Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 32 din 14 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 5 februarie 2010
DECIZIE nr. 32 din 14 ianuarie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 5 februarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Diana Ioana Iordache în Dosarul nr. 1.063/260/2009 al Judecãtoriei Moineşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã autoarea excepţiei a transmis la dosar o cerere prin care solicitã un nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Având cuvântul cu privire la aceastã cerere, reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Deliberând, Curtea respinge cererea, apreciind cã nu se justificã în condiţiile <>art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã .
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.063/260/2009, Judecãtoria Moineşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Diana Ioana Iordache într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã, deşi necalificatã în dreptul românesc ca fiind de naturã penalã, contravenţia este subsumatã noţiunii de "acuzaţie în materie penalã" potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel cã se impune respectarea garanţiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care şi a prezumţiei de nevinovãţie. Susţine cã se încalcã principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât "poliţistul are o dublã calitate, de organ de constatare a contravenţiilor, ceea ce este normal, dar şi de instanţã de judecatã (ilegalã şi neconstituţionalã), care aplicã direct sancţiunile". Precizeazã cã "într-un timp comprimat la maxim din punct de vedere juridic nu îţi poţi face nicio apãrare, nu poţi apela nici la expertiza unui apãrãtor calificat şi nu este prevãzutã şi nu se respectã nicio procedurã de administrare, de apreciere şi de evaluare a probelor".
Judecãtoria Moineşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens cele reţinute de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa în materie.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege ce formeazã obiectul excepţiei sunt constituţionale, fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale pe care îşi sprijinã critica autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 109 alin. (1): "Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de cãtre poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de cãtre poliţiştii de frontierã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 1 alin. (4) care consacrã principiul separaţiei puterilor în stat, art. 1 alin. (5) care statueazã obligativitatea respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 23 alin. (11) care instituie prezumţia de nevinovãţie şi art. 24 privind dreptul la apãrare. Se invocã, de asemenea, şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale - "Dreptul la un proces echitabil".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã este neîntemeiatã susţinerea autorului excepţiei privitoare la nerespectarea prezumţiei de nevinovãţie cu prilejul întocmirii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, întrucât acesta nu reprezintã un act prin care se pronunţã un verdict definitiv de vinovãţie şi prin care se stabileşte rãspunderea juridicã a contravenientului, ci este un simplu act administrativ de constatare, ale cãrui efecte pot fi înlãturate prin exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege, respectiv de <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor.
Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la pretinsa nesocotire a principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât textul de lege criticat dã expresie competenţei poliţistului rutier ca reprezentant al autoritãţii publice, astfel cum a fost reglementatã de legiuitor, fãrã sã constituie o intruziune în activitatea puterii judecãtoreşti. Prin constarea contravenţiei şi aplicarea unei sancţiuni pentru sãvârşirea acesteia, poliţistul rutier nu înfãptuieşte justiţia şi nu se substituie în niciun fel instanţelor judecãtoreşti, ci doar face aplicarea unor dispoziţii prin care legiuitorul, în considerarea pericolului social al unor fapte, le-a reglementat ca fiind contravenţii şi pentru care a stabilit sancţiuni corespunzãtoare. În plus, mãsurile dispuse de reprezentanţii poliţiei rutiere sunt supuse controlului instanţelor de judecatã, prin posibilitatea persoanei contraveniente de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 214 din 17 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009.
În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la durata prea scurtã a termenelor procedurale ce trebuie respectate în cadrul procesului al cãrui obiect îl constituie soluţionarea plângerii contravenţionale, Curtea constatã cã nu are relevanţã în cauzã, instanţa de contencios constituţional fiind sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , care stabileşte autoritatea care are competenţa de a constata sãvârşirea contravenţiilor şi de a aplica sancţiunile corespunzãtoare. Or, acest text de lege este incident exclusiv în etapa administrativã, anterior celei jurisdicţionale cu privire la care ar putea fi, eventual, invocate critici referitoare la caracterul nerezonabil al termenelor, în condiţiile <>art. 21 alin. (3) teza a doua din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Diana Ioana Iordache în Dosarul nr. 1.063/260/2009 al Judecãtoriei Moineşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
