr. 146/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt constituţionale. Considerã cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta trebuie sã fie, în toate cazurile, gratuit şi, de asemenea, observã cã dispoziţiile legale criticate nu instituie discriminãri pe considerente arbitrare. Menţioneazã cã normele legale criticate nu sunt contrare nici celorlalte prevederi din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Totodatã, face referire la <>deciziile nr. 423/2004 , nr. 215/2004, nr. 453/2005, nr. 845/2006 şi nr. 935/2007, în care Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 . Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitoare la statul român, art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) şi (2) - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) relative la accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 alin. (1) şi (2) - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 54 alin. (1) şi (2) - Fidelitatea faţã de ţarã, art. 56 alin. (1), (2) şi (3) - Contribuţii financiare, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, art. 61 alin. (1) referitoare la rolul şi structura Parlamentului, art. 82 - Validarea mandatului şi depunerea jurãmântului, art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, art. 115 alin. (4) relative la delegarea legislativã, art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, art. 135 alin. (2) lit. f) referitoare la asigurarea de cãtre stat a condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii, art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private şi ale art. 154 alin. (1) referitoare la conflictul temporal de legi. Totodatã, autorul excepţiei susţine cã legea criticatã încalcã şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile <>Legii nr. 146/1997 , în întregul sãu, dar şi pe articole, au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 935 din 18 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea a statuat cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta trebuie sã fie în toate cazurile gratuit şi, în acest sens, s-a reţinut cã art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi echitabil ca justiţiabilii, care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de instanţele judecãtoreşti, sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Pentru aceleaşi considerente, Curtea a reţinut cã legea criticatã nu încalcã nici prevederile art. 20 alin. (1) şi (2) raportate la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Curtea a arãtat, de asemenea, cã scutirea autoritãţilor publice, inclusiv Camera Deputaţilor, de taxele judiciare de timbru este justificatã, în mod obiectiv şi raţional, de faptul cã acestea, fiind finanţate de la bugetul de stat, ar fi absurd sã fie obligate (formal) sã plãteascã o taxã ce revine aceluiaşi buget. Curtea a statuat cã principiul egalitãţii prevãzut de Constituţie pentru cetãţeni nu poate ca, prin extensie, sã primeascã semnificaţia unei egalitãţi între cetãţeni şi autoritãţile publice. Aşa cum rezultã din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetãţenii se bucurã de drepturile prevãzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autoritãţilor publice, în timp ce autoritãţile publice exercitã atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create. Curtea a reţinut cã, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind aşadar la latitudinea legiuitorului sã stabileascã scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi. Curtea a observat cã plata unor taxe sau impozite nu reprezintã un drept, ci o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor, ce rezultã din dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Constituţie, în conformitate cu care "Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice." Totodatã, în aceeaşi decizie, Curtea a constatat cã dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic şi social, demnitãţii omului, drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentalã. Curtea reţine, de asemenea, cã <>Legea nr. 146/1997 , atât în întregul sãu, cât şi pe articole, a format obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare şi la art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2) şi la art. 20, 21, 53, 56, 57 şi 154 din Constituţie. Astfel, prin <>deciziile nr. 47 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, nr. 343 din 18 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, nr. 215 din 6 mai 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 18 iunie 2004, nr. 262 din 17 iunie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 8 iulie 2004, nr. 423 din 21 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 14 ianuarie 2005, nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005, nr. 427 din 25 mai 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 5 iulie 2006, nr. 846 din 28 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>Legii nr. 146/1997 . Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. Totodatã, autorul excepţiei criticã <>Legea nr. 146/1997 şi prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 54 alin. (1) şi (2) - Fidelitatea faţã de ţarã, art. 61 alin. (1) referitoare la rolul şi structura Parlamentului, art. 82 - Validarea mandatului şi depunerea jurãmântului, art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, art. 115 alin. (4) relative la delegarea legislativã, art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, art. 135 alin. (2) lit. f) referitoare la asigurarea de cãtre stat a condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private. Examinând aceastã susţinere, Curtea constatã cã, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nicio concludenţã pentru soluţionarea acesteia. Curtea constatã, de asemenea, cã hotãrârea pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Beian împotriva României, invocatã de autor, nu prezintã relevanţã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. În fine, Curtea reţine cã, în şedinţa publicã, autorul excepţiei a susţinut şi contrarietatea prevederilor <>Legii nr. 146/1997 în raport de dispoziţiile constituţionale ale art. 148 şi ale art. 154 alin. (2), însã Curtea nu poate reţine aceste critici, având în vedere cã nu se regãsesc în notele scrise ale autorului şi nici nu au fost menţionate în încheierea instanţei de fond prin care Curtea a fost sesizatã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Leon Nica în Dosarul nr. 1.261/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
