Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 318 din 9 septembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Balta - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Arad în Dosarul nr. 1.660/2003. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiatã, întrucât în legatura cu constituţionalitatea acestor prevederi de lege Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, care îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 martie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.660/2003, Judecãtoria Arad a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , excepţie ridicatã din oficiu de cãtre instanta, într-o cauza civilã privind soluţionarea plângerii formulate impotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei întocmit de Garda Financiarã Arad. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate Judecãtoria Arad susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, care prevede ca singura excepţie de la retroactivitatea legilor o constituie legea penalã mai favorabilã, pe când <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este un act normativ în materie contravenţionalã, or prin Decretul nr. 84 din 21 mai 1954 contravenţiile au fost scoase din câmpul faptelor penale şi trecute în cel al abaterilor cu caracter administrativ. De asemenea, precizeazã ca prin doua decizii din anul 1999 Curtea Constituţionalã a constatat neconstituţionalitatea <>art. 12 din Legea nr. 32/1968 , care avea o redactare asemãnãtoare celui a cãrui constitutionalitate se contesta în speta. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece art. 15 alin. (2) din Constituţie trebuie interpretat în acord cu Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, "sub anumite aspecte, contravenţia poate fi asimilatã infracţiunii, iar distincţia infracţiuni-contravenţii existenta în dreptul intern al mai multor state pãrţi este irelevanta din punctul de vedere al respectãrii garanţiilor stabilite prin art. 6 din convenţie, acesta fiind aplicabil ambelor forme de ilicit, atâta vreme cat natura dispoziţiei sanctionatorii o cere (cazul Lauko c. Slovaciei)". Aceasta înseamnã ca, deşi potrivit art. 141 din Codul penal prin "lege penalã" se înţelege "orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsã în legi sau decrete", în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, ilicitul penal poate avea o sfera mai larga, în funcţie de anumite criterii, cum ar fi: natura sau scopul dispoziţiei sanctionatorii ori natura şi gravitatea pedepsei. Avocatul Poporului apreciazã ca prevederile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 "sunt neconstituţionale" întrucât, asa cum a reţinut şi Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 90 din 1 iunie 1999, principiul neretroactivitatii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare, singura excepţie privind legea penalã mai favorabilã, or dispoziţiile legale referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor nu sunt, în sistemul de drept romanesc, norme de drept penal. Mai arata ca "în cazul constatãrii contravenţiilor şi aplicãrii amenzilor contravenţionale, este aplicabil principiul <<tempus regit actum>>, cu atât mai mult în aceasta situaţie se aplica normele de drept civil şi procesual civil". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , prevederi al cãror conţinut este urmãtorul: "(1) Dacã printr-un act normativ fapta nu mai este consideratã contravenţie, ea nu se mai sancţioneazã, chiar dacã a fost sãvârşitã înainte de data intrãrii în vigoare a noului act normativ." În opinia Judecãtoriei Arad, care a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, prevederi potrivit cãrora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea retine: Judecãtoria Arad a mai ridicat, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 tot prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi cu o motivare identicã celei din prezenta cauza. Prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate pentru urmãtoarele considerente: textul de lege criticat instituie, pentru faptele ce constituie contravenţii, o soluţie similarã celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivã a legii penale mai favorabile. Aceasta excepţie de la principiul neretroactivitatii legii este consacratã în alin. (2) al art. 15 din Constituţie, precum şi în art. 13 din Codul penal. Prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), conform cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", trebuie interpretate, în lumina art. 20 alin. (1) din Constituţie, în acord cu Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În legislaţia româneascã, ca şi a altor state europene (de exemplu, Germania, Cehia şi Slovacia), contravenţiile au fost scoase de sub incidenta legii penale şi supuse unui regim administrativ. Din perspectiva conventionala, Curtea Constituţionalã observa ca, în jurisprudenta sa, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu impiedica statele sa-şi îndeplineascã rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menţinerea unei distincţii între diferitele tipuri de infracţiuni. În principiu, convenţia nu se opune tendintei de "dezincriminare" existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, asa cum s-a arãtat în Hotãrârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk impotriva Germaniei, aceste fapte intra sub incidenta art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Pentru a se face aplicarea acestor prevederi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului considera ca este necesar sa fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul naţional; 2. natura faptei; 3. natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicatã persoanei în cauza. În acelaşi sens, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului s-a pronunţat, de exemplu şi în cauzele Garyfallou AEBE impotriva Greciei (Hotãrârea din 24 septembrie 1997), Lauko impotriva Slovaciei şi Kadubec impotriva Slovaciei (hotãrârile din 2 septembrie 1998). În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit ca modul de definire a faptelor de cãtre dreptul intern nu are decât o valoare relativã, esenţialã fiind natura faptei şi a sancţiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive mãsurile din legislatiile naţionale referitoare la dezincriminarea unor infracţiuni mai puţin grave în "interesul individului". Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul ca sancţiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adreseazã tuturor cetãţenilor în vederea realizãrii scopului preventiv şi represiv al sancţiunii, ceea ce conferã faptei natura penalã. În aceste condiţii, distincţia operata de statele europene între crime, delicte şi contravenţii nu este operanta, în sensul art. 6 din convenţie, toate având caracter penal. Tocmai de aceea, prevederile acestui articol garanteazã oricãrui "acuzat" dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern. Prin acea decizie Curtea a considerat ca, sub acest aspect, legislaţia contravenţionalã din România, similarã celei germane, intra sub prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, astfel ca nu este justificatã o eventuala sancţionare contravenţionalã a unei persoane pentru o fapta sãvârşitã în trecut, în condiţiile în care aceasta fapta nu mai constituie în prezent contravenţie. Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , excepţie ridicatã de Judecãtoria Arad, din oficiu, în Dosarul nr. 1.660/2003 al acestei instanţe. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 septembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
