Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 32 din 6 februarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 din Legea gospodariei comunale nr. 4/1981 , modificat prin Legea nr. 198/1997
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitatea a dispoziţiilor <>art. 67 din Legea gospodãriei comunale nr. 4/1981 , modificat prin <>Legea nr. 198/1997 , excepţie ridicatã de Primãria Municipiului Medias în Dosarul nr. 345/2000 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public arata ca, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, instanta de contencios constituţional este competenta sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale de care depinde soluţionarea cauzei, iar excepţiile formulate cu încãlcarea acestor prevederi legale sunt inadmisibile. În aceste condiţii, întrucât Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi contencios administrativ (care a sesizat Curtea Constituţionalã în vederea exercitãrii controlului de neconstituţionalitate asupra dispoziţiei legale, de care, într-adevãr, depinde soluţionarea cauzei) nu a dispus însã şi suspendarea judecãrii cauzei, ci a pronunţat soluţia în cadrul acesteia, se solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 10 martie 2000 Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 67 din Legea gospodãriei comunale nr. 4/1981 , astfel cum a fost modificat prin <>Legea nr. 198/1997 , excepţie ridicatã de Primãria Municipiului Medias în Dosarul nr. 345/2000 al acelei instanţe. Prin Adresa nr. 2.591 din 1 august 2000 Curtea Constituţionalã a solicitat Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi contencios administrativ sa i se trimitã dosarul de fond, în scopul soluţionãrii sesizãrii de neconstituţionalitate, solicitare intemeiata pe dispoziţiile <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale art. 15 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale. Curtea de Apel Alba Iulia, prin Adresa înregistratã sub nr. 2.690 din 9 august 2000, a rãspuns ca dosarul solicitat se afla pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, în vederea soluţionãrii recursului declarat de cãtre Primãria Municipiului Medias impotriva Deciziei civile nr. 246/A din 10 martie 2000, iar prin Adresa înregistratã sub nr. 2.768 din 17 august 2000 a trimis o copie de pe aceasta decizie, prin care se solutionase cauza în care fusese ridicatã excepţia de neconstituţionalitate ce constituie obiectul prezentului dosar. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca "penalitatea de 0,20% este legalã şi nu conventionala, impusa însã peste vointa pãrţilor, astfel ca ea contravine prevederilor constituţionale". Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi contencios administrativ, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, considera ca aceasta este intemeiata şi pertinenta, deoarece textul de lege criticat incalca libertatea contractualã şi impune majorãri legale în cuantum de 0,20% pentru fiecare zi de întârziere, contravenind astfel "prevederilor art. 134 alin. (2) din Constituţie prin care statul trebuie sa asigure libertatea contractualã şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie în desfãşurarea activitãţilor economice". Se conchide ca aceeaşi dispoziţie legalã impune în sarcina beneficiarilor de servicii comunale penalitãţi de întârziere, care se calculeazã de la depãşirea termenului de 30 de zile, calculat de la înmânarea actului de plata, iar pe de alta parte se prevede ca suma totalã a penalitatilor nu poate depãşi cuantumul debitului. În acest mod se ingradesc drepturile pãrţilor implicate în raporturile juridice încheiate în temeiul <>Legii nr. 4/1981 , astfel cum a fost modificatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiatã, arãtând ca autorul exceptiei nu a indicat cãror dispoziţii constituţionale le contravine textul de lege criticat şi nici alte motive de neconstituţionalitate, fiind astfel incalcate prevederile <>art. 12 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora orice sesizare adresatã Curţii Constituţionale trebuie motivatã. Încãlcarea acestor dispoziţii imperative are drept consecinta imposibilitatea exercitãrii controlului, Curtea neputându-se substitui autorului sesizãrii în ceea ce priveşte invocarea unui motiv de neconstituţionalitate. În sprijinul acestor sustineri se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale (deciziile nr. 338 din 18 iulie 1997 şi nr. 36 din 17 februarie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 şi, respectiv, nr. 146 din 10 aprilie 1998). Asupra fondului exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Constituţie, la care face referire instanta de judecata, deoarece stabilirea cuantumului penalitatilor, prin justa lui dimensionare, determina întãrirea disciplinei contractuale în efectuarea plãţilor în circuitul economic şi protejarea interesului public în activitatea economicã. Pe de alta parte, se mai arata ca obligaţia de a plati penalitãţile nu izvorãşte, în cauza, din lege, ci din contractul de gospodãrie comunalã încheiat de pãrţi, pe baza acordului lor de vointa, contract ce cuprinde inclusiv clauza referitoare la plata penalitatilor. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Din examinarea Încheierii din 10 martie 2000 şi a actelor dosarului rezulta ca Primãria Municipiului Medias a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în fata Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi contencios administrativ, în cadrul unui proces având ca obiect judecarea apelului impotriva sentinţei Tribunalului Sibiu, prin care primãria a fost obligatã la plata unei sume pentru prestaţii facturate, în temeiul dispoziţiilor legale ce formeazã obiectul exceptiei de neconstituţionalitate. Prin aceeaşi încheiere instanta de apel a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia ridicatã, însã, astfel cum rezulta din practicaua Deciziei civile nr. 246/A, pronunţatã la 10 martie 2000, a respins totodatã cererea de suspendare a judecãrii cauzei, cerere formulatã de autorul exceptiei, şi s-a pronunţat, în fond, asupra apelului. Instanta de judecata a procedat în acest fel, deşi a considerat ca excepţia este "pertinenta" şi intemeiata, exprimandu-şi opinia ca textul de lege criticat incalca prevederile art. 134 alin. (2) din Constituţie, deoarece "Statul trebuie sa asigure libertatea contractualã şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie în desfãşurarea activitãţilor economice". Curtea retine ca, procedând astfel, instanta de judecata a încãlcat dispoziţiile imperative ale <>art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care prevãd ca: "Pe perioada soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspenda." Prin aceasta dispoziţie legalã s-a constituit o garanţie procesuala menita sa asigure pãrţilor litigante exercitarea dreptului de a se apara, inclusiv impotriva judecãrii cauzei în temeiul unei dispoziţii legale considerate a fi neconstitutionala. Ca urmare a faptului ca instanta a refuzat, în mod nelegal, suspendarea judecãrii cauzei, solutionand apelul, excepţia de neconstituţionalitate cu care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã a devenit inadmisibila, conform prevederilor <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care au urmãtorul cuprins: "(1) Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi ori a unei ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare de care depinde soluţionarea cauzei. [...] (6) Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã." Analizând sesizarea de neconstituţionalitate din perspectiva acestor prevederi legale, Curtea observa ca una dintre condiţiile esenţiale pentru validitatea unei excepţii de neconstituţionalitate o constituie împrejurarea ca aceasta sa se refere la o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanta, de care depinde soluţionarea cauzei. Or, în speta, instanta de judecata, solutionand - în fond - apelul, a considerat în mod implicit ca textul criticat pentru neconstituţionalitate nu era esenţial pentru soluţionarea cauzei, iar prin decizia pe care a pronunţat-o înainte de sesizarea Curţii Constituţionale a fãcut inutila trimiterea exceptiei la Curtea Constituţionalã, deşi, în mod inexplicabil, aceeaşi instanta a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate este nu numai pertinenta, ci şi intemeiata. În aceste condiţii excepţia de neconstituţionalitate care face obiectul prezentului dosar urmeazã sa fie respinsã ca inadmisibila.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 alin. (1), (4) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 67 din Legea gospodãriei comunale nr. 4/1981 , modificat prin <>Legea nr. 198/1997 , excepţie ridicatã de Primãria Municipiului Medias în Dosarul nr. 345/2000 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 februarie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent şef, Claudia Miu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
