Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 319 din 26 noiembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 , precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991 , republicata, ordonanta aprobata cu modificari prin Legea nr. 400/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 129 din 27 februarie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi modificarea şi completarea <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, ordonanta aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 400/2002 .
Excepţia a fost ridicatã de Ionel Petru Constantinescu în Dosarul nr. 330/2002 al Judecãtoriei Medgidia.
La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, prin mandatar Sabin Baltac, lipsind cealaltã parte, Primãria Cernavoda, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Mandatarul autorului exceptiei solicita sa punã concluzii în fata Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, având în vedere prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedura civilã, coroborate cu prevederile <>art. 24 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Curtea, deliberând, respinge solicitarea mandatarului autorului exceptiei de neconstituţionalitate, având în vedere prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedura civilã, coroborate cu prevederile <>art. 24 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, arãtând ca textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 februarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 330/2002, Judecãtoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi modificarea şi completarea <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de Ionel Petru Constantinescu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 contravine prevederilor art. 114 alin. (4), art. 92 alin. (2) şi ale art. 93 alin. (1) din Constituţie. Autorul exceptiei susţine ca, deşi potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta", aceasta prevedere ar trebui coroborata cu cea cuprinsã în art. 93 din Legea fundamentalã, care reglementeazã "mãsurile excepţionale pe care le poate lua Preşedintele României când instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta în intreaga ţara ori în unele localitãţi şi solicita Parlamentului încuviinţarea mãsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia", precum şi cu art. 99 alin. (1), potrivit cãruia "În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publica în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta decretului". Or, conchide acesta, "în Monitorul Oficial al României din iunie 2001 nu exista publicat un decret prezidential conform art. 92 din Constituţie, de care primul-ministru sa fi luat cunostinta".
De asemenea autorul exceptiei mai susţine ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 contravine şi prevederilor art. 72 alin. (3) lit. k) şi ale art. 114 alin. (1) din Constituţie, întrucât Guvernul a emis o ordonanta de urgenta într-un domeniu în care nu era abilitat, modificând o lege organicã.
Referindu-se la prevederile <>art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , autorul exceptiei susţine ca acestea contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi (3) din Constituţie, deoarece "Guvernul României a decis prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , art. 4 alin. 1, ca restituirea se face pe alt amplasament, contrar voinţei proprietarului".
Instanta de judecata apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin textelor constituţionale invocate, deoarece interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. O asemenea limitare nu este însã prevãzutã la alin. (4) al art. 114 din Constituţie. De asemenea arata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentalã, întrucât "prin reconstituirea pe alte amplasamente sau acordarea de despãgubiri se instituie garanţii eficiente ale dreptului de proprietate în situaţii cum este cazul în speta, când ratiuni de salvgardare a unui interes public se opun la restituirea terenurilor aflate pe amplasamentele iniţiale".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca în jurisprudenta sa Curtea a statuat ca ordonanţele de urgenta pot reglementa în domeniul legilor organice, cu respectarea cerintei constituţionale privind existenta cazului excepţional. Cu privire la raportarea textelor legale criticate la dispoziţiile art. 92 şi 93 din Constituţie, arata ca acestea nu sunt relevante în cauza, întrucât utilizarea expresiei "cazuri excepţionale" în art. 92 din Constituţie are în vedere situaţia în care Preşedintele României poate supune aprobãrii Parlamentului mobilizarea parţialã sau generalã a forţelor armate dupã declararea mobilizãrii. Privitor la art. 93 din Constituţie, arata ca expresia "starea de urgenta" înscrisã în art. 93 din Constituţie nu este aceeaşi cu expresia "mãsura exceptionala" înscrisã în art. 114 alin. (4) din Legea fundamentalã.
Guvernul apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin textelor constituţionale invocate.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi modificarea şi completarea <>Legii nr. 18/1991 , republicatã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001), ordonanta aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 400/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.
Curtea constata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.
Cu privire la soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţii legale modificate ulterior ridicãrii exceptiei, prin Decizia Plenului Curţii nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în fata instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã şi se pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederii legale în noua sa redactare numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanta modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Curtea constata ca textul legal criticat a suferit modificãri, pastrandu-se însã soluţia legislativã de principiu. Astfel, în redactarea data prin legea de aprobare a <>ordonanţei de urgenta nr. 102/2001 acest text are urmatorea redactare:
"Art. 4^1. - Pentru terenurile proprietarilor deposedati, persoane fizice, pe care se afla bazine piscicole naturale şi bazine piscicole amenajate, sere sau plantaţii de hamei în funcţiune la data aplicãrii prezentei legi, restituirea se face pe alt amplasament, dacã exista suprafeţe suficiente, sau se acorda despãgubiri în condiţiile legii."
Autorul exceptiei susţine ca prevederile ordonanţei de urgenta, în general, contravin art. 114 alin. (1) şi (4), art. 92 alin. (2), art. 93 alin. (1) şi art. 72 alin. (3) lit. k) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 4 din ordonanta de urgenta, asa cum au fost ele modificate prin <>Legea nr. 400/2002 , acesta susţine ca ele ar contraveni prevederilor art. 41 alin. (2) şi (3) din Constituţie.
Criticile de neconstituţionalitate vizeazã doua categorii de aspecte.
I. Un prim aspect se referã la neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , în general, pe motiv ca aceasta ar incalca prevederile art. 114 alin. (1) şi (4), precum şi ale art. 72 alin (3) lit. k) din Constituţie.
Curtea Constituţionalã, în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, a statuat ca interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legilor organice priveşte numai ordonanţele Guvernului emise în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicţie decurgând nemijlocit din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevãzutã însã de alin. (4) al art. 114 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenta, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor mãsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementãri de domeniul legii organice, care, dacã ar fi interzisã, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituţionale a instituţiei delegarii legislative.
În ceea ce priveşte <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , Curtea Constituţionalã - prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002 referitoare la constituţionalitatea Legii pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi modificarea şi completarea <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002 - a decis ca împrejurãrile concrete avute în vedere de initiatorul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 reprezentau un caz excepţional, care impunea mãsuri cu caracter de urgenta în scopul finalizarii procesului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere.
II. Un alt aspect priveşte neconstituţionalitatea <>art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 . Autorul exceptiei critica acest text pe motiv ca restituirea terenurilor foştilor proprietari, pe alte amplasamente, contravine prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât "unica situaţie de nerestituire prevãzutã de Constituţie, este exproprierea pentru cauza de utilitate publica conform art. 41 alin. (3) din Constituţie".
În legatura cu acest aspect Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, statuand urmãtoarele: "Chiar dacã nationalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzãtoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementãrilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrãrii în vigoare a acesteia, independent de modificãrile aduse regimului juridic al proprietãţii. Asa fiind, [...] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii, potrivit art. 41 din Constituţie, se aplica numai dupã reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate".
Atât considerentele, cat şi soluţiile adoptate prin deciziile citate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neexistand elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Fata de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , precum şi modificarea şi completarea <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, ordonanta aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 400/2002 , excepţie ridicatã de Ionel Petru Constantinescu în Dosarul nr. 330/2002 al Judecãtoriei Medgidia.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 noiembrie 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
