Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 318 din 23 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 390 din 14 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.148/87/2009 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 7.117D/2009.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 7.128D/2009, nr. 7.129D/2009, nr. 7.197D/2009, 7.312D/2009, nr. 7.646D/2009 - nr. 7.651D/2009, nr. 7.653D/2009 - nr. 7.659D/2009, nr. 7.675D/2009 - nr. 7.677D/2009, nr. 7.700D/2009 - nr. 7.708D/2009, nr. 7.710D/2009, nr. 7.711D/2009, nr. 7.753D/2009 - nr. 7.755D/2009, nr. 7.758D/2009, nr. 7.759D/2009, nr. 7.762D/2009-7.764D/2009, nr. 7.766D/2009 - nr. 7.768D/2009 şi nr. 7.850D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 4.878/87/2008, nr. 3.793/87/2008, nr. 2.730/87/2008, nr. 3.400/87/2008, nr. 3.215/87/2008, nr. 3.026/87/2008, nr. 3042.1/87/2007, nr. 2.311/87/2008, nr. 5.014/87/2008, nr. 2.908/87/2008, nr. 3.377/87/2008, nr. 3.293/87/2008, nr. 2.488/87/2008, nr. 2144.1/87/2007, nr. 3.735/87/2008, nr. 1.292/87/2009 şi nr. 3.473/87/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflictele de muncã şi asigurãri sociale, în dosarele nr. 3.480/98/2008 şi nr. 205/98/2009 ale Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã, în dosarele nr. 4.093/117/2008 şi nr. 1.633/33/2009 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, în dosarele nr. 2.756/115/2008 şi nr. 4.741/108/2008 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale, în dosarul nr. 3.085/113/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale, în Dosarul nr. 2.099/120/2009 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilã, în dosarele nr. 588/88/2009 şi nr. 605/88/2009 ale Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1.796/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secţia civilã, în dosarele nr. 3.756/83/2008 şi nr. 5.381/111/2007 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, în dosarele nr. 5.636/107/2008, nr. 7.190/107/2008, nr. 7.218/107/2008, nr. 7.323/107/2008, nr. 5.602/107/2008, nr. 7.304/97/2008, nr. 5.591/107/2008 şi 7.192/107/2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale, în dosarul nr. 439/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã, în dosarele nr. 1.930/120/2009, nr. 1.542/120/2009 şi nr. 2.719/120/2009 ale Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilã şi în Dosarul nr. 3.909/87/2008 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncã, asigurãri sociale şi contencios administrativ fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 7.117D/2009, nr. 7.128D/2009, nr. 7.129D/2009, nr. 7.197D/2009, 7.312D/2009, nr. 7.646D/2009 - nr. 7.651D/2009, nr. 7.653D/2009 - nr. 7.659D/2009, nr. 7.675D/2009 - nr. 7.677D/2009, nr. 7.700D/2009 - nr. 7.708D/2009, nr. 7.710D/2009, nr. 7.711D/2009, nr. 7.753D/2009 - nr. 7.755D/2009, nr. 7.758D/2009, nr. 7.759D/2009, nr. 7.762D/2009 - 7.764D/2009, nr. 7.766D/2009 - nr. 7.768D/2009 şi nr. 7.850D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 7.128D/2009, nr. 7.129D/2009, nr. 7.197D/2009, 7.312D/2009, nr. 7.646D/2009 - nr. 7.651D/2009, nr. 7.653D/2009 - nr. 7.659D/2009, nr. 7.675D/2009 - nr. 7.677D/2009, nr. 7.700D/2009 - nr. 7.708D/2009, nr. 7.710D/2009, nr. 7.711D/2009, nr. 7.753D/2009 - nr. 7.755D/2009, nr. 7.758D/2009, nr. 7.759D/2009, nr. 7.762D/2009 - 7.764D/2009, nr. 7.766D/2009 - nr. 7.768D/2009 şi nr. 7.850D/2009 la Dosarul nr. 7.117D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin deciziile din 5, 19 şi 26 iunie 2009, 5 iulie 2009, 26 august şi 28 august 2009, precum şi prin încheierile din 1 şi 8 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.148/87/2009, nr. 4.878/87/2008, nr. 3.793/87/2008, nr. 2.730/87/2008, nr. 3.400/87/2008, nr. 3.215/87/2008, nr. 3.026/87/2008, nr. 3.042.1/87/2007, nr. 2.311/87/2008, nr. 5.014/87/2008, nr. 2.908/87/2008, nr. 3.377/87/2008, nr. 3.293/87/2008, nr. 2.488/87/2008, nr. 2.144.1/87/2007, nr. 3.735/87/2008, nr. 1.292/87/2009 şi nr. 3.473/87/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflictele de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii.
Prin încheierile din 7 şi 21 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 3.480/98/2008 şi nr. 205/98/2009, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii.
Prin Încheierea din 30 iunie 2009 şi Decizia nr. 1.750/R/2009 din 29 septembrie 2009 şi 21 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 4.093/117/2008 şi nr. 1.633/33/2009, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii.
Prin încheierile din 20 august 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.756/115/2008 şi nr. 4.741/108/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii.
Prin încheierea din 31 august 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.085/113/2008, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii.
Prin încheierea din 15 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.099/120/2009, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii.
Prin încheierile din 6 mai 2009 şi 3 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 588/88/2009 şi nr. 605/88/2009, Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii.
Prin Încheierea din 5 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.796/111/2009, Tribunalul Bihor - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii.
Prin încheierile din 13 mai 2009, pronunţate în dosarele nr. 3.756/83/2008 şi nr. 5.381/111/2007, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii.
Prin încheierile din 1 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 5.636/107/2008, nr. 7.190/107/2008, nr. 7.218/107/2008, nr. 7.323/107/2008, nr. 5.602/107/2008, nr. 7.304/97/2008, nr. 5.591/107/2008 şi 7.192/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii.
Prin Încheierea din 1 septembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 439/40/2009, Tribunalul Botoşani - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii.
Prin încheierile din 5 mai 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.930/120/2009, nr. 1.542/120/2009 şi nr. 2.719/120/2009, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii.
Prin Încheierea din 23 septembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.909/87/2008, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncã, asigurãri sociale şi contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionãrii unor acţiuni civile având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii, care prevede cã orice dispoziţie contrarã acestui act normativ se abrogã, încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, considerã cã textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisã, poate ridica dificultãţi de interpretare şi aplicare a legii. În acest sens, autorul face referire la normele procedurale aplicabile în speţele sale, care au ca obiect conflicte de muncã, arãtând cã art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii nu este în mãsurã sã clarifice care dintre acestea urmeazã sã se aplice. Astfel, aratã cã prevederile <>art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementeazã aceeaşi materie, respectiv instanţa competentã sã soluţioneze aceste conflicte. Cu toate cã, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţã ar trebui sã fie incidente reglementãrile mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are <>Legea nr. 168/1999 faţã de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrarã, potrivit cãreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijinã concluzia pe care autorul excepţiei o considerã esenţialã pentru motivarea sa, şi anume cã prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii încalcã principiul efectivitãţii juridice, consacrat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune cã legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care sã fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei - 2008), sã evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României - 2009), sã aibã vocaţia de a respecta drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor şi sã aibã o aplicabilitate practicã uniformã, pentru a se evita o jurisprudenţã neuniformã (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei - 2008). În plus faţã de acestea, autorul excepţiei aminteşte cã, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi <>art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresã directã, excluzând, prin urmare, abrogarea implicitã. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecãtorului sã legifereze expres unde legiuitorul a tãcut, respectiv sã constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a fãcut-o. Nerespectarea prevederilor <>Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia încãlcãrii art. 1 alin. (5) din Constituţie care prevede obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, obligaţie cãreia trebuie sã i se supunã inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. De asemenea, în dosarele având ca obiect recursurile formulate împotriva încheierilor prin care instanţele de judecatã au respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate, a admis recursul, considerând cã nu sunt prezente cauzele de inadmisibilitate prevãzute de lege.
Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã, soluţionând recursurile formulate împotriva încheierilor prin care instanţele de judecatã au respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate, a admis recursul, considerând cã nu sunt prezente cauzele de inadmisibilitate prevãzute de lege.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ar trebui respinsã ca inadmisibilã, întrucât aspectele invocate de autorul excepţiei privesc probleme de aplicare a legii, care sunt de competenţa instanţei de judecatã, iar nu a celei de contencios constituţional.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale, soluţionând recursurile formulate împotriva încheierilor prin care instanţele de judecatã au respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate, a admis recursul, considerând cã nu sunt prezente cauzele de inadmisibilitate prevãzute de lege.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ar trebui respinsã ca inadmisibilã, întrucât aspectele invocate de autorul excepţiei privesc probleme de aplicare a legii, care sunt de competenţa instanţei de judecatã, iar nu a celei de contencios constituţional.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilã considerã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Tribunalul Bihor - Secţia civilã considerã cã textul de lege criticat este constituţional.
Tribunalul Oradea - Secţia civilã mixtã aratã cã prevederile de lege criticate nu sunt în contradicţie cu Constituţia şi cã problemele de tehnicã legislativã şi de concurs între norme ce se regãsesc în acte normative distincte şi care au un conţinut contrar urmeazã a fi soluţionate fie pe calea jurisprudenţei, fie pe calea pronunţãrii unui recurs în interesul legii.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale aratã cã autorul excepţiei pune în discuţie modul de interpretare şi aplicare a unor norme legale, prin raportare la <>Legea nr. 24/2000 , astfel cã nu vizeazã propriu-zis neconcordanţa dispoziţiei legale menţionate cu prevederile constituţionale invocate.
Judecãtoria Târgovişte - Secţia civilã considerã cã textul de lege criticat este în acord cu prevederile Constituţiei invocate de autorul excepţiei.
Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncã, asigurãri sociale şi contencios administrativ şi fiscal considerã cã aspectele invocate de autorul excepţiei privesc probleme de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora "(2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentului cod se abrogã: [...] -orice alte dispoziţii contrare."
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat este contrar urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) care stabileşte domeniul de reglementare al legii şi art. 79 alin. (1) referitor la atribuţiile Consiliului Legislativ. De asemenea, considerã cã este încãlcat şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã întreaga motivare a acesteia se referã la modul de interpretare şi aplicare în timp a douã legi organice, şi anume Codul muncii şi <>Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã. Autorul excepţiei susţine, în acest sens, cã existã o practicã neunitarã la nivelul instanţelor de judecatã, în privinţa constatãrii abrogãrii implicite a prevederilor <>art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, având drept consecinţã pronunţarea unor hotãrâri judecãtoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept. De asemenea, aratã cã nu au fost respectate normele de tehnicã legislativã cu prilejul adoptãrii Codului muncii.
Or, Curtea reţine cã problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauzã a unor texte de lege, revin instanţei de judecatã, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede cã "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecatã este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecatã poate fi atacatã la instanţa superioarã, iar, în cazul în care practica judiciarã vãdeşte o interpretare neunitarã, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti.
Eventualele necorelãri de ordin legislativ dintre dispoziţiile <>Legii nr. 168/1999 şi cele ale <>Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalitãţii unor reglementãri. Examinarea acestora nu intrã în sfera de competenţã a Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivã a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificãri, completãri sau abrogãri pentru a asigura ordinea juridicã necesarã.
Curtea Constituţionalã nu poate fi transformatã în legiuitor pozitiv, ci trebuie sã îşi limiteze rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competenţa de a lipsi de efecte juridice legile neconstituţionale.
De asemenea, Curtea reţine cã atribuţiile sale privind analiza conformitãţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnicã legislativã, atât timp cât aceste norme nu au relevanţã în plan constituţional.
De altfel, în acest sens s-a pronunţat Curtea şi prin <>Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 1.148/87/2009, nr. 4.878/87/2008, nr. 3.793/87/2008, nr. 2.730/87/2008, nr. 3.400/87/2008, nr. 3.215/87/2008, nr. 3.026/87/2008, nr. 3042.1/87/2007, nr. 2.311/87/2008, nr. 5.014/87/2008, nr. 2.908/87/2008, nr. 3.377/87/2008, nr. 3.293/87/2008, nr. 2.488/87/2008, nr. 2144.1/87/2007, nr. 3.735/87/2008, nr. 1.292/87/2009 şi nr. 3.473/87/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflictele de muncã şi asigurãri sociale, în dosarele nr. 3.480/98/2008 şi nr. 205/98/2009 ale Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã, în dosarele nr. 4.093/117/2008 şi nr. 1.633/33/2009 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, în dosarele nr. 2.756/115/2008 şi nr. 4.741/108/2008 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale, în Dosarul nr. 3.085/113/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale, în Dosarul nr. 2.099/120/2009 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilã, în dosarele nr. 588/88/2009 şi nr. 605/88/2009 ale Tribunalului Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrative, în Dosarul nr. 1.796/111/2009, al Tribunalului Bihor - Secţia civilã, în dosarele nr. 3.756/83/2008 şi nr. 5.381/111/2007 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, în dosarele nr. 5.636/107/2008, nr. 7.190/107/2008, nr. 7.218/107/2008, nr. 7.323/107/2008, nr. 5.602/107/2008, nr. 7.304/97/2008, nr. 5.591/107/2008 şi 7.192/107/2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale, în Dosarul nr. 439/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã, în dosarele nr. 1.930/120/2009, nr. 1.542/120/2009 şi nr. 2.719/120/2009 ale Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilã şi în Dosarul nr. 3.909/87/2008 ale Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncã, asigurãri sociale şi contencios administrativ fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
